duminică, 22 august 2010

CONCURS DE POEZIE - POETRY CONTEST - 22 AUGUST 2010 - 01 MARTIE 2011

1.PENTRU PARTICIPARE POSTATI UN COMENTARIU CARE SA CONTINA MAXIM 3 POEZII
2.LA SFARSITUL COMENTARIULUI POSTATI SI ADRESA DE EMAIL UNDE VE-TI PUTEA FI CONTACTAT
3.VA RUGAM SA VERIFICATI DACA TEXTUL ESTE COMPLET SI DACA TOATE LITERELE SUNT LA LOCUL LOR
4.ULTIMA ZI DE PARTICIPARE LA ACEST CONCURS VA FI 1 MARTIE 2011.
5.DUPA ACEASTA DATA POEZIILE POSTATE NU VOR PARTICIPA IN CONCURS
6.CASTIGATORII VOR PRIMI DIPLOME PE MAIL SE VA PUBLICA SI O ANTOLOGIE CU CELE MAI BUNE POEZII,DACA VOM AVEA BANI
7.DACA AVETI NELAMURI DA-TI UN MAIL LA WORLD_COINS_SHOP@YAHOO.COM
SUCCES

1. LEAVE A COMMENT WITH MAX 3 POETRY WROTE BY YOU.AT THE LEAVE YOUR EMAIL ADRESS
2.DEADLINE : 1 MARCH 2011
3.WRITE IN ENGLISH OR ROMANIAN
GOOD LUCK !!!!!!!!!1

''Poezia este aspiraţia-plâns a umanităţii şi, în acelaşi timp, satisfacţia-fruct a Divinităţii.''
Sri Chinmoy  

Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.
Robert Frost 

Poeţii sunt soldaţi care eliberează cuvintele din posesia fermă a definiţiei.
Eli Khamarov   

142 de comentarii:

  1. 1.Addenda la Castelul lui Kafka

    Şi pentru că se făcuse târziu,
    timpul intra pe o ureche
    şi pe cealaltă ieşea...
    oamenii se năşteau din argint viu,
    exilau sufletul în câte o stea
    moştenită din tată în fiu,
    uitau fericirea la masa de seară,
    la prânz o treceau la obiecte pierdute,
    mai bătrâni c-o întrebare,
    mai pustii cu o vară,
    bolnavi de tăceri şi de soare
    de vino şi du-te,
    de dacă şi vrut pe nevrute,
    nu mai ştiau nici să se sărute
    şi visele se umpleau de praf in sertare...
    Şi pentru că se făcuse târziu
    părinţii plecau să moară departe...

    dimineaţa irisul lor înflorea peste câmpuri
    şi mai găseai nopţile mamei, pe brânci,
    în începutul unui gest de-a se retrage-n fiu,
    şi mai treceau toţi orbii lumii în convoi,
    împleticindu-se-n marea beţie
    de a ajunge la castelul din mândra şi amara-mpărăţie
    ce-şi mută-n fiecare zi câte puţin hotarul
    departe, mai departe-n noi...

    2.O mamă creează monştri...

    n-am un trenci să-l port când plec
    plâng şi n-am şosete de casă
    cum se simte frigul când calc pe el pe ciorne
    scriu versuri Bacovia zâmbeşte resemnat ‘prostii’ eşti ud
    am plans eu vrei sa fii ca einstein
    sau cum se scrie asa se scrie
    [ “Eşti bătută în cap, femeie!” - ] ssst, ţipă spatele uşii
    de atunci n-am mai blestemat niciodată morgile
    aici nu era vorba de două paini bine crescute,
    ci de doi copii urâti, sugari, vinovaţi
    cu certificatul de naştere.

    când erai mic
    voiam să te editez în Photoshop
    eşti defect ai un şotron pe faţă
    glumesc de data asta ai râs...

    3.Copil desena în noroi -
    Copil iubea noroiul din curte,
    dar ea atingea noroiul cu buzele
    şi gândurile ei se năşteau în noroi.
    Copil creştea -
    ca ura ei pentru carnea din pântec;
    Copil jongla cu lumina soarelui
    îi spunea:
    - porţi văl nu mai eşti
    fată mare te culci
    în fiecare noapte bărbaţii
    sunt nişte ghiuluri lungi înfipte-n carne tu
    te-ai plimba toată viaţa
    cu tranvaiul şi cu vălul
    pe frunte
    pe locul unde te laşi dezmierdată mama ta
    nu ştie nimic te rogi de 5 ori pe zi
    cu aceleaşi buze
    cu care ţi-ai sărutat copilul
    avea mânuţele fierbinţi şi
    laptele lui încă clocotea
    în oale şi-n sânii tăi 2 mere zemoase
    de ce m-ai ucis, eram Copil, eram din tine...

    Supradoze de realitate

    =cu 4 zile înainte=
    arhangheli şi fum
    în mijlocul candelei băteau
    clopote finale.
    =4 zile mai târziu=
    Străzile oraşului erau pline de cenuşă şi / fumul se ridicase deasupra ca o cupolă uriaşă, un arc frânt peste lume./ Zăream ochii nebunilor urmărindu-mă cu spaimă şi caruselul/ nu mai avea de mult paznic./ Încă un copil zăcea azi /mort sub roţile de metal./ Otrăviţi cu cianură,/ toţi pruncii din lume erau depozitaţi în pungi / de plastic./ Bâtrânii mureau în cuşti /de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni.

    Mail:
    synthia.jacob@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  2. 1.Addenda la Castelul lui Kafka

    Şi pentru că se făcuse târziu,
    timpul intra pe o ureche
    şi pe cealaltă ieşea...
    oamenii se năşteau din argint viu,
    exilau sufletul în câte o stea
    moştenită din tată în fiu,
    uitau fericirea la masa de seară,
    la prânz o treceau la obiecte pierdute,
    mai bătrâni c-o întrebare,
    mai pustii cu o vară,
    bolnavi de tăceri şi de soare
    de vino şi du-te,
    de dacă şi vrut pe nevrute,
    nu mai ştiau nici să se sărute
    şi visele se umpleau de praf in sertare...
    Şi pentru că se făcuse târziu

    părinţii plecau să moară departe...
    dimineaţa irisul lor înflorea peste câmpuri
    şi mai găseai nopţile mamei, pe brânci,
    în începutul unui gest de-a se retrage-n fiu,
    şi mai treceau toţi orbii lumii în convoi,
    împleticindu-se-n marea beţie
    de a ajunge la castelul din mândra şi amara-mpărăţie
    ce-şi mută-n fiecare zi câte puţin hotarul
    departe, mai departe-n noi...

    2.O mamă creează monştri...

    n-am un trenci să-l port când plec
    plâng şi n-am şosete de casă
    cum se simte frigul când calc pe el pe ciorne
    scriu versuri Bacovia zâmbeşte resemnat ‘prostii’ eşti ud
    am plans eu vrei sa fii ca einstein
    sau cum se scrie asa se scrie
    [ “Eşti bătută în cap, femeie!” - ] ssst, ţipă spatele uşii
    de atunci n-am mai blestemat niciodată morgile
    aici nu era vorba de două paini bine crescute,
    ci de doi copii urâti, sugari, vinovaţi
    cu certificatul de naştere.

    când erai mic
    voiam să te editez în Photoshop
    eşti defect ai un şotron pe faţă
    glumesc de data asta ai râs...

    Copil desena în noroi -
    Copil iubea noroiul din curte,
    dar ea atingea noroiul cu buzele
    şi gândurile ei se năşteau în noroi.
    Copil creştea -
    ca ura ei pentru carnea din pântec;
    Copil jongla cu lumina soarelui
    îi spunea:
    - porţi văl nu mai eşti
    fată mare te culci
    în fiecare noapte bărbaţii
    sunt nişte ghiuluri lungi înfipte-n carne tu
    te-ai plimba toată viaţa
    cu tranvaiul şi cu vălul
    pe frunte
    pe locul unde te laşi dezmierdată mama ta
    nu ştie nimic te rogi de 5 ori pe zi
    cu aceleaşi buze
    cu care ţi-ai sărutat copilul
    avea mânuţele fierbinţi şi
    laptele lui încă clocotea
    în oale şi-n sânii tăi 2 mere zemoase
    de ce m-ai ucis, eram Copil, eram din tine...

    3.Supradoze de realitate

    =cu 4 zile înainte=
    arhangheli şi fum
    în mijlocul candelei băteau
    clopote finale.
    =4 zile mai târziu=
    Străzile oraşului erau pline de cenuşă şi / fumul se ridicase deasupra ca o cupolă uriaşă, un arc frânt peste lume./ Zăream ochii nebunilor urmărindu-mă cu spaimă şi caruselul/ nu mai avea de mult paznic./ Încă un copil zăcea azi /mort sub roţile de metal./ Otrăviţi cu cianură,/ toţi pruncii din lume erau depozitaţi în pungi / de plastic./ Bâtrânii mureau în cuşti /de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni.

    Mail:
    synthia.jacob@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  3. 1.Ultimele picaturi de viata
    Negura inchide orizontul pustiu,
    Un nor inchide lumina soarelui,
    Un intuneric inchide cerul albastriu
    Asa cum inchide toamna sufletul omului.

    O vrabie zboara ratacita-n vazduh
    O frunza zboara nedumerita-n fum
    O petala zboara indemnata de-un duh
    Ca gandurile omului zburand ca un parfum.

    Cerul plange cu picaturi si lacrimi
    Padurea plange si ea pierzandu-si haina
    Pasarile plang ducandu-si patimile
    Cum plange omul regretand toamna.

    Soarele stoarce ultimele picaturi de caldura
    Iarba stoarce ultimele picaturi de roua,
    Pamantul stoarce apa si devine o armura
    Asa cum iarna stoarce ultimele picaturi de viata...

    2.Regizorul
    Avand acum un freamat bland,
    Pasesc usor prin viata
    Nemurirea o am in gand,
    Dar viata-i muritoare.

    Ma stradui sa mai schimb ceva
    Din cursul vietii mele,
    Ca un regizor incercand cumva
    Sa schimb fantezia vietii...

    Mi-e teama de ce va urma
    Mi-e teama de tavalugul
    Adolescentei ce va canta
    In struna tineretii.

    Mi-e greu sa trec asa prin lume
    Fara sa las nimic in urma
    Un vers macar si fara nume
    Poezia s-o semnez...

    3.Crima din gradina
    E dimineata, soarele a rasarit,
    Furnicile harnice la munca au sosit!
    Lucreaza de cu zor,la musuroi,
    Dar sunt si lenesi acolo, vreo doi.

    Dar cum lucrau ele,incet, usor
    Soarele se arata impunator,
    Dezvaluie indata un corp ne-nsufletit,
    Un carabus mort,ce din pamant a venit.

    Se apropie usor, il cerceteaza pios,
    Constata c-a fost un omor odios.
    Iau corpul, il pun in sicriu
    Si-asaza langa el un buchet albastriu.

    Carabusi vin, langa sicriu coboara
    Pe neinsufletit indat’ il inconjoara,
    Tin putin o clipa de gandire
    Pentru a carabusului umila amintire.

    E seara ,e racoare, soarele apune
    Pe carabusul cel mort in groapa, il pune
    O furnica da pamant rece peste el
    Iar pe mormant creste-un galben stanjenel.

    4.Curriculum vitae
    Soarele rasare,soarele apune
    E vesnic, cu rele si cu bune
    Numai lumea-i trecatoare
    Viata-i dura si te doare.

    Ai fost mic si nu aveai
    Nicio grija nu stateai
    Doar un pic sa te gandesti
    Ca nu asa o sa traiesti.

    Ai crescut, ai devenit
    Un adult mai definit
    Nici acu’ nu te gandeai
    Ce batranete o sa ai.

    Un batran mai mititel
    Ce vorbeste incetitel
    Esti tu acum acela care
    Nu poti merge pe picioare.

    5.Ploaia
    Ploaia cea cu praf de stele
    Cade ca un vis de mai
    Si cu stralucirea zilei
    Arata exceptional!...

    Norii cei mai plumburii
    Cauta un loc de joaca,
    "De ce tocmai aici?"
    Se intreaba lumea toata.

    Ploaia vine,ploaia pleaca
    Pleaca asa cum a venit
    Cu alai de zgomote,
    De lumini si fantezii

    RăspundeţiȘtergere
  4. Dulcele amurg


    Ah, dulcele amurg…
    Soptindu-şi visul unei seri de vară,
    Când ceaţa-nvie spunându-şi balada
    Şi plopii cântând.

    Ah, dulcele amurg…
    Când umbra talantu-l şi-l poartă spre casă
    Când teiul îşi clatină surdină măiastră,
    Se clatină-n vânt.

    Ah, dulcele amurg…
    Înnegritu-s-a cerul de visul acustic
    Şi-n lac abia se zăreşte plăpând,
    Bobocul năuc.

    Ah, dulcele amurg…
    Scăldându-şi abisul în alba speranţă
    Apollo-n acesta mereu petrecând,
    Stingher dispărând.



    Ah, dulcele amurg…
    Când noaptea-mireasă spre-altaruri porni
    Când mirele-codru pustiu o găsi
    Nouri se scurg.


    Ah, dulcele amurg…
    Când visul se stinse;spre lună porniră
    Şi steaua duioasă ea bolta-şi admiră
    Spre blând Demiurg.















    Dor


    Aş vrea să pot trimite către tine,
    Plin de iubire , cu aripi de condor;
    Si insetat de dulcea ta privire,
    Al meu tainic dor.

    Aş vrea să pot trimite către mare,
    Un mic șiroi de lacrimi ce curge-n spre abis;
    Să îţi şoptesc prin ele tot mai departe-n cale,
    Tot mai departe-n vis.

    Aş vrea să pot trimite către lună,
    Iubirea ce-i purtată de magicul șuvoi;
    Tot cerul să ne îmbrăţişeze dând cunună,
    O stea pentru noi.

    Aş vrea să pot trimite către zare,
    Prin singuratic zbor: un gând ce-mi da fiori;
    Si lacul rolul să şi-l joace-agale,
    Cu nuferi actori.



    Aş vrea să pot trimite către mine,
    Plin de iubire, cu ardoare si odor;
    Dar aripile-mi frânte, sumbre , reci în sine,
    Sunt frânte de dor.





















    Numele tău, iubire…


    Numele tău, iubire, de l-aş chema mereu
    În tainica mea rugă ce o înalţ spre El;
    De l-aş şopti adesea în vis, în aşternut
    M-aş rătăci în umbra pribeagului trecut.


    M-aş rătăci printre cuvinte, vorbe spre vecie,
    Iubindu-te pe tine ca pe-o lumină vie.
    M-aş rătăci în oda magicului gând,
    În propriul univers stingher dar totuşi, blând.


    Numele tău, iubire,de l-aş striga oricând
    Aş vrea ca să-mi răspundă în grai purtat de vânt
    Cu el să deschid cerul; deschis va fi spre El
    Un cer să fie singur, noi doi vom fi mereu.






    Ascunzătoare


    Te ascunzi sub mantia gândurilor reci şi taci
    Te-aş găsi oricând în clipele uitate-n rouă.
    Te ascunzi sub iarbă, flori, frunze sau fragi
    Ţi-aş simţi oricând efemera aromă.

    Te ascunzi în versul tainic ce-l aştern
    Pe pânza veşniciei, limpede a bolţii.
    Te ascunzi trufaş într-un cuvânt etern,
    Te-aş găsi oricând în stingherimea nopţii.

    Te ascunzi în cântec şi-n ploaie de Mai
    În stropi răvăşiţi pe dealurile firii.
    Te ascunzi pe o scară fără pic de-alai
    Te-aş găsi oricând pe treapta nemuririi.

    Te ascunzi în vama primelor vagi amintiri
    Un prim fulg de iarnă ce te-a adus în cale
    Te ascunzi stingher în tăria cedrilor târzii
    Te-aş găsi oricând în ale mele palme.



    Noi


    Sub lumina stingheră a glasului finit,
    Zărit-am ochii tăi limpezi în vechiul ocean.
    Iar şoapta ta- nălţă un murmur doinit
    Mă cheamă spre tine iarasi si iar.


    Sub luna mireasă, agale pornirăm
    Eu visul aştern spre clipa de acum.
    Un cor al inimii se aude în tăcere;
    Iar noaptea sumbră şi rece se lasă-nspre drum.


    Sub steaua ce veşnic iubirea-i purtată,
    Privirea-ţi e muza iubirii-n ascuns.
    Iar blândul tău glas spre ceruri ma poartă,
    Încet tremurând, cu suflet străpuns.

    Domoală e luna , neagră-ţi e privirea
    Şi sentimentul crud îmi dă fiori.
    Un pas al surdinei îşi cheamă amintirea ;
    Un pas al iubirii, un pas între noi.


    adresa de mail: br.br48@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  5. Dulcele amurg


    Ah, dulcele amurg…
    Soptindu-şi visul unei seri de vară,
    Când ceaţa-nvie spunându-şi balada
    Şi plopii cântând.

    Ah, dulcele amurg…
    Când umbra talantu-l şi-l poartă spre casă
    Când teiul îşi clatină surdină măiastră,
    Se clatină-n vânt.

    Ah, dulcele amurg…
    Înnegritu-s-a cerul de visul acustic
    Şi-n lac abia se zăreşte plăpând,
    Bobocul năuc.

    Ah, dulcele amurg…
    Scăldându-şi abisul în alba speranţă
    Apollo-n acesta mereu petrecând,
    Stingher dispărând.



    Ah, dulcele amurg…
    Când noaptea-mireasă spre-altaruri porni
    Când mirele-codru pustiu o găsi
    Nouri se scurg.


    Ah, dulcele amurg…
    Când visul se stinse;spre lună porniră
    Şi steaua duioasă ea bolta-şi admiră
    Spre blând Demiurg.















    Dor


    Aş vrea să pot trimite către tine,
    Plin de iubire , cu aripi de condor;
    Si insetat de dulcea ta privire,
    Al meu tainic dor.

    Aş vrea să pot trimite către mare,
    Un mic șiroi de lacrimi ce curge-n spre abis;
    Să îţi şoptesc prin ele tot mai departe-n cale,
    Tot mai departe-n vis.

    Aş vrea să pot trimite către lună,
    Iubirea ce-i purtată de magicul șuvoi;
    Tot cerul să ne îmbrăţişeze dând cunună,
    O stea pentru noi.

    Aş vrea să pot trimite către zare,
    Prin singuratic zbor: un gând ce-mi da fiori;
    Si lacul rolul să şi-l joace-agale,
    Cu nuferi actori.



    Aş vrea să pot trimite către mine,
    Plin de iubire, cu ardoare si odor;
    Dar aripile-mi frânte, sumbre , reci în sine,
    Sunt frânte de dor.





















    Numele tău, iubire…


    Numele tău, iubire, de l-aş chema mereu
    În tainica mea rugă ce o înalţ spre El;
    De l-aş şopti adesea în vis, în aşternut
    M-aş rătăci în umbra pribeagului trecut.


    M-aş rătăci printre cuvinte, vorbe spre vecie,
    Iubindu-te pe tine ca pe-o lumină vie.
    M-aş rătăci în oda magicului gând,
    În propriul univers stingher dar totuşi, blând.


    Numele tău, iubire,de l-aş striga oricând
    Aş vrea ca să-mi răspundă în grai purtat de vânt
    Cu el să deschid cerul; deschis va fi spre El
    Un cer să fie singur, noi doi vom fi mereu.






    Ascunzătoare


    Te ascunzi sub mantia gândurilor reci şi taci
    Te-aş găsi oricând în clipele uitate-n rouă.
    Te ascunzi sub iarbă, flori, frunze sau fragi
    Ţi-aş simţi oricând efemera aromă.

    Te ascunzi în versul tainic ce-l aştern
    Pe pânza veşniciei, limpede a bolţii.
    Te ascunzi trufaş într-un cuvânt etern,
    Te-aş găsi oricând în stingherimea nopţii.

    Te ascunzi în cântec şi-n ploaie de Mai
    În stropi răvăşiţi pe dealurile firii.
    Te ascunzi pe o scară fără pic de-alai
    Te-aş găsi oricând pe treapta nemuririi.

    Te ascunzi în vama primelor vagi amintiri
    Un prim fulg de iarnă ce te-a adus în cale
    Te ascunzi stingher în tăria cedrilor târzii
    Te-aş găsi oricând în ale mele palme.



    Noi


    Sub lumina stingheră a glasului finit,
    Zărit-am ochii tăi limpezi în vechiul ocean.
    Iar şoapta ta- nălţă un murmur doinit
    Mă cheamă spre tine iarasi si iar.


    Sub luna mireasă, agale pornirăm
    Eu visul aştern spre clipa de acum.
    Un cor al inimii se aude în tăcere;
    Iar noaptea sumbră şi rece se lasă-nspre drum.


    Sub steaua ce veşnic iubirea-i purtată,
    Privirea-ţi e muza iubirii-n ascuns.
    Iar blândul tău glas spre ceruri ma poartă,
    Încet tremurând, cu suflet străpuns.

    Domoală e luna , neagră-ţi e privirea
    Şi sentimentul crud îmi dă fiori.
    Un pas al surdinei îşi cheamă amintirea ;
    Un pas al iubirii, un pas între noi.

    mail: br.br48@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  6. I wanna sing for you


    I’m walking alone through the crowd
    It seems that it’s the last time when I’m here with you-today,
    And I would want to share to you all my poor love…
    I would like to tell you more,but your empty eyes….


    Are stopping inside my soul
    The word…and then I’m silent and I see you crying
    And my mind is putting you together in the stories…and it’s singing


    A tear from the bottom,like a cricket in the night!






    I didn’t give


    “Why do you knock at my door so late?
    Enogh!It really hurts me,
    You are still a stranger for me
    And… I don’t need your shade.

    Haven’t you heard the harsh word I’ve just said to you?
    Go away from here,I can’t let you come in”

    And suddenly a hard shodow of tears appeared in my eyes,
    Helding the pain in my little fits
    “Go!Me …?I don’t love you!”

    And he leaved.I heard his little beating
    And I felt his warm and dump cheek
    I’m sure he wanted…
    My love,for a minute…and me?!
    I didn’t give!





    Just a word


    Happiness…elusive word,
    Just a dream, which is running to catch the hope,
    Ignorant…
    And so closed
    “What are you looking for?
    Who has sent you here?
    Go back!”
    What a daring!
    To trick me without hope!
    “Go…and find hearts who are accepting you,
    Because I’m not!”
    And I dare to tell you,
    Even if it really hurts,that-
    You happiness
    If you would be transient too
    I would hold you
    And accept you,
    But you’re just a grain
    Of deception…
    I’m not hanging you anymore,
    You happiness - you’re just a word,
    You’re just a preach of deaf ears!



    mail:ferdinandgirl818@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  7. TACEREA VIBRANTA


    Eram o prizioneră a gândurilor,
    Aruncată în jocul hazardului,
    Captivă a trecutului,
    Pe un tărâm fără conştiinţă,
    Îngrozită de intensitatea sentimentului...de nepăsare,
    Cu fiecare clipă ce trecea,
    Teama de necunoscut se întărea,
    Nu eram decât o marionetă,
    În mâinile unui păpuşar nepriceput,până ce...
    Mi s-a întâmplat într-o seară,
    Să-ţi întâlnesc privirea.


    Intensele trăiri ale superbilor ochi căprui,
    Mi-au tăiat respiraţia,
    Tristele inflexiuni ale unei nedescifrabile viziuni,
    Ar topi şi cel mai îngheţat suflet,
    Tăcerea vibrantă a senzualelor adâncimi căprui,
    Descifrează secretul tainei ce o păstrezi,
    Atunci cînd te regăseşti pe tineÎn oglinda, trecutului ce reflectă prezentul,
    Şi preconizeză viitorul,
    De fiecare dată când mă priveşti,
    Mă pierdÎn singurătatea inocentă a sufletului tău,
    Iar când vei fi departeÎţi voi duce dorul,
    Cu fiecare bătaie a inimiiÎmi voi reaminti,
    Acea clipă trecătoare,
    Care mi-a capturat simţurile,
    Aruncându-mă în neantul ochilor tăi,
    Mereu voi fi prizionera,
    Magnificilor iluzii tulburătoare,
    Visând la seara,
    Când îţi voi întâlni din nou privirea…



    ATRACTII OBSCURE


    Ochii de o tristeţe nemărginită,
    Mă subjugă cu vraja lor efervescentă,
    Nemaiîntâlniţii ochi păgâni mă îneacă,
    In tulburarea lor păstrată în visul etern al amăgirii,
    Măreţia patimii grăitoare divulgă,
    Secretul tainic al imenşilor ochi căprui,
    Învolburaţi în tăcerea sufletului,
    Pierdut în neantul nefericirii,
    Tulburătorii ochi căprui…
    Salvează în nepăsarea lor oarbă,
    Elocventele dureri apăsătoare ale sorţii,


    Nostalgia tainicelor adâncimi tulburi,
    Atinge cele mai sensibile coarde ale sufletului,
    Identic cum sute de mii de fluturi Învăluie,
    Inneguratele cărări ale trecutului,
    Păstrând amintirea obscurelor atracţii,
    Ascunse în senzualitatea patimii,
    Misterioşilor ochi căprui.
    Durerea sacră a inocenţei purificatoare,
    Se oglindeşte în abisul sfâşietor al magnificilor ochi căprui.
    Şoaptele ardente de o păgânătate latentă,
    Mistuie turbulenţa patimii învolburate,
    Regăsind senzualitatea nefirească a visului
    Păstrat în personalitatea fără trecut,
    De geamănul spirit al vremii lorÎn provocarea sufocantă a privirii subjugate pasiunii,
    Se regăseşte dorinţa tulburătoare,
    Care se predă fără regrete într-o vedere nocturnă,
    Slăbiciunii magicilor adâncimi căprui.



    Weakness For Longing

    Indecent Shadows Of Insatiable Desires
    Worship The Nakedness Of Involving Sensations,
    Waves Of breathtaking´ Pleasure Demand,
    Unrevealed Parfumes Of Freedom In Neverland,
    The Moon Baths In The Sea Spreading Revealing Rays
    On The Untouched Virgin Ready To Die For Love,
    Forgiving Laws, Offering The Seducing Smile,
    (Screaming For More),
    Spreading Shining Stars Of First Time Dreams,
    Upon Sacrifices Uncrying Lost Rainbows,
    Devouring Spirits For Everymore.



    PAGAN SOUL
    Trembling, Suffering, Longing, Needing,
    My Empty Spirit Hear My Feelings Crawl,
    In The Neverending Weakness For Longing.



    mail : salajan_claudia@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  8. FOAME
    Viaţa aş vrea să înfulec...
    Să muşc din ea ,gustu-i să-l simt,
    Tăria sângelui să mă înţepe pe limbă
    Iar gustul cărnii să îmi străpungă creierul
    Şi inima.
    Să-nfulec disperată, fără răsuflare
    Să îmi potolesc pofta fără de încetare...
    Să-mi ascult stomacul digerând-o
    Şi ochii să-i văd adulmecând-o.
    Să apuc din toate părţile
    Ca un copil înfometat...şi...
    Să uit...că azi
    Am mai mâncat!



    TRECE
    Răsfoind o carte veche
    Cu miros de putregai
    Simt cum viaţa trece, trece...
    Şi cum rămân fără grai.

    Ascultând vocile nopţii
    Răsunând ca dintr-un vis
    Simt cum viaţa trece, trece...
    Iar eu mă duc in abis.

    Aplecând ploapele-mi grele
    Odihnindu-mi ochii muţi
    Simt cum viaţa trece, trece...
    Iar tu nici nu mă săruţi.

    Strângând buzele-mi uscate
    Crăpate de-atâta dor
    Simt cum viaţa trece, trece...
    Singură in dormitor.


    TELEGRAMĂ
    Eu sunt bine,
    Tocmai mi-au ingheţat emoţiile în frigul soarelui,
    Dar sunt bine,
    De ieri nu m-am mai pierdut în mreaja gândului.
    Tu eşti bine?
    Mă gândeam să-ţi trimit, agăţat de un fir de păr, un sărut...
    Furat şi savurat,
    Uitat şi uscat de noaptea infierbântată...
    Da, sunt bine!
    Am găsit esenţa vieţii într-o candelă aprinsă dar...
    Am uitat-o!...
    Şi sunt bine!
    Mi-am văzut plămânii înnegriţi în oglinda dăruită de tine şi... am spart-o!
    M-am simţit bine,
    Dar cioburile mi-au cioplit fiecare privire pierdută în ochii tăi!
    Eu nu sunt bine!
    M-au regăsit gândurile pierdute în privirea ta...
    Tu eşti bine?
    Ştiu!Ai uitat esenţa vieţii găsită într-o candelă aprinsă...
    Dar eu; mi-am amintit-o...
    Nu sunt bine!
    Totul arde şi îngheaţa şi se pierde - regăseşte în uleiul ars al candelei...
    Am aprins-o!
    Şi nu mă simt bine;
    Îngheţul m-a încălzit, mi-a amintit, m-a regăsit!
    Şi NU, nu sunt bine!!

    e-mail : radutsiminaandreea@ymail.com

    RăspundeţiȘtergere
  9. Raza ta

    Sub raza ta, încep să lăcrimez,
    Lumina mea devine curcubeu,
    Iar dincolo de mine, pari un zeu
    Pe care în culori îl înrămez.

    Revino pe pământ, minunea mea!
    În sufletu-mi eu te-am păstrat curat,
    Cu buzele-mi eu te-am îmbălsămat...
    Revino-n gândul meu, precum o stea!

    Să te ating? Te-ai stinge imediat
    Precum un astru-n cosmosul umbrit.
    Când timpul a uitat de-al nostru dor,

    Fiinţa-ntreagă mi-a incendiat,
    Şi-am explodat precum un răsărit,
    Ca să-mi străpunzi şi cel din urmă nor.



    Triunghi îndepărtat

    Cât sunt departe, nu te întrista,
    Căci soarele ne este martor viu
    Că tot ce văd, ce simt, că tot ce scriu
    Sub raza sa, va oglindi în ea

    Câte un vers, câte un gest sublim,
    Ce te vor anunţa că eu, de-aici,
    Privesc acelaşi cer. Când te ridici
    Să mă creezi, ca "Marele-Anonim",

    În gândul tău, cu ochiul larg deschis,
    Să laşi lumina în inima ta!
    Ca-ntr-un triunghi, privirea ne-o oprim

    Pe-o stea, iar braţele-ntr-un cerc închis.
    Când depăşim imaginaţia,
    Cu Universul ne sărbătorim!



    De ce Dumnezeu?

    Aş vrea să îl cunosc pe Dumnezeu
    Doar faţă către faţă. Să-L privesc,
    Să văd de pot, sau nu, să Îl iubesc,
    Mai mult decât orice, în gândul meu.

    De ce, mai nou, la El mă tot gândesc?
    De mult, scriam sonete de amor,
    Cu dedicaţii nu ştiu cui, de dor,
    Erotice sau nu (să-mi amintesc!),

    Dar ştiu că nu puteam nicicum să scriu,
    De Dumnezeul de deasupra mea.
    Mă-nfiora şi gândul c-aş putea

    În taină să mă rog atât de viu,
    Cum fac acum, şi să creez mereu,
    Cuvânt după cuvânt, un chip de zeu.

    RăspundeţiȘtergere
  10. alexandrina_chelu@yahoo.com - am uitat, scuze.

    RăspundeţiȘtergere
  11. 1. Vioara fermecata

    Cât as vrea sa tin o vioara in mâna,
    Så cânt la ea ca o nebunå!
    Vreau sa aud sunetul acela mult iubit
    Care de fiecare datå m-a innebunit…
    De plåcere…
    Pe care urechea mea tot il cere
    Mi-as dori ca sunetul intr-o påturå de måtase
    Så se prefacå,
    Ca så må invaluie pentru a nu må trezi niciodata.
    Este singurul lucru care må mai tine in viatå
    Da! Sunetul acela care tot vibreaza
    Si te face så tresalţi , så te simti liber, vivace
    Dar odata ce sunetul acela tace
    Toata lumea aceea fermecata se pråbuseste
    Iar durerea, dorul de acel sunet se adânceste.
    Må trezesc intr-o lume cu mult diferitå
    Si când må uit in jurul meu råmân profund uimitå
    Nu mai este acea atmosfera care te face så plutesti,
    Nici sunetele care odatå te indemnau så iubesti.
    Au mai råmas doar amintirile
    Pânå si notele si-au luat zborul cu aripile.
    De ce nu pot råmâne in aceea lume mult visatå?
    De ce nu pot cânta mereu la acea vioarå fermecatå?
    La aceste intrebåri nimeni nu-mi poate råspunde
    Nici måcar nu au de unde.
    O! Cât as vrea så fiu nemuritoare
    Så aud sunetul acela in continuare
    Si cât imi doresc ca måcar odatå
    Så mai pot tine in mânå acea vioarå.


    2. O searå råcoroaså

    Vreau så må indrågostesc de båiatul cu chitara
    Care imi va cânta serenade pânå seara
    Aş vrea så må uit in ochii lui albastrii
    Care pentru mine sunt ca niste strålucitori aştrii.
    Vino cu mine si vom cålåtori impreunå
    Prin aceastå lume complet nebuna
    Vom fi numai noi doi ,tu iti aduci chitara
    Si poate imi voi lua si eu vioara
    Soarele apune ,umbrele dispar
    Tot ce am fåcut eu este in zadar
    As vrea så ne putem plimba pe malul lacului impreunå
    Si så privim misterioasa lunå
    Cu vegheazå asupra noastrå
    Iar noi ne cufundåm in amintiri plåcute in seara råcoroaså.
    Alergând prin ploaie,
    Visând la o dragoste nemuritoare
    Esti båiatul ce l-am visat demult
    Esti prietenul care må acceptå asa cum sunt
    Acela care imi acordå sprijin in prezent
    Ce nu må laså la greu si in acest moment
    Stiu cå esti lumina ce må va cålåuzi in viitor
    Un om adevårat ce imi va fi de mare ajutor.

    3. Tu…

    I. Te iubesc atât de mult
    Si nu stiu cum så-ti spun
    Dacå ti-as spune te-ai supåra
    Si nu ai vrea så må mai vezi in viata ta.

    II. Dacå ai vedea cât de mult tin la tine
    Dar probabil nu-ti vei schimba pårerea despre mine
    Eu te simt mereu aproape
    Dar tu totusi esti atât de departe.

    III. Mie imi place asa cum esti
    Când esti vesel si glumesti
    Dar vreau så-ti spun cå nu-mi plåcea
    Când cineva te supåra.

    IV. Sufletul meu e ca o floare
    Dacå nu are ce-i trebuie moare
    Eu nu cred cå vreodata am så te uit
    Si vreau så stii cå mereu te-am iubit.
    e-mail:yonutza_13@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  12. 1.E cald

    E cald
    E vara
    Inaduseala-I mare
    Si nu pot a sta
    Cu capul in soare
    Dar pot inadis
    Sa ma gandesc la paradis
    La stele la luna la tine
    La mine
    E cald
    Pe prispa
    Eu stau
    Insduseala-I mare
    Si eu stau la soare
    Ma gandesc
    La tine
    La mine
    La cum am putea
    A sta.
    Dai cald
    Si nu pot sta la soare
    Inaduseala-i mare
    E cald
    Eu inca gandesc?
    Ma gandesc la tine
    La mine
    Ca-I bine .
    E cald
    Pe prispa
    Te astept
    Eu stau
    Tu vii
    Da-I cald
    Si stam
    Cu capul la soare
    Inaduseala-i mare
    Te-am vrut
    Te am
    La piept te strang
    Si te sarut
    Dai cald
    Si stam
    Cu capul la soare
    In inaduseala mare .


    2 VIITORUL NUL

    Pictat pe cer, un sufletel
    Din lacrimi de iubire
    Un pui de om, se simte trist.
    Ca mama sa iubita
    La parasit pentru ai crea,
    Un viitor si-un nume
    Dar el acu se simte trist,
    Pe langa cei ce lau primit
    Bunici sau unchi sau alte rude
    Ce il iubesc si-l pretuiesc.
    Dar mama sa-i departe
    Ar vrea sa stea acum,
    Sa poata sa ii spuna,
    Ca o iubeste mult.
    Si-ar vrea so stringa-n brate
    S-o aiba iar la piept,
    Sa-i spuna la ureche
    Ca-n viata viitorul vine,
    Si vine de la sine,
    Si nu din graba ei.
    Si-ar vrea s-o cheme
    Ca lumea e nedreapta ,
    Si vrea sa aiba-n ea,
    Un scut de aparare
    Sa poata sa riposte,
    La ce e rau in viata....


    3.Tentatii ce sunt. Tentatii


    Un numar mic ce mi-a zambit
    Cu-n scop ce-n gand nu mai era
    Mi-a dat un zambet nefondat
    Un numar mic ce nu era.

    In carti numere zambesc
    Tinand sa ne atraga
    Spre un obiect, ce e iubit
    De unii si de ele.

    Eu nu-l urasc cil pretuecs
    Ca viata e nefasta, se schimba-n zar
    Chiar norocos ,dar in zadar
    Caci ma fentat si ma tradat.

    Un numar mic ce nu era
    Dar el zambea si chiar era.

    E-MAIL: poputoaiaalin@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  13. PETICE DIN IARBA SUFLETULUI

    Din trupul meu, uzat de atâta trecere
    Se desprinde firav un petic de iarbă,
    Un petic binecuvântat ce se încăpăţânează
    S-aducă un strop de licoare magică,
    Un strop de primăvară singuratică.
    Peticul , luminos ca o umbră, aduce cu el
    Puţină speranţă, mici cristale de vise,
    Culoare şi independenţă, spornic vâsc
    De noroc şi reîntrupare a optimistelor gânduri.
    Mă bucură această reacoperire, reacomodare
    A sufletului meu cu din nou Binele.
    Simt că retrăiesc şi capăt un drum, o potecuţă
    O nouă şi mare şansă la o viaţă mai puţin împovărată.
    Peticul din iarba sufletului meu
    Începe să prindă contur, să ia amploare
    Să se transforme zi după zi în mine.
    Să-mi sature fiinţa de verde…

    COMISIA

    Sute de oameni controlează handicapul poetului
    Care scrie despre prezumţia de nevinovăţie.
    El s-a născut vinovat şi nu are niciodată definitivată
    Perspectiva celui incriminat.
    Niciodată incidentele nu au fost descrise cu exactitate
    Pentru că filmul are actori diferiţi.
    Departamente noi preiau titulaturi vechi.
    Comisii şi comiţii localizează seceta şi scrutinul
    La care alegători harnici atestă că băncile de date
    Sunt în serviciul cetăţeanului.
    Îmi fac şi eu propria comisie de anchetă
    Mă autoanalizez
    Şi îmi fac mea culpa pentru că bat câmpii poeziei
    Ignorând realitatea.

    E TIMPUL MEU

    Mă văd pe un câmp verde, verde:
    Cu mâinile pe lângă trupul pironit sub cer,
    Cu ochii aţintiţi spre înălţimi.
    Vântul îmi răsfiră părul lung, de mătase.
    Faldurile rochiei dansează undeva, deasupra mea
    Iar picioarele cuminţi şi nesperat de albe,
    Cu genunchi nesperat de rotunzi
    Stau nemişcate până seara şi apoi toată noaptea.
    Cu repeziciune trec prin faţa ochilor mei
    Imagini de mult apuse, pescari ce-şi potrivesc undiţele,
    Inorogi singuratici, castele şi herghelii imense,
    Blazoane, caleşti aurite, şiraguri, dulci şi fermecători tineri,
    Ce mă privesc …dorind.
    Civilizaţia a dispărut. Parcă n-a existat niciodată.
    Graba nu mă mai împinge de la spate.
    Prind esenţele. Râd. Cânt. AM TIMP!
    E anotimpul meu şi înfloresc pe ramurile toate.
    E timpul meu. Trăiesc.

    RăspundeţiȘtergere
  14. Cel pe care nu mi-l amintesc

    Eram doar un copil ce străbătea oraşul,
    Împreună cu o păpuşă, al cărei nume nu îl mai reţin
    Dar o iubeam, şi încă la ea ţin…
    Mergeam cu tramvaiul, cu un bilet furat,
    Plin de cerşetori, care cântau un colind înfundat.
    Oraşul mirosea a Dunăre.
    În mintea mea, plină de păpuşi,
    Vroiam în cartier să fie plopi mai mulţi,
    Vroiam ca toţi să nu se creadă adulţi,
    Şi mă întrebam, de ce aici nu sunt munţi?
    Alergând, alunecând pe gheaţă,
    Neatentă la semaforul din faţă,
    Şi cu mâinile-ngheţate, în palma lui.
    Bătrân, şi alergând să-mi ţină pasul,
    Îmbrăcat cu haina lui cea neagră.
    E frig, şi-i seară de decembrie udă,
    În cartierul vechi şi periferic,
    Iar în jurul meu numai copii
    Care se tot ascund în întuneric.
    Noaptea când nu puteam să dorm,
    Credeam că nici el nu are somn,
    Mă duceam la el tiptil,tiptil,
    Vroiam doar joacă de copil,
    Iar el zăcea în pat umil …
    Era bătrân, bolnav şi slab,
    Şi nu vroia în joacă să-mi fie camarad.
    ***
    Păcat că vremea a tot trecut,
    Şi acele zile au dispărut.
    Însă azi mă întorc îndată,
    În cartierul cu neoane sparte,
    În cartierul în care mereu e întuneric,
    În cartierul vechi şi periferic.
    Credeam că ai rămas la fel ,
    Dar mă-ntâmpină o cruce ,
    Într-un cimitir fidel.
    Şi nu vroiam decât să ştiu
    Dacă mai ţii minte acele vremuri, bunicule !




    Obsedată de aparenţe



    Mă scufund intr-o lume
    Mizeră,
    Unde miroase în permanenţă
    A holeră,
    Unde necunoscuţii sunt
    Criminali însetaţi,
    Unde artificiile sunt
    Bombe nucleare,
    Unde autobuzele sunt
    Curse ale morţii,
    Unde vapoarele sunt
    Ruine plutitoare,
    Unde uşile sunt
    Lame ascuţite,
    Unde scaunele sunt
    Din cuie,
    Unde parcurile sunt
    Lagăre de concentrare,
    Unde cimitirele sunt
    Crematorii,
    Unde şcolile sunt
    Traficante,
    Unde creionul cu care scriu
    Este o ţepuşă ascuţită,
    Şi mă întreb uneori,
    De ce nu mă mut de pe planeta asta ?


    Poarta roşie

    Atât de liniştiţi şi paşnici
    Aşteaptă oamenii în rândul infinit
    Ce se întinde la porţile Iadului.
    Unul vorbeşte în genunchi
    Nu se ştie cu cine..
    Părul galben nu i se mai vede,
    Mâinile s-au stafidit,
    Iar mirosul infect de smoală
    L-a făcut să îngenuncheze
    La suliţele ascuţite .
    Altul, rezemat de zid,
    Inconştient de ce se-ntâmplă
    Stă şi răsfoieşte o carte,
    Şi dracii râd, şi îşi dau coate
    Că-i ultima din viaţa lui...
    Intră-ncet femei pe poartă,
    Slute, gîrbove si putrezite,
    Au intrat şi merg încet,
    Pe drumul unde vor fi chinuite.
    Clocotesc mii de cazane,
    Miroase-a fum, şi-a moarte neagră,
    Miroase-a humă, şi-a suflet măcinat,
    Şi se topeşte insuşi Iadul
    De-atât de multă răutate.
    Trec mulţi oameni, fel de fel,
    Şi-ngrozit de cum arată
    Focul s-a speriat,a-ngheţat
    Degeaba îl roaga dracii să ardă !
    Şi totu-i roşu şi pustiu,
    Şi nici culoare, şi nimic viu,
    Nici un cer, nici un pământ,
    Şi nici soare, şi nici vânt...
    Poarta mare se închide,
    Scârţâind a goarnă veche
    Lasă-n urma ei doar paşii
    Imprimaţi vag in cenuşă
    A celor ce au stat la uşă.



    Email: silvya_x@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  15. DANIELA ALBU
    1.FLIGHT
    Spiraling
    White eagle cuts the sky
    In arrow flight shapes dark blue origami
    Sparkled with silver stardust
    Circling
    Flies and flies in painful quest
    To see
    What is beyond the puzzle
    Of the snowy laced clouds
    Embraced by the cosmic night well
    Of Silence.


    2.THE KING’S JESTER

    I am the jester of the silent king,
    The gaudy garments hide my cruel swords,
    The bitter truth in somersaults I bring
    Before his courtiers, who just hate my words.

    Still, in the forests covered by the moss
    The mushrooms wait by wise men to be found,
    They live the fool alive - an endless loss,
    They never mind him when he is around.

    There is a truth I always say but hide,
    And never punished, like a rose with thorns,
    My silent king through hell sometimes I guide.
    What would he be without my motley horns?

    3.TOWER OF BABEL

    Bubbling and swarming
    In different languages they were circling;
    Babel's Tower was filled with fear.
    Losing sense and meaning they fumbled,
    Expelled from the Paradise of communication.
    danielaalbu273@gmail.com
    2 decembrie 2010

    RăspundeţiȘtergere
  16. Marea Arcuire

    Un semicerc de sunete reci,
    se desprinde cu ciudă din veci,
    aruncând toată ura-n ghiveci.
    Surpriza din parenchim pare a avea un propiu chin,
    cu lacrimi uneltind un nucleol fin.

    Dar marea se mai zbate,
    când citoplasma se abate;
    Cromozomi diformi se răstorn,
    în mezenterul în care toţi dorm.

    Zănatică iubire între viciu şi fire,
    Sirop de hormoni pentru nesimţire;
    Căci aruncatul în gol pentru contopire,
    usucă flori albe-n neştire.


    Pentru un artist neînţeles

    Semizeu ce risipeşti pe buze secretul fericirii depline,
    Readuci în suflet liniştea, ucigând stăpânii furtunii.
    Zeus ,Thor sau Indra tremură când aud notele tale line,
    Mângâiate tainic de coardele firave ale sensibilităţii.

    C-un glas lin,vrăjit,ce se-mpleteşte cu freamătul mării,
    Arăţi lumii-ntregi,floarea iubirii cea rară şi nemuritoare;
    Ce înfloreşte mult mai frumos sub rădăcina răutăţii;
    Decât sub sărutul lunii cu cerul,când fulgerul moare.

    Ca şi subtilii crini ce fură aerul rece într-o secundă;
    Cântece dulci provoacă spasme inimii melancolice;
    Când notele îşi sting sufletele sub mâna-ţi tremurândă,
    Dau naştere palidelor speranţe în tensiunea crescândă.

    Când vibraţiile vocii tale descriu bătăi de inimă ce-n mine mor,
    Devii cel mai mare poet cu glas de trăsnet ce acoperă soarele;
    Ce gâdilă nebunele stele,care fug de pe cearceaful norilor;
    Ajungând în cântarea galaxiei,sufletu-mi se pierde de dor.

    Eşti tu ,oare , chiar melodia rătăcită a divinităţii?
    Din eternul şi infinitul univers,ce aplauzele muritorilor-aduni ?
    Fiinţa întrupată a binelui,ce îngerii o cântă libertăţii ?
    Doar tu ,inimă pasională ,sufletului tânguitor ,vise îi torni…



    Cântec aritmic

    Totul se naşte şi moare din nimic
    Parte din lumină, sunetul se face tot mai mic
    Translucid corpul se zbate în chintesenţă
    Mintea-şi revarsă culorile provocând dependenţă
    Fără timp şi spaţiu universul e ostil
    Memoria,o noua armonie,redefineşte un aspru stil


    E-mail: sallzestra16@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  17. kore 2

    Corina se trezeşte dis-de-dimineaţă
    pune
    cafea în 2 căni
    dă drumu la gaz

    Corina îşi imaginează că face dragoste
    zgârie pereţii/ strânge mâinile la piept
    I love you I love you se aude dintr-un radio

    crede că M. îşi schimbă vocea de dragul ei
    îşi muşcă buza şi începe să râdă

    Corina se întoarce pe cealaltă parte a patului
    când plânge
    îşi aprinde o ţigară
    realizează că M. îi lipseşte

    pune urechea la podea şi ascultă paşii
    uneori fericirea poartă mărimea 44

    RăspundeţiȘtergere
  18. kore 2

    Corina se trezeşte dis-de-dimineaţă
    pune
    cafea în 2 căni
    dă drumu la gaz

    Corina îşi imaginează că face dragoste
    zgârie pereţii/ strânge mâinile la piept
    I love you I love you se aude dintr-un radio

    crede că M. îşi schimbă vocea de dragul ei
    îşi muşcă buza şi începe să râdă

    Corina se întoarce pe cealaltă parte a patului
    când plânge
    îşi aprinde o ţigară
    realizează că M. îi lipseşte

    pune urechea la podea şi ascultă paşii
    uneori fericirea poartă mărimea 44


    pas d'applaudissements, s'il vous plaît!


    ăla care se joacă la butoane
    ştie că nu contează ce vezi
    ci marca de ochelari
    orbii cunosc alfabetul braille-
    noi gratulăm cu monsieur
    clovnu de serviciu
    empatizăm cu filmele de la tv
    inventăm noi modalităţi de a muri
    spunem i love you doar pentru doom-uri,
    în timp ce ne trimitem maşinile în vizită la
    prieteni
    creştem copiii cu michey mouse
    potrivim ceasurile în funcţie de leafă
    seara dăm drumu la radio
    şi punem prezervativele să
    facă dragoste
    nu înainte de-a închina o rugăciune
    pentru capra vecinului...

    Apocaliptic

    Conectaţi la USB-uri stăm faţă-n faţă
    Mama, tata sunt de mult transexuali sau androizi
    (dragostea creşte singură)
    Tu mă iubeşti -
    îmi spune inima ce-o port pe tricou,
    Mă iubeşti ca pe floarea de canabis
    vânată de brutari
    În lume totul e ok...
    Dumnezeu ne mai ţine în şah
    trimiţând îngerii să latre în van:
    Raiul e un bar periferic, Heaven,
    Copiii noştri stau îngropaţi într-un prezervativ,
    În timp ce păsările detonează bombe la tv,
    Noi mimam, cu mâna pe telecomandă,
    o rugăciune către un God
    căruia îi lipseşte subtitrarea...
    Plictisit, El va spune finish-
    Vor ramâne doar integrate
    linse de îngeri.

    mail>\:dozescu@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  19. 1.SOŢIEI MELE

    N-aş fi venit in vizită de-o viaţă
    Pe stropul de albastru rătăcit,
    De nu mi-ar fi şoptit o dimineaţă
    Ca steaua mea şi-a ta, s-au intalnit.

    Te-am urmărit timid, prin constelaţii,
    Pe străzi şi Căi Lactee răcoroase
    Şi in final,sătul de incantaţii,
    Ţi-am sărutat privirile-ţi duioase.

    De-atunci eu iţi iubesc surasul magic
    Şi florile şi iarba din privire,
    Iţi strang la piept, usor, zambetul tainic,
    Iar viaţa mi-e ocean de fericire.

    Ne impletim luminile din suflet,
    Şi visele ne sunt zbor de cometă,
    Iar cand vom obosi de-atata umblet,
    Ne vom muta,discret,pe-altă planetă.


    2.FOSNET DE LUMINA

    Printre mormane de sclipiri terestre,
    Se taraie un fosnet de lumina
    Venit dintre coloanele rupestre,
    Sculptat in versuri albe,fara rima.

    Si fosnetul se-mpiedica de timpuri
    Urcate-n ceruri de mai multa vreme,
    Nascand pe-o clipa patru anotimpuri
    In forma de visari nepamantene.

    Iar luciul de lumina se transforma
    In evuri de sclipire curgatoare,
    Se intrupeaza intr-o stea enorma
    Cu lacuri si izvoare cantatoare.

    Si leganata-n vise de iubire,
    Lumina creste, ucigand distanta,
    Ne daruieste-o viata amintire
    Pentru-a putea sa pretuim speranta.


    3.DIN DESPARTIRI...

    Din despartiri cu pleoapele inchise
    Se nasc izvoare cu amintiri domoale,
    Plutesc pe-un nor cu aripile-ntinse,
    Starnind un val cu dor ce-nnoata-n jale.

    Din despartiri pierdute-n departare
    Se risipeste un vulcan de fluturi
    Ce-ar clocoti de versuri si visare
    Daca dorinta s-ar ivi alaturi.

    Din despartiri topite-n lungi clipite,
    In leagane de flori renasc sperante,
    Regretele se culca obosite,
    Trezind iubirea-n murmur de romante.

    Iubirea n-ar mai fi un rau de soare,
    N-ar mai deschide floarea din privire,
    N-ar mangaia in zori, precum o boare,
    De n-ar mai intalni si despartirea.

    E-mail: mcvries27maze@yahoo.com
    nume: Melciu Ioan-Catalin

    RăspundeţiȘtergere
  20. 1.singurul poem despre Elise

    # Elise
    cu mâinile ǎstea douǎ
    te-am cǎutat în fiecare
    colţ al strǎzii
    şi tu habar n-ai de nimic #

    şi poate cǎ sunt cel mai singur
    om din lumea asta/tu undeva departe departe
    iar corpul meu e un fel de culcuş
    pe care dormi tu de fiecare datǎ când
    cineva îţi aminteşte de noi

    era o vreme când
    din tine ieşeau cele mai frumoase lucruri
    şi seara
    pieptul tǎu era o pernǎ
    şi-mi vorbeai
    şi pe Elise a mea
    nu o supǎra nimeni niciodata

    şi când Elise
    a început sǎ disparǎ
    puţin câte puţin
    s-au scurs din mine
    toate ploile prin care
    am alergat vreodatǎ

    fiecare vorbǎ despre E-li-se
    îmi face o urmǎ pe piele/oamenii
    fac ochii mari
    /Doamne
    numai un prost ca tine poate suferi atât/
    dar oamenii nu înţeleg
    şi inima-mi pocneşte ca prima datǎ

    dacǎ vrei poţi sǎ mǎ uiţi
    poţi sǎ mǎ baţi
    orice orice/din mine
    or sǎ iasǎ toate dorinţele neîmplinite
    şi tot soarele ǎla mare
    pe care l-am adunat pentru tine
    dar tu poţi sǎ zâmbeşti
    oricum n-o sǎ ai habar de nimic


    2.am tot dreptul sǎ nu mǎ mai gândesc la asta

    # ţi-am spus să laşi
    lucrurile aşa cum sunt
    oamenii au crescut
    în loc de braţe au fire de înaltă tensiune
    dacă îi scuturi puţin
    ţâşneşte fum din ei şi
    în loc de inimă
    o băltoacă din care pescuim noi #

    ţi-am vorbit o zi întreagǎ
    despre cât de mult
    mi-ar plǎcea sǎ trǎiesc
    te-ai uitat la mine şi ai plecat/apoi
    inima mea s-a fǎcut micǎ
    dacǎ o strângeai ieşeau din ea
    toate durerile pe care le-am simţit vreodatǎ

    şi uneori
    te simt în spatele meu/ gândeşte-te
    dacǎ Dumnezeu ar clipi
    n-aş mai şti nimic de tine
    ar fi ca şi cum
    toţi bǎrbaţii şi toate femeile
    ar tresǎri la cel mai mic
    zgomot şi şi-ar smulge pǎrul
    de tristeţe
    dar Dumnezeu nu clipeşte
    şi
    cel mai rǎu lucru
    care ţi se poate întâmpla
    e sǎ n-ai la cine sǎ te gândeşti
    atunci când nu mai ştii
    ce se întâmplǎ cu tine/şi
    cel mai rǎu lucru
    care ţi se poate întâmpla
    e sǎ vrei sǎ pleci
    dar sǎ n-ai niciun om
    care sǎ te aştepte.


    3.A fost odatǎ o Émilie

    Émilie
    Émilie
    ţi-am spus cǎ viaţa asta
    nu e de nasul tǎu

    când oamenii intrǎ în tine
    pe stradǎ
    te gândeşti
    cǎ ai şi tu unul
    pus de-o parte

    am o singurǎ zi
    sǎ-ţi spun 1000
    de cuvinte pe care nu
    ţi le-am spus/îmi lipseşte
    curajul
    de unde vin eu
    nu sunt femei ca tine
    de unde vin eu
    toate Émiliile
    sunt nişte puncte pe geam

    Émilie
    au trecut opt luni
    de când am făcut ultimul om de zǎpadǎ împreună
    /si doare al naibii de tare /
    dacă mă visezi
    continuă să dormi
    ca şi cum nu m-ai fi cunoscut
    niciodată

    PS: în loc de inimă
    mi-a crescut un cireş
    pe care-l îngrijesc cum ştiu eu mai bine
    dacă vii
    să-ţi aminteşti că pentru o vreme
    chiar mi-a fost teamă
    să mai trăiesc
    fără tine

    Mail: x_black_x_snowdrop@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  21. 1.singurul poem despre Elise

    # Elise
    cu mâinile ǎstea douǎ
    te-am cǎutat în fiecare
    colţ al strǎzii
    şi tu habar n-ai de nimic #

    şi poate cǎ sunt cel mai singur
    om din lumea asta/tu undeva departe departe
    iar corpul meu e un fel de culcuş
    pe care dormi tu de fiecare datǎ când
    cineva îţi aminteşte de noi

    era o vreme când
    din tine ieşeau cele mai frumoase lucruri
    şi seara
    pieptul tǎu era o pernǎ
    şi-mi vorbeai
    şi pe Elise a mea
    nu o supǎra nimeni niciodata

    şi când Elise
    a început sǎ disparǎ
    puţin câte puţin
    s-au scurs din mine
    toate ploile prin care
    am alergat vreodatǎ

    fiecare vorbǎ despre E-li-se
    îmi face o urmǎ pe piele/oamenii
    fac ochii mari
    /Doamne
    numai un prost ca tine poate suferi atât/
    dar oamenii nu înţeleg
    şi inima-mi pocneşte ca prima datǎ

    dacǎ vrei poţi sǎ mǎ uiţi
    poţi sǎ mǎ baţi
    orice orice/din mine
    or sǎ iasǎ toate dorinţele neîmplinite
    şi tot soarele ǎla mare
    pe care l-am adunat pentru tine
    dar tu poţi sǎ zâmbeşti
    oricum n-o sǎ ai habar de nimic


    2.ultima datǎ când mǎ mai pierd

    #sǎ te gândeşti la cineva
    e ca şi cum
    ai strânge în tine
    toate lucrurile bune pe care le-ai fǎcut #

    şi într-un fel ţi-aş fi spus cǎ absenţa ta
    s-a aşezat aici
    între coastele mele/cǎ
    în cea mai mare parte a timpului
    traversez strǎzi
    şi cǎ Dumnezeu îmi dǎ în somn
    veşti despre tine/cel mai greu e
    când lumea mǎ salutǎ/închid ochii
    şi-mi imaginez
    cǎ eşti lângǎ mine/atunci
    mâinile mele
    cresc/îi
    îmbrǎţişeazǎ pe toţi
    şi nimeni niciodatǎ
    nu mai rǎmâne singur

    ar trebui sǎ ştii
    cǎ azi vreau sǎ am pǎrul scurt
    atât de scurt încât
    sǎ nu mǎ mai recunoşti/dar
    sunt lucruri pe care le pot face
    lucruri pe care nu
    şi când mǎ uit în oglindǎ
    vǎd lângǎ mine
    o mulţime de capete
    ce aşteaptǎ un rǎspuns
    de la tine


    3. A fost odatǎ o Émilie

    Émilie
    Émilie
    ţi-am spus cǎ viaţa asta
    nu e de nasul tǎu

    când oamenii intrǎ în tine
    pe stradǎ
    te gândeşti
    cǎ ai şi tu unul
    pus de-o parte

    am o singurǎ zi
    sǎ-ţi spun 1000
    de cuvinte pe care nu
    ţi le-am spus/îmi lipseşte
    curajul
    de unde vin eu
    nu sunt femei ca tine
    de unde vin eu
    toate Émiliile
    sunt nişte puncte pe geam

    Émilie
    au trecut opt luni
    de când am făcut ultimul om de zǎpadǎ împreună
    /si doare al naibii de tare /
    dacă mă visezi
    continuă să dormi
    ca şi cum nu m-ai fi cunoscut
    niciodată

    PS: în loc de inimă
    mi-a crescut un cireş
    pe care-l îngrijesc cum ştiu eu mai bine
    dacă vii
    să-ţi aminteşti că pentru o vreme
    chiar mi-a fost teamă
    să mai trăiesc
    fără tine

    Mail: X_black_X_snowdrop@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  22. Ideal



    Să fii un vrăjitor de strajă
    În drapta mea, pe o cărare,
    Să îmi șoptești domol o vrajă
    Și să trăiești cu-nflăcărare.

    Să fii un zeu pașind puternic
    Cu trup de stâncă și săruturi,
    Să ții pe buze duhul darnic
    Al creatorului de fluturi.

    Să fii un cavaler de basm,
    Pășind in lumea noastră sură
    Cioplind în zâmbet și sarcasm
    Din vrăji și fluturi, o pictură.




    Pentru tine



    Să stai sub pătura aspră de vise
    Cu ea, într-o mașină albă, veche,
    Cu zâmbete spre stelele deschise
    Și veșnicia șoptită la ureche.

    Să-i mângâi chipul de copilă
    Cu amintirea fetei din perete,
    Cu muzică în dansuri de idilă
    Și zbor în văzduh de erete.

    Să-ți fii prieten sincer pe vecie
    Cu lumină în palmele blânde,
    Cu sufletul ascuns de sălbăticie
    Și amintiri ancorate oriunde.




    De dimineață ceață



    Grăbite mașini de dimineață
    Cu somn pierdut prin ceață
    Și turnuri verzi ca marea calmă
    Și linii de destin în palmă.

    Bătrâni porubei pe astă clădire
    Cu statice vieți în vlăguire
    Și rouă risipită pe lespezi
    Și parcuri de dorințe verzi.

    Pierdute chipuri în astă lume
    Cu oamenii traduși în glume,
    Și dimineți cu muzică veche
    Și cafea cu ceață, pereche.



    Mail: alexandra.vechiu@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  23. Nu e pas fără de rost strivit…

    Lumină ce eşti nezdruncinată de întunecime
    Şi nepătată de ale umanităţii crime…
    Pe cerul vieţii tu luceşti,
    Atunci când totu-i viu şi mort tu priveşti.

    Mulţi se întreabă dacă cu adevărat exişti?
    Sau eşti doar o închipuire a ochilor demult deschişi?
    Eu cred că tu eşti Glasul cel dinăuntru,
    Ce zgârie timpanele cronosului.

    Reverberaţie de mustrări de conştiinţa,
    Mult prea dură uneori pentru a mea plăpândă fiinţă.
    Căci acum când mă gândesc…
    Ţin să spun că-mi e teamă să nu mă grăbesc,
    Să nu-mi întorc paşii spre sinele roşului aprins,
    Întrucât atunci sigur fiinţa mea pe sine se va fi stins.

    Nici eu la rându-mi…
    Nu doresc a strivii corola de minuni a lumii,
    Care dă cu a sa alură de divinitate efervescenţă chiar şi spumii.
    Nu-mi încerc norocul altfel decât păşind,
    Căci nu e pas fără de rost strivit
    Atunci când după el fericirea-i de privit.



    Prezent firav

    E absurdă frumuseţea unui chip transfigurat,
    De a lumii durere şi de al ceasului sincron ratat.
    În colţ de geană un praf de lacrimă încolţeşte,
    Căci e frig afară, iar gerul te striveşte…

    De pe a mea mică scenă,
    Prin prismă văd şi spun asta fără nicio jenă,
    Dar poate …da e fisurată
    De a lumii alură transfigurată.

    Nu! E imposibil căci gerul pe mine nu mă striveşte,
    Invincibil mă simt şi astfel a lumii dilemă, azi nu mă priveşte…
    Tiptil, tiptil fără urmă de-ndoială întrevăd lacrima,
    Ce s-a ascuns în mine ca patima…

    Dar nimeni n-a s-o vadă, nici măcar cerul,
    Căci lumea e cuprinsă în somnul
    Nu cel de veci…ci şi mai grav,
    De moartea clipei prezentului firav!


    Neruginit de-al timpului sărut…


    Captivi în globul de cristal,
    În a minţii întunecime.
    Paşeşte cu încredere
    Rază de lumină,
    Pe un chip tânăr
    de bătrân…

    Ce poţi face?
    Când viaţa e ca un fir de aţă.
    Al său capăt
    e şi început,
    Neruginit de-al timpului
    sărut.

    Vibraţia vieţii e în suflet…
    O pană căzută
    pe pământul ud
    Nu e nimic,
    Căci ceasul stă în loc
    Atunci când inima ta
    E veşnic
    tânără…

    Simfonia sufletului mut
    E esenţa lumii întregi
    Când poţi auzi acorduri
    melodioase…
    Cu a sufletului minte,
    Atunci vei înţelege
    Că viaţa e un spirit
    neatins,
    De-ale timpului
    cuvinte.

    Adresă de e-mail: mari_rose_94@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  24. Am auzit deunăzi
    Vocatia, importantă că ar fi.
    Şi mai ales că Dumnezeu
    Nu vrea ca orice să fac eu.

    De-atunci mă-ntorc şi mă sucesc
    Dar eu vocaţia nu o găsesc!
    Am înţeles c-ar trebui
    De mic, analizat ce o să fii.

    Dar dacă adun şi mă gândesc
    Mai natural, atunci găsesc
    1. Întotdeauna mi-a plăcut
    Vorbitul dulce, molcomit.

    Şi poate c-a ştiul El, Domnul,
    Ce-mi trebuie ca să-mi încep drumul.
    Mi-a dat bunică ce-a îndrăgit
    Povestea, lumea, un trai tihnit.

    Apoi, înaintând, la şcoală,
    Când compuneam aveam o profesoara
    Ce-avea aşa un “drag” de mine,
    Nu mă nota, ştia mai bine.

    Atât de bine mă ştia
    Că “alţii au scris-o, nu-i a ta!”
    Şi-atunci, aici s-a mărginit,
    Acea-nclinaţie, sau poate-i prea grăbit…

    În fapt, plăcerea mi-am păstrat
    De a vorbi aproape calculat.
    N-am vrut ca limba s-o stâlcesc,
    Ba chiar şi poezia-mi amintesc,

    Mă deranja-ntr-un fel şi-anume,
    Ea, ritmul, îl implementa la mine;
    Aveam atunci un disconfort
    Că-n proza nu e ritm deloc.

    Apoi preocuparea s-a îndreptat
    Către al englezei învăţat.
    Grijă să aveţi cu acest defect:
    Tot ce-afirmaţi a fi perfect.

    Ei bine, asta nu e tot,
    Şi mă gândesc că am noroc:
    2. În plus îmi place să dansez,
    Ţin ritmul, fără s-mă destrăbălez,

    Adică nu-s obscen; însă de ce?
    Ştiau toţi anticii înţelepţi ce face
    Dansul. Desigur, fiind o artă, poate
    Ca prin simboluri, adevărul să-l arate.

    Chiar dacă, practicându-l, nu m-aştept
    Prin dans, eu să devin mai înţelept,
    Mai mult ca sigur c-aş fi sănătos,
    Coordonat şi inspirat, voios.

    3. Şi ar mai fi ceva la care mă pricep:
    De-mi dai diverse lucruri, un nou model concep:
    Să zicem, din culori şi materiale, forme
    Pot să creez ceva după anumite norme.

    4. Aş mai putea percuţionist să fiu,
    Pentru că ritmul să îl ţin eu ştiu
    Şi orişicând aud ceva cântând,
    Îndată mă trezesc ritmul ţinând.

    autor: Ciocanel Valentin
    email: controlor.pe.41@gmail.com

    RăspundeţiȘtergere
  25. Am auzit deunăzi
    Vocatia, importantă că ar fi.
    Şi mai ales că Dumnezeu
    Nu vrea ca orice să fac eu.

    De-atunci mă-ntorc şi mă sucesc
    Dar eu vocaţia nu o găsesc!
    Am înţeles c-ar trebui
    De mic, analizat ce o să fii.

    Dar dacă adun şi mă gândesc
    Mai natural, atunci găsesc
    1. Întotdeauna mi-a plăcut
    Vorbitul dulce, molcomit.

    Şi poate c-a ştiul El, Domnul,
    Ce-mi trebuie ca să-mi încep drumul.
    Mi-a dat bunică ce-a îndrăgit
    Povestea, lumea, un trai tihnit.

    Apoi, înaintând, la şcoală,
    Când compuneam aveam o profesoara
    Ce-avea aşa un “drag” de mine,
    Nu mă nota, ştia mai bine.

    Atât de bine mă ştia
    Că “alţii au scris-o, nu-i a ta!”
    Şi-atunci, aici s-a mărginit,
    Acea-nclinaţie, sau poate-i prea grăbit…

    În fapt, plăcerea mi-am păstrat
    De a vorbi aproape calculat.
    N-am vrut ca limba s-o stâlcesc,
    Ba chiar şi poezia-mi amintesc,

    Mă deranja-ntr-un fel şi-anume,
    Ea, ritmul, îl implementa la mine;
    Aveam atunci un disconfort
    Că-n proza nu e ritm deloc.

    Apoi preocuparea s-a îndreptat
    Către al englezei învăţat.
    Grijă să aveţi cu acest defect:
    Tot ce-afirmaţi a fi perfect.

    Ei bine, asta nu e tot,
    Şi mă gândesc că am noroc:
    2. În plus îmi place să dansez,
    Ţin ritmul, fără s-mă destrăbălez,

    Adică nu-s obscen; însă de ce?
    Ştiau toţi anticii înţelepţi ce face
    Dansul. Desigur, fiind o artă, poate
    Ca prin simboluri, adevărul să-l arate.

    Chiar dacă, practicându-l, nu m-aştept
    Prin dans, eu să devin mai înţelept,
    Mai mult ca sigur c-aş fi sănătos,
    Coordonat şi inspirat, voios.

    3. Şi ar mai fi ceva la care mă pricep:
    De-mi dai diverse lucruri, un nou model concep:
    Să zicem, din culori şi materiale, forme
    Pot să creez ceva după anumite norme.

    4. Aş mai putea percuţionist să fiu,
    Pentru că ritmul să îl ţin eu ştiu
    Şi orişicând aud ceva cântând,
    Îndată mă trezesc ritmul ţinând.

    autor: Ciocanel Valentin
    Email: controlor.pe.41@gmail.com

    RăspundeţiȘtergere
  26. 1. Opt ceasuri de omorât

    Cineva mă urmăreşte
    Când abia merg
    Cu pasul egal,
    Împăcată cu mine,
    Cineva mă bântuie fatal.

    Stă pitit acolo,
    Mă strigă, mă cheamă
    La geamuri sparte.
    Şi nu-i drept
    Să stingă lumina toată,
    Nu-i drept, e prea inert.

    Sunt morţi la uşile-nchise.
    Ce-ar trebui să fac?
    Să-i dau la o parte cu mâna stângă,
    Să-i spânzur cu panglici
    Şi să-i atârn de oasele mele?

    Întuneric devine cercul
    Final în care mă absoarbe.
    M-aşteaptă cineva acolo,
    Între perdele rupte.
    Stă c-un caiet negru sub braţ
    Şi-mi scrie toate
    Cuvintele, fricile
    Şi iubirile prin care trec.

    Ţip, dar în şoaptă.
    Cine să aibă urechi de-auzit?
    Tu ai?
    Eu n-am.
    Surzesc de tropote pline
    Şi-ncep a şti să mor,
    Să-mi lipseasc-o jumătate din mine...
    Oare cât din ea se află-n tine?


    2. Zbor promis de ieri

    Şi-mi plouă-n cafea
    Cu pene.
    Două câte două-s
    Perechi pe ceru-n care
    Promiţi să mă zbori.

    Şi cad, şi mă-nalţ
    De-a rostogolul
    Ca boabe amare
    În ceaşca ta de azi.

    Sau tumbe tot fac
    Prin aburii
    Ceaiului tău
    De scorţişoară -
    A toamnă să zbor
    Şi să miros
    Aş vrea...

    Dar plouă-n cafea
    Cu pene.
    Două câte două-s
    Perechi pe pământ.
    Tu nu vrei, nu vrei
    Nicicând să mă-nalţi...


    3. Solitudine

    E dimineaţă de septembrie.
    Respir un aer
    Mai uşor decât aerul,
    Soarele e viu
    Într-o lumină mai vie ca soarele.
    Trec prin toamnă
    Şi prin tot ce-mi iese-n cale.
    Formele dispar.
    Au dispărut cu fiecare plâns
    În hohot de toamnă.
    Nici oraş, nici stradă,
    Nici fereastră şi nici cer -
    Sunt singură...


    autor: Hîncianu Mihaela-Abiana
    email: h_abiana@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  27. 1. Copilarie…


    De ce nu te-ntorci de unde-ai plecat?
    De ce nu m-auzi cand te strig?
    De ce ai fugit departe de mine?
    De ce n-ai mai ramas macar un an..sau doi?
    Chiar as vrea sa dau inapoi,
    Timpul ce-alearga grabit
    Intr-un abis necontenit.

    Am ramas singura intr-o lume-nvaluita de ceata,
    De tristete,de-agonie si singuratate…
    Am ramas strigand la cer,
    Cu glas sugrumat de durere:
    COPILARIE!! Unde-ai pelcat?
    De ce nu revii?
    Te rog …revino!

    Tu,copilarie,miaracol al tineretii
    Ai plecat si-ai sters urmele de fericire,
    Acum transformate-n dulci amintiri…
    Tu, copilarie inger bezmetic,
    Ce-alergi prin lume picurand frenetic,
    Zambete si lacrimi in fericire-necate
    Priviri si surasuri amestecate…


    2. Amurg


    Se naste amurgul tremurand ,
    Cutreierandu-mi mintea
    Cu ganduri sobre desprinse de curand
    Din teama ce ma cuprinde .

    Razele ruginite ale amurgului
    Rasar printre ruinile sufletului ,
    Care,sfasiat de durere,
    Se-neaca-n apele involburate ale unei vechi ere.

    Din abisul tristetei ,
    Vino de-mi culege ultimele
    Picaturi de speranta ale dragostei
    Sfarmate de greutatea lacrimei .

    Ma atarn de-un fir de speranta
    Ca-i sa apari fara aroganta ,
    S-ai sa-mi aduni firmiturile de iubire
    Insirate-n nestire .


    3. Dansul fulgilor


    Vine iarna printre noi.
    Vine,vajaind printre copacii goi,
    Suierand,vestind un viscol
    Ce s-apropie greoi.

    Plopii inclinandu-se-n calea ei,
    Adanci plecaciuni facand
    Asteptand grabita noapte,
    Ce s-asterne tremurand.

    Stelele cu-a lor de gheata stralucire
    S-ascund dupa norii plumburii,
    Care incep sa cearna fulgi argintii.
    Ce aparent zici ca-s vii.

    In al noptii intuneric,
    Vezi in zare cum rasare
    Valsul fulgilor de nea,
    Ce cutreiera vazduhu’ de catifea.

    Un vals vienez si lent
    Ce sfarseste violent,
    Cu un vigilant talent,
    Atingand pamantu’ somnolent.



    autor: Rodu Dorina

    adresa email: dorina.rodu@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  28. Nu aparente


    Cauta-ma
    Prin uriase turnuri de fier,
    Pe tronul regelui
    Si ai sa ma gasesti
    La colt de strada
    Cerand o farama
    Din stralucirea ta-da,tu
    Ce-mi ceri ajutorul-salveaza-ma!

    Cauta-ma
    Printre catuse si lanturi
    Printre greutati ce-mi apasa
    Trupul de lut
    Si-ai sa ma gasesti
    Alergand
    Prin tot Universul.


    Neinfricat

    Mai arunc o urmă de păcat
    în urma chipului meu destrămat
    de lumina lumânarii.
    Te chem
    printre stropi de ceară
    ce se topesc
    în focul absurd al nebuniei.
    Chiar de te ard
    şi îţi manâncă din carne
    tu rămâi lângă mine
    ca să nu mori singur.




    Albastru

    Un singur maiastru
    Albastru
    Alege
    Cand pare ca-si plange
    O inima noua.

    Un altul albastru
    Ce intuneca un astru
    Si-o pune deoparte
    Privind
    La nemurirea sortii

    RăspundeţiȘtergere
  29. Dorinta

    Intr-o seara stateam si ma uitam
    De pe cerul instelat asteptam
    Ca din miile de dorinte, stele, sa se indeplineasca
    A mea si a ta intr-un sfarsit sa se uneasca.

    Acum stau si indraznesc
    Luna de pe cer sa ti-o daruiesc
    Si in brate sa te alint
    Sa ne pierdem intr-un mare labirint.

    Se face zi si eu tot privesc
    Cum visele se indeplinesc
    Iar luna incet se pierde
    Lasand locul soarelui care arde.

    Acum astept cu nerabdare sa ne vedem
    Cu trandafirul in mana sa cadem
    In visul pe care-l traim doar noi doi
    Si sper sa nu dam niciodata inapoi.

    autor: Mihalache Tiberiu
    email: tiby_ioan@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  30. IERTARE!

    Îmi pare rău că te-am hrănit cu praful
    unei căi încă neterminate,
    suflete…
    Îmi pare rău c-am vrut să te îmbăt
    cu lacrimi reci,
    împrăștiate printre pori…
    Îmi pare rău că mi-am dorit să mori…
    Îmi pare rău că mi-am dorit să pleci…

    Îmi pare rău că ți-am țesut cu nepăsare
    un chip de lut
    nedemn de tine…
    Îmi pare rău că te-am lăsat printre ruine
    și printre gratii de oțel amare…
    Îmi pare rău că te-am uitat în închisoare…

    Îmi pare rău că am ajuns să te urăsc
    doar fiindcă simți
    și fiindcă simt și eu prin tine…
    Îmi pare rău că te-am trădat,
    îndrăgostindu-mă de măști…
    Îmi pare rău că te-am făcut să mă urăști…

    Îmi pare rău că te-am hrănit cu ploi
    și c-ai ajuns să flămânzești…
    Îmi pare rău că te-am încurajat
    să speri, să crezi și să
    iubești…
    Îmi pare rău că nu te-am protejat
    de dragoste,
    de ură,
    de păcat…

    Îmi cer iertare astăzi de la tine,
    suflete,
    căci nu am fost un trup fidel,
    căci nu am fost demn de purtat…
    demn de iubit…
    demn de iertat…


    SALUT, SUFLETE ...

    Salut ...
    Sunt aici de o mie de ani, pentru tine;
    ca să îţi apăr spatele, ca să îţi acopăr faţa,
    ca să te ascund de oglinda din mijlocul camerei,
    în care ţi-e teamă şi mult prea frig să te priveşti.

    Picioarele tale ating Pământul
    datorită mie,
    pentru că te-am vândut gravitaţiei pe o viaţă
    și pe o pereche de plămâni
    uzați de timp
    și de furtuni…

    Salut ...
    Eu sunt cel care te îmbracă întruna,
    şi ieri, şi astăzi;
    poate şi mâine.
    Îţi pregătesc armura chiar dacă nu plouă,
    îţi şlefuiesc masca sculptată din lutul pe care ai călcat cândva cu paşii
    şi pe care l-ai atins cu palmele-amândouă.
    Ce spui? Nu-i aşa că ai nevoie de mine
    ca să respiri,
    ca să exişti,
    ca să te-nchini şi ca să
    mişti?

    Salut, suflete ...
    Eu sunt trupul în care te-a-nchis Creatorul,
    la începutul eternității,
    pentru neascultare
    şi pentru mândrie.

    Sunt gratia groasă din carne şi os.
    Am degete, ochi; am gust şi miros
    a păcat.
    Sunt lung ca şi viaţa cu care mă joc,
    Sunt lung ca şi timpul care-i olog.

    Salut, suflete ...
    – unicul meu amic şi duşman –
    Sunt trupul pe care uneori îl condamni,
    sunt haina pe care uneori o iubeşti.
    Sunt ceea ce alţii cred că tu eşti.

    Aşa că iartă-mă, te rog, dacă ţi-am furat din nou identitatea
    şi glasul,
    lumina şi pasul.
    S-ar putea ca mâine să fie pentru ultima dată ...
    S-ar putea ca-n curând să fiu doar o pată,
    nebună,
    ciudată,
    neagră,
    uitată.


    AMINTIRE

    În dimineața în care am deschis ușa
    și am ieșit din mine, pe furiș,
    plutea o mână albă prin văzduh,
    cu mantia-i de piele fluturând în vânt.
    Și degetele – toate cinci –
    mi-au mângâiat obrazul,
    îndelung,
    de parcă ar fi fost raze de soare
    jucăușe și calde…

    Spre amiază, cerul s-a înnorat
    și s-a prefăcut în trup,
    așa că am intrat, din nou, în casă,
    să-mi iau pensula de sub tavanul plin de stele,
    să îmi adun inspirația și visul de-o viață
    de prin dulapuri, de pe podele…

    Apoi, am început să colorez un curcubeu,
    la lăsarea serii,
    prin fereastra întredeschisă și mare…
    Pensula s-a sfărâmat,
    cu puțin înainte de miezul nopții,
    însă degetele mele i-au continuat misiunea solemnă,
    deplângându-i tragica soartă
    de a muri lucrând…

    Așa că…
    în dimineața în care am deschis de tot fereastra dinspre răsărit,
    am văzut curcubeul prefăcându-se în zâmbet,
    pe chipul albastru
    al celui care tocmai devenise cer.


    sunrise_ave3@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  31. EU SI OGLINDA MEA

    SUFLET

    Oglinda sufletului meu,
    Ma uit atenta,oare-s eu?
    Ma uit cu ochii de copil.
    E primavera,e april!

    Si numai flori albe-n oglinda
    Si ingeri albi,eu zbor,ei canta.
    Si-mi soptesc ca nu-s ca altii
    Si oamenii imi sunt ca fratii!

    Si rautati ce le aud
    Ma lasa rece,ca si cand
    Un stol de vrabii pe pamant
    Toamna mai cauta graunt.

    Si mi-am visat un viitor,
    Sunt ca un porumbel in zbor,
    Si ce visez ,eu vreau sa am,
    Si florile zambesc la geam.
    De visele mele-ndraznete,
    Si tuturor le dau binete
    Caci ma respect pe mine-n primul rand
    Nu sunt o vrabie,nici graunt
    Sunt om ,si ma privesc mai des
    Nu-ncerc sa ma evidentiez.
    Si primavera sufletului meu
    O dau si celor care o duc greu
    Si vreau ca ei sa mai zambeasca
    Si sufletul mi-l pun in glastra.

    de
    Cumpanasoiu Laura-Nicoleta
    miley_nicoleta@rocketmail.com

    RăspundeţiȘtergere
  32. TEATRU ASTRAL
    de cumpanasoiu laura-nicoleta

    Ma uit pe cer la negre stele
    Si parca-s lacrimile mele
    Si ma prefac ca n-am habar
    Ca-s trista,ca n-am nici un har

    Si dintr-o data din inalt
    Sageti de fulgere nu cad,
    Si se inalta mult mai sus,
    Unde prea multi nu au ajuns.

    Nici in visare,nici in gand,
    Eu ma ridic,dar nu cazand
    Cei ce ma vad se indoiesc
    Ca soarele il fragezesc

    Ei cred ca ma prefac,dar eu
    Privesc cu lacrimi,vad un zeu.
    Si le explic,dar n-au habar
    Ca nu am doar un singur har.

    Si nu stiu nici ei ce sa creada,
    Si spun soptit cate-o balada,
    Dar ei nu inteleg si rad
    Si pleaca,dar se uita-n gand.

    Si stau si se analizeaza
    Dar gandul iata ,nu cedeaza.
    Si mai profound,le intra-n minte
    Pacat,eu nu mai am cuvinte.

    RăspundeţiȘtergere
  33. VREMURI GRELE

    DE CUMPANASOIU LAURA-NICOLETA
    1.Totul pare acum schimbat
    Rapiti am fost si tot ne-au luat
    Prezentul asternandu-se peste trecut,
    Iar toti alergam spre iesire iut’

    2.Robin Hood ,unde mai esti?
    Salvator cu noua vieti,
    Iei de la bogati,dai la saraci
    Noua ne-aduci doar vreo doi maci.

    3.Se poarta masti,si nu-I bal,
    Mascata-I tara pan’ la mal;
    De minciuni toti ne-am umplut;
    Ca si sacrificial de Craciun facut.

    4.Stefan iese din pamant ,
    Privesc si nu mai stiu ce sunt:
    ,,-In razboi,luptata-I eu,
    Acum sa suferiti,e greu
    Chinuitiva ca mine,cand auzit-ai ca nu va e bine,
    Anii sacrifitu-I in razboi,
    Ca sa fie rau la voi?!”

    5.Ajungem in centru ,acolo-I Brasovul,
    Traversat…e cu folosul
    De-un roman,doi ,trei straini,
    Bani sa fie,si ani buni.

    6.Tepes aude si se ridica,
    El la toti ne poarta pica:
    ,,-Am ucis pentru un ban,
    Iar acum sa va omoare un tiran?!”

    7. Doamne,cu ce gresit-am noi copii,
    Blestemati suntem cu totii?
    Zi tu Doamne,un semn de ne dai,
    Datori iti suntem,pana ne ai.

    8.Unde-I mandria de a fi roman
    Inlocuita-I cu teama pentru ziua de man’.
    Teama de a nu avea cu ce te hrani,
    Si frica de a te umili.

    9.Traditiile,inlocuite sunt cu plimbari
    In tara-I gol,doar afara-s iesiri,
    In loc de-un ban,primim vreo patru flori,
    Semn ca puterea-ti zice,mai bine sa mori.

    10.Puterea,forta,minte si rezistenta;
    Trebuie sa le ai,ca sa-ti salvezi viata,
    Cei ce nu le au,se duc cel mai repede,
    Iar din Romania,ramane doar o treime.

    11. Cosanzeana-I cu excrocul,
    Lumea-n strada-si striga oful;
    Piticu’ Alba-ca-Zapadei,si-a schimbat directia
    Iar ei,vor asa san e asigure protectia?

    12.Nu,ridicativa,trezitiva la realitate,
    Desteapta-te romane,vom trai asa o eternitate?
    Incet,incet, ,,Domnia voastra” paleste,
    Iar noi vom zice:,,Viata merge inainte!.”

    RăspundeţiȘtergere
  34. 1. Sentimente întrebătoare

    Ce înseamnă viaţa
    Când vrei să te dai bătut?
    Ce este dragostea
    Când inima ta s-a rupt?
    Ce înseamna şcoala
    Când simţi că nu înveţi nimic?
    Unde e profesoara
    Când în lecţii te-ai rătăcit?

    Unde e lumina
    Atunci când nu e soare?
    Unde e iubirea
    Atunci când totul dispare?
    Unde e iubitul
    Când crezi că l-ai pierdut?
    Unde este vântul
    Când soarele s-a dus?

    Ce înseamnă noaptea
    Cand ziua iar apare?
    Ce inseamna viata
    Cand totul în jur dispare?
    Cum poţi sa trăiesti
    Într-o lume de minciuni?
    Cum poţi sa iubeşti
    Când nu eşti ceea ce spui?

    Unde e speranţa
    Atunci când ai pierdut?
    Unde e focul
    Când dragostea a trecut?
    Unde e curajul
    Atunci când ai fugit?
    Unde sunt copii
    Când ai îmbătrânit?

    Cine poate răspunde
    La aceste întrebări?
    Cine poate vedea
    Peste munţi şi mări?
    Cine e persoana
    Care n-a simţit
    Niciodată-n viaţă
    Cum e să fii dezamăgit?

    2. You got to believe

    You don't know what you want
    You don't realize what life's about
    You just want to be alone and independent
    But you are not big enough - to try this.
    You're my brother
    And we have to understand each other
    But you, bro'...
    You just want to controle - everyone.

    You are always trying
    To make everybody crying
    But try to listen them
    'Cause that's a real man,
    Try to find yourself
    You know, here I am...
    I will always be here
    'Cause that's what you need.

    So, I have to understand
    Lie's not like when we met
    And you got to go
    On your way back home.
    You got to believe
    That's not over here.
    You got to learn to try,
    One day, you will fly!

    You got to believe...
    You got to smile...
    And don't wander: "why?"
    When you have to try
    Something new.
    All you got to do
    Is believe in you.
    Believe in you!

    3. Falling in love

    I used to see
    All that it had to be.
    But now I can’t
    See nothing since we met.

    I’m feeling weird
    Dreaming wide awake,
    It makes me feel a stranger
    In this unknow world.

    I’m looking outside …
    The sun is shining like my heart;
    But when I’m looking at you
    I don’t know what to do.

    Something is happening with me
    And I want to know what,
    Something is not right
    And I want to know why.

    Falling in love…
    I’m falling in love with you
    Falling in love…
    I can’t stop lovin’ you.

    Now, that I found what it is
    I’m fear of flying
    But I’ll kip trying
    To deal with this on my own.

    e-mail: diana_eu2002@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  35. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundeţiȘtergere
  36. Chemarea focului


    te aştept la ultimul reflux
    cu degetele nuferi
    şi miros de mare
    la răsărit, cerul a păstrat pentru noi
    o singură lacrimă

    te aştept, în haine de carnaval
    adormind la piept lupii
    cu descântece de foc.


    Cerul ne poartă pe buze şoaptele


    Dumnezeu îşi cheamă îngerii şoptit,
    ca un fâlfâit de aripi
    peste ape.
    Nimeni nu pescuia dragoste la copcă,
    trăiam doar o distanţă nesfârşită
    între liniile de tren.

    Dumnezeu îşi cheamă îngerii din lacuri
    toamna târziu,
    din străfundurile cerului şoaptele ne ajung,
    până când trupurile noastre devin rădăcini
    de nuferi.

    Part-time lovers

    nici tu nici eu nu mai ştim cum am fost
    ne răscoleşte tacerea, ne împarte la doi,
    - singurătatea e amanta perfectă.

    şi despre câte nu vorbim când suntem tăcuţi
    gata să ne iubim fără aripi,
    gândurile-mi deschid poarta către tine,
    necenzurate.

    şi dintr-atâtea minuni,
    ţie încă nu ţi-am dat un nume.

    biancadan83@gmail.com

    RăspundeţiȘtergere
  37. VIS...

    Cu rele şi cu bune
    Păşesc in astă viată
    O..suflete drag mie,
    Tu orb păşeşti in ceaţa.

    O ceaţa ruginită,
    De-a nefiinţei ploi ciudate,
    Si-o oaste infinită
    De rău să-nvingă paoate.

    Un sol cu crucea-n mană,
    Păşeşte lin in vis
    Olog de-atata ploaie
    Mă duce-n paradis.

    Un paradis al morţii de boală şi necaz,
    De ere intregi ne-a fost promis
    Dar inca mai speram şi azi,
    Ca ne-om trezi din vis.

    Trezit de-o ploaie acidă,
    Şi ars pe inimă cu ură
    Mă rog ca rana să-mi inchidă
    O lacrimă de fată pură.

    Lăstar al bucuriei şi al tinereţii
    Sădit va fi in trupul meu,
    De astă zană-a frumuseţii,
    Cu ochi de sarpe si inimă de leu.





    AMINTIRE...

    Privirea ei pătrunzatoare,
    O simplă piatră m-a facut
    Sculptură vagă,trecătoare
    Pierdută-n viacul ei trecut.

    O piatră funerară,
    De marmură atent cioplită,
    De-un vant si-o ploaie rară
    Şi-un strop de sange,
    Pe-o inimă ranită.

    Stau singur şi privesc mormantul,
    E gol,dar totuşi plin de amintiri
    Crapăt de grele cruci ne e pămantul
    Udat din cupa unor sfinţi martiri.

    O cupă veche,poleită
    De bunătate şi de ură,
    E incă plină de venin,iar tu grabită
    Te chinui să o duci la gură.

    Sărutul tău e otrăvit
    O...dulce amintire...
    De-atata timp mi te-ai grăbit
    Ca tu s-ajungi la mine...

    gabry_el_tabaco09@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  38. Te chem acum,boboc de floare,
    Te strig să înflorești,
    Să fiu eu raza ta de soare
    Prin care să trăiești.
    Să fiu eu roua ce mângâie
    Frumoasa încriptată
    Și vântul cald ce o adie
    În noaptea-nfrigurată.

    Te strig acum,deschisă floare,
    Te rog să-mi dăruiești
    Parfumul tău și-a ta splendoare:
    Păcatele lumești…
    Să fiu eu primul ce-ți sărută
    Petală cu petală
    Trupul închis de soarta cruntă
    Într-o lume reală.

    Încă te chem,deși te-ai ofilit,
    Fost bobocel și floarea mea de vis,
    Căci frumusețea-ți încă n-a fugit,
    Iar sufletul înca iți e deschis.
    Vreau să mă lași să fiu
    Pământul morții tale
    Și să fiu eu al tău sicriu
    În care cad petale.


    radi_laurentiu@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  39. 1.Dubletul Sufletului


    Începutul…

    Suflet rătăcit pe pat, ce cauţi tu acolo?
    Nu şti că n-ai voie să te joci cu perdelele timupului?
    Sau vrei să te găsească cineva şi să te ducă la închisoarea muritorilor?


    Ai da nemurirea ta într-un schimb lipsit de valoare,
    Şi pentru ce?
    Doar că să te simţi bine o noapte şi apoi să fi uitat în zi?

    Trezeşte-te şi pleacă din patul de surcele,
    Sigur o să-i dea foc.Dar stai că ţie focul îţi place!
    Şi dacă vine un suflet de apă ce faci?

    Mută-ţi ziua în noapte şi stai acolo în buzunarul scânteilor
    Când o să bage mâna sigur se va frige şi te va alasa să stai.
    Cel puţin şti că nu are cum să te scoată decât cu foc.


    Sfârșitul…

    Mi-am plătit datoriile inimii
    Şi am rămas cu sufletul la amanet.
    Am zis că nu o să mai fac niciodată aşa ceva.

    Am coborât în Infern să-mi recuperez sufletul
    Şi am făcut pact cu Diavolul.

    Am pârjolit cărări când l-am recuperat,
    Am smuls păduri de gânduri și…
    Mi-am propus să-mi amanetez şi inima.

    Am luat aripile făurite din fumul şi scrumul ţigării de după,
    Am urcat în al nouălea cer căci ştiam că inima-mi este acolo.

    Am smuls-o şi am făcut pace cu mine,
    Am zis că o las liberă dar că o reneg.
    Am fugit mâncând pământul ruginit fără să mă uit înapoi.

    Am renunţat şi la suflet,Diavolul s-a mirat.
    M-am curăţat în cascada uitării şi m-am pierdut pe mine!



    2.Rememorare


    Ai îngropat şi ultima urmă de speranţă,
    Felinarele albe parcă luminează negru.
    Lopata rezemată în colţul gurii
    Vorbeşte fără tine.

    Plimbă-te cât pământul nu-ţi fuge de sub picioare
    Şi găseşte-ţi toamna pierdută mâine.
    Altarul îl ai în palme,
    Roagă-te la nori să-ţi reînvie soarele.

    Vara din tine şi iarna de afară
    Fug alene pe o scară,
    Aruncă-ţi doliul peste umărul de lună,
    Tu copil cu respiraţie de mătragună…



    3.Rememorare


    Am plecat pe pavajul din sticlă,
    Paşii m-au purtat pe culmile visului
    Am cules toată galaxia
    Şi m-am întors înapoi la mine.

    Am adormit în braţele vremii când
    Apus de bătrâneţe trece peste mine.
    Am fost la magazin şi m-am întors,
    Am furat cuie să-mi bat liniştea.

    M-am trezit cu ochii lipiţi de chipul de odinioară
    Abia i-am dezlipit cu ranga de parfum.
    Am fost să caut ce am visat
    Dar era prea scump.

    M-am întors de unde am plecat
    Sperând să-mi recuperez măcar somnul.
    Am fost la farmacie şi nu am găsit ce vroiam
    Căci îmi trebuia un leac că m-am îmbolnăvit de tine…


    Autor:Moisan Theodora
    E-mail:theo_69x@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  40. 1.Dubletul Sufletului


    Începutul…

    Suflet rătăcit pe pat, ce cauţi tu acolo?
    Nu şti că n-ai voie să te joci cu perdelele timupului?
    Sau vrei să te găsească cineva şi să te ducă la închisoarea muritorilor?


    Ai da nemurirea ta într-un schimb lipsit de valoare,
    Şi pentru ce?
    Doar că să te simţi bine o noapte şi apoi să fi uitat în zi?

    Trezeşte-te şi pleacă din patul de surcele,
    Sigur o să-i dea foc.Dar stai că ţie focul îţi place!
    Şi dacă vine un suflet de apă ce faci?

    Mută-ţi ziua în noapte şi stai acolo în buzunarul scânteilor
    Când o să bage mâna sigur se va frige şi te va alasa să stai.
    Cel puţin şti că nu are cum să te scoată decât cu foc.


    Sfârșitul…

    Mi-am plătit datoriile inimii
    Şi am rămas cu sufletul la amanet.
    Am zis că nu o să mai fac niciodată aşa ceva.

    Am coborât în Infern să-mi recuperez sufletul
    Şi am făcut pact cu Diavolul.

    Am pârjolit cărări când l-am recuperat,
    Am smuls păduri de gânduri și…
    Mi-am propus să-mi amanetez şi inima.

    Am luat aripile făurite din fumul şi scrumul ţigării de după,
    Am urcat în al nouălea cer căci ştiam că inima-mi este acolo.

    Am smuls-o şi am făcut pace cu mine,
    Am zis că o las liberă dar că o reneg.
    Am fugit mâncând pământul ruginit fără să mă uit înapoi.

    Am renunţat şi la suflet,Diavolul s-a mirat.
    M-am curăţat în cascada uitării şi m-am pierdut pe mine!



    2.Rememorare


    Ai îngropat şi ultima urmă de speranţă,
    Felinarele albe parcă luminează negru.
    Lopata rezemată în colţul gurii
    Vorbeşte fără tine.

    Plimbă-te cât pământul nu-ţi fuge de sub picioare
    Şi găseşte-ţi toamna pierdută mâine.
    Altarul îl ai în palme,
    Roagă-te la nori să-ţi reînvie soarele.

    Vara din tine şi iarna de afară
    Fug alene pe o scară,
    Aruncă-ţi doliul peste umărul de lună,
    Tu copil cu respiraţie de mătragună…



    3.Insomnie


    Am plecat pe pavajul din sticlă,
    Paşii m-au purtat pe culmile visului
    Am cules toată galaxia
    Şi m-am întors înapoi la mine.

    Am adormit în braţele vremii când
    Apus de bătrâneţe trece peste mine.
    Am fost la magazin şi m-am întors,
    Am furat cuie să-mi bat liniştea.

    M-am trezit cu ochii lipiţi de chipul de odinioară
    Abia i-am dezlipit cu ranga de parfum.
    Am fost să caut ce am visat
    Dar era prea scump.

    M-am întors de unde am plecat
    Sperând să-mi recuperez măcar somnul.
    Am fost la farmacie şi nu am găsit ce vroiam
    Căci îmi trebuia un leac că m-am îmbolnăvit de tine…


    Autor:Moisan Theodora
    E-mail:theo_69x@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  41. 1. In pas de dans

    Memoram in pas de dans
    Un fatidic ceas de scurs
    De fugit nu o sa ma las
    Pana nu-l voi prinde curs

    Iti spun ca m-am retras
    Din a gandi mai sumbru
    Sunt doar o fila de atras
    In cartea ta de cupru.

    Umbrita mea dorinta
    Cu limbaj de clopot spun
    Pana la ultima sentinta
    Mi-o vei indeplini acum

    Sunt un perete de local
    Ce priveste siluete
    Curios de vina si amar
    Cand luminile se sting pe trepte

    Acum priveste tu la mine
    Si asteapta-te sa strig
    Ca silueta ta de sine
    A venit pe timp de frig

    Raman doar fara glas
    Cand privesc ceva mai mut
    Orele din pas de dans
    Au trecut de mult


    2. Revelatie


    Acum m-am decis,
    Cu nimeni langa mine
    Pe nimic intins
    Ca gustul ce imi tot vine
    E din pahar de scrum nestins.

    E paharul constiintei prea abrupte
    Ce deseori nu scrie pe foile privirii rupte
    Te imbata, deziluzii copii ai oglinzii de iluzie
    Tot ce simti si respiri in osu sacru drept infuzie.

    Da osul sacru
    Loc localizat la pelvis
    Omat din stapan de acru
    Nu vezi temeri doar impresii.

    Dedicat din putere nobila
    Iti expun opusul
    Cu o placere cronica
    Imi intregesc colosul.

    3. Vedere

    Eu nu vad doar cifre invaluite de materie,
    Nu doar timpul sub semn de ceas,
    Sau divinul ascuns dupa mizerie,
    Sau ruina paradisului ce a mai ramas....

    Eu nu vad minciuna sau reavointa,
    Eu nu vad boala ce tot absoarbe,
    Nu vad eclipsa sau sentinta,
    Nu vad sfarsitul ce e mai aproape....

    Eu vad energie si glas de frunza,
    Ropot de lumini si creatie intrepatrunsa,
    Caderi in gol, spaima si deliciu
    Elementele dansand, cupru si siliciu...

    Eu vad marea prietena de-a muntilor pribegi,
    Matusa de campie sa incerci sa n-o mai negi,
    Si sa-i culegi florile dinspre aprinsa stea,
    Sa alergi prin ea plangand, sa o iubesti ca ploaia.....

    Eu vad greieri ce s-au saturat sa cante-n gol,
    Eu ii vad cum intra-n rau cu capu gol,
    Ei il stiu pe un pastrav poznas, Alid Arai,
    Unicul povatuind despre drumul scurt in rai....

    Eu vad si orbesc in mine tot,
    Vad lacrima unui mai trecut si mort,
    Martie plangand la picioarele lui cu frica,
    Eu ii vad sufletul cum i se ridica..........

    RăspundeţiȘtergere
  42. Ingerilor cu drag!

    Celor cu ochii albastri
    cu fata nebuna de nesomn,
    cu mainile reci si pustii
    le voi oferi in dar
    sclipirea privirii
    si le voi lua frumusetea amintirii.

    Celor cu ochii verzi
    cu privirea tulbure de
    alcool nerafinat
    si cu mainile tremurande
    cand intalnesc placeri
    le voi bloca simturile
    si le voi darui ratiune.

    Celor cu ochii de mahon
    cu picioarele scurte,
    cu miros intepator de
    lemn de santal si mandarin
    le voi confisca parfumul si le voi da unul
    cu miros de iasomie si cimbru.

    Celor cu ochii stravezii
    cu pielea alba
    si cu chipul opac
    le voi opri privirea
    un moment
    pe uscat.
    Ca sa simta briza cu trupul.

    Celor care nu vad…
    celor care au ochii scosi
    le voi trimite o pereche
    de lentile
    de contact
    pentru a avea ochii
    albastri,
    verzi,
    de mahon
    sau stravezii!


    Cantecul…artistului

    AH,
    ce nebunie sa creada tocmai ea
    ca esti un ratat.

    AH,
    ce tampenie sa nu o iubesti
    pentru ca e nebuna
    de legat.

    Ce tampenie sa fiti amandoi
    doi
    artisti ocupati
    si sa aruncati ce aveti…
    sa-i lasati
    pe Ei-cei multi
    sa va joace feste!

    Nu-i lasati!

    Nu-i lasati
    sa ucida ce e mai frumos
    intre voi!

    Nu-i lasati sa atinga
    iubirea
    pe care doar voi
    ati fost capabili

    s-o ascundeti
    pana acum…in

    cafea ea,

    bautura el

    si tigari amandoi!



    Arhi…

    Marmura alba se rasfrange usor in marea

    nebuna de dorul de sange

    si cheama in neantul apei sarate

    suflete mute.

    Albul acesta imaculat orbeste

    sentimentele calatoare in noi.

    Albul nebun se rasfrange

    si-mparte lumea la doi.

    Si nici nu era nevoie de

    pasari multe pe cer.

    Soarele nebun de caldura

    isi frange gatul cu el.



    ancac.ciobanu@gmail.com

    RăspundeţiȘtergere
  43. A mai trecut


    A mai trecut un an iubito
    Iar asta-i anu-n care mor
    De daramate ganduri si de dor...
    Dar ce stii tu?
    Inexplicabilele pasari calatoare
    Se-aduna astazi peste curcubeu
    Iar zambetul meu
    Asteapta si el ziua in care moare.
    Dar unde esti tu? Iesita din pamant
    Cu margini de ferestre pe pleaope
    Da-te mai aproape
    Si lasa trandafirul frant
    Petalele-i plangande se rostogolesc
    Prin degetele-ti reci
    Sa te apleci
    Si culegandu-le sa ma trezesti. Ploua marunt...
    E plin pamantul de durere
    E rasfatat in despartiri
    In plansete si in uimiri
    Dar ce stii tu? Amagitoare lipsita de parere.
    A mai trecut un an si n-am facut nimic
    N-am mai gandit de suparare
    De poezie de rasarit de soare
    Si de mare
    M-am transformat intr-un pitic
    Incrancenat in intrebare.
    Dar ce stii tu frumoasa desfatare
    De n-ai rabdare nici macar un pic.
    De tot revii sa ma patrunzi in oase
    Sa-mi minti privirea
    Tainuirea
    Ce ma tinea in viata dar m-abandonase.
    A mai trecut un an precum o zi de mai.
    In ziua aia descuiata catre timpuri
    Descoperite-acoperisuri
    De case se prabusesc. Si vai...
    Mania cu care Dumnezeu m-a dat pe-aici
    Cu framantarea asta odioasa
    Magica si noduroasa
    Plamadita in prapastioase frici
    Ma cotropeste iar si ma framanta
    Sa-ti spun ca visele din Rai sunt zamislite
    Si au venit aici zmintite
    Dar ce stii tu? Mai stai de ma asculta
    Cand iti soptesc ca muza mea de noapte
    Lumina bea si canta soapte.
    A mai trecut un an iubito, anul fara mine
    Fara prapastii travestite
    Fara iubiti, fara iubite
    Fara cuvinte, fara sange-n vine.
    A mai trecut ca sa mai treac-odata
    Faptura trandafirului ingandurata
    A paserilor neexplicate si furate
    Din cerurile astea minunate.
    A mai trecut ca sa ma faca sa calaresc o stea
    Sa te invit la o cafea
    Rastalmacind o intrebare
    Dar ce stii tu, marsava incercare...



    Calul


    Daca maine moare, arcuit in soare
    Coasta unui cal calarit calare
    Daca totusi maine soarele rasare
    Calul nu se duce, el e tot calare

    Daca maine moare calul meu de mare
    Unduit pe val ca o cugetare
    Plansul o sa-l aflu sterpelit in zare
    Calul iar se duce-n goana lui cea mare

    Daca maine floarea e un pic mai floare
    Calului ce-i merge trapu-n departare
    O sa-i dau sa bea apa de la mare
    Calaritul are gust de spini si sare

    Daca maine mama plansa-ntrebatoare
    Vrea sa mane calul catre-aplecatoare
    Mama mea cea buna, mama mea cea tare
    Mana-l inapoi catre val si mare

    Daca maine calul rataci-ntr-o stare
    Nefireasc-asa, cum e-ntreaga mare
    Eu o las pe mama ca pe-o intrebare
    Si ma sui pe calul calarit calare



    SA N-AI INCREDRE IN APA

    In patimile mele, te-am ratacit
    Te caut la rascrucea dintre secunda-infinit
    Blestem amurgul rece si valul de rugina
    E-apusul meu, apusul de lumina.

    Doar apele-mi mai sunt aproape
    Si prefacandu-ma si eu in ape…
    Plecatu-mi val catre piciorul tau il duc
    Iar tu eshti cald, de el te-apuc.

    Te stiu de mult, de la botez
    Eu te-am spalat atunci, acum nu te patez
    Tot eu ti-am stat in palme cand ai plans
    Tot eu lumina, val, apus.

    Ma mir ca-s pribegit de-un nor
    Sunt ploaia ta, te spal, nu mi-e usor.
    Cand crezi ca florile incep sa moara
    Sa-mi spui si vezi sa nu le doara.

    Si nu te mint dar gandul meu ma duce
    La mangaieri, un gand prea dulce
    Mereu te spal, te-ating, te simt de sus
    Tot eu lumina, val, apus….


    Iulian Ilie
    ioolee@live.co.uk

    RăspundeţiȘtergere
  44. Autoportret


    Intr-o zi de vara
    Marea si cerul au inceput sa se joace
    Ca doi copii:
    Marea s-a inaltat
    Si a luat
    Doi picuri de cer pe care i-a asezat
    La umbra unui tei…
    Si-atunci,cerul, infuriat,
    A cules o petala de mac
    Ce plutea pe mare
    Asezand-o langa stropii ce-i fusesera furati.
    Si umbra a inchegat pamantul…
    Iar marea, suparata,
    i-a smuls cerului o raza de lumina
    si-a asezat-o pe trupul de lut…
    Dar intre timp venise seara
    Si o boare de vant
    A impacat cerul si marea,
    i-a dat trupului o inima
    si-un suflet
    si i-au spus cu totii OM!




    NIMIC


    Am o pofta nebuna sa nu fac nimic:
    Sa stau sa ascult
    Cum se scurge viata
    Cu flori si cu umbre
    Si ploaie si vant…
    Am o pofta nebuna sa spun:S-a sfarsit!
    Am o pofta nebuna sa musc din cuvant
    Si nimeni,
    Vre-odata,
    Sa nu il mai spuna,
    Sa-l uite si-acela ce l-a nascut…
    Am o pofta nebuna sa uit ca mai sunt…
    Am o pofta nebuna sa strig inspre lume
    s-auda cuvantul acel,
    nerostit,
    s-asculte cum viata se scurge alene…
    si totusi…
    am o pofta nebuna sa nu fac nimic!




    SOMER



    O sticla de bere, un muc de tigara,
    Infimul bacsis pe-o masa murdara,
    Un chelner crescut mai prost ca o fiara,
    Un om sforaind…o “Gradina de vara”.

    E batran? Sau e tanar? Cine sa stie:
    Fumul te-nneaca, mirosul te-mbie;
    Pe deget inelul in noapte scanteie
    Si poate acasa ‘l-asteapt-o femeie…

    Dar daca nebuna e-acum cu un altul-
    El bani nu mai are ca nu-i mai da Statul-
    Capat si-ar pune vietii cu latul…
    -Hai, scoala, betive,c-a sosit ceasul!

    -Se-nchide? intreaba. Natang ii zambeste,
    cu pas sovaielnic spre casa porneste;
    privind la reclama ce-albastru sclipeste
    sprijinit de un stalp injura prosteste…



    amasasarman@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  45. Doar Timpul!
    Trec anii si-mi zdrobesc visele ce ma-naltau altadata,
    De parca-s singura-n lume,iar soarele-a uitat sa apuna,
    Ne pierdem printre morminte,ne zbatem pentru o noua clipa de viata
    Dar totul e o minciuna...

    Traim printre ura si egoisme
    Uitam sa iubim,urim dar totusi traim,
    Mai vreau o sansa,mai vreau un nou inceput
    Doar Timpul,unicul meu adevar.

    Mai iarta-ma tata!
    Mai iarta-ma tata,c-am fost prea departe de visele tale,
    De dorul si ochii deschisi nopti la rind
    Iti simt batrinetea in piept si ma doare,
    De clipe pierdute si suferinta eu pling.

    Revars amintirea in glasul tau dulce de tata
    Ce grea-i departarea si viata printre straini,
    Iar sfinta-ti sfiinta in lumea instrainata
    Se stinge ca steaua in zorii de vis si senini.

    Mai iarta-mi pacatul si gindul ce-alearga departe
    Caci scurta e viata ,iar viata e scurta mereu.
    O lume intreaga ce-n inima des mi se zbate,
    Iti fura privirea,Tu crede-ma tata mi-e greu...

    Extremitate

    Iubire!cine esti tu ca sa-mi dai mie lectii de viata?
    Acum esti prea sus si n-am putere sa te privesc,
    Pasii tai plini de singe gonesc valuri de ploaie
    Dar intr-o zi am sa te ajung!

    Intuneric pustiul,ce crezi n-am lumina?
    Am si viata fara tine!
    De parca te-ai crede stapina,
    Lasi tot in urma doar pasi de iubire.

    lazarencodoinita@mail.ru

    RăspundeţiȘtergere
  46. Ceaţă de gânduri

    Sa facem dus
    Ne paste moartea pe sub uşi
    Iar eu mă-ntind după manusi
    Căci sângele mi-a degerat,
    N-am apucat...
    Mi-e ntunecat pamantul pentru mâine,
    Dar astăzi soarele apune,
    nici nu mai ştiu ce vreau a spune,
    O las pe mâine...

    O las pe mâine sa mă ascundă,
    Căci mana dreapta mi-e prea blânda
    Si mana stânga mi-e un chin,
    Mă scald venin....

    Mă scald venin
    si nu mă-nchin cu zâmbet tâmp
    tutunu-i scump
    si nu-mi ajunge
    timpu-mi se scurge
    fara a plânge...

    Fara a plânge de ziduri trec,
    si vreau acum
    sa-l fac prieten pe Visniec,
    si sa ma-nec...

    si sa ma-nec cu apa moarta,
    pe vârfuri de urechi mă poarta
    in vânt cuvântul mi se cearta,
    tăcerea-i moarta...

    tăcerea-i moarta pe tavan,
    Stănescu mi-este paravan
    -te Alighieri Dan!

    infernu' i ban si nu se ştie
    cine-o sa vie,
    ca sa mai scrie
    o agonie
    ce-a fost, nu are sa mai fie....




    Mi' s mort

    Mi-e scris pe piept
    cu sânge si morfina
    Mi-e mana dreapta
    pentru pistol,
    lumina
    Imi este gura
    pentru cuvânt de vina
    Mi-e foame grea in vene
    si mi-e plina
    Mi-e somnul dus de-acas'
    si moartea îmi e
    lina


    Ecoul mut...

    Mi-i gândul dus de-acasă pe-aleea cu-ntrebări
    mi-s zilele pictate in sute de culori
    mi-i pofta neîncetata sa gust din răsărit
    mi-i sete si mi-i lene sa-mi spun " bine-ai venit"
    nu caut sa-ascund semnele prea surde si prea reci
    nu vreau sa mă afund in tăcute poteci
    nu ştiu sa vreau cânta cu voce moarta
    nu pot sa ştiu vorbi in şoapta

    ecou-mi prea pierdut deschide-o noua poarta
    ascult si mă ascund iar privirea-mi mă cearta
    ecou-mi-este mut si are o amanta!

    bizarrrre@gmail.com

    RăspundeţiȘtergere
  47. Amintește-ţi de mine

    Să-ţi aminteşti de mine
    Când dimineaţa soarele răsare,
    Te culci la oră târzie
    Şi nu poţi s-adormi de gânduri bântuite de noapte.

    Surâzi fără să ştii,
    Sari de beatitudine,
    Sufletul îţi rămâne în urmă,
    Auzi cuvinte fără noimă.

    Negi că mai exişti,
    Că mai există vreun risc să trăiești
    Şi lacom să iubeşti,
    Din toate bunătățile vieţii să pofteşti.

    Amintește-ţi de mine,
    Când simţi nevoia fiinţei iubite,
    Când ziua se încheie şi realizezi că doare,
    Gândurile devin ciudate,
    Tainele nedescifrate.

    Aminteşte-ţi de mine,
    Chiar şi atunci când sunt lângă tine
    Îţi şoptesc aievea cuvinte fără rost
    Vorbe dulci-acrişoare
    Întunecate de tainica noapte.
    Amintește-ţi de mine

    Să-ţi aminteşti de mine,
    Să simţi că sunt mereu alături de tine
    În beznă şi lumină,
    păcate şi ură.

    Sunt o simplă adiere de vânt,
    O umbră care cugetă fără cuvânt.



    Iartă-mă, cerule!

    Iartă-mă, cerule, te rog,
    Că nu sunt un om smerit,
    Că nu laud lucrările mâinilor tale
    Şi păcătuiesc în fiecare zi.

    Am încercat să uit şi să iert,
    Durerea ce mi-a fost zidită în suflet
    De oameni nemiloşi,
    Oameni în care Tu, ca şi mine, crezi.

    Iartă-mă că nu sunt aşa cum mă vrei,
    Că păcătuiesc şi uneori uit să iubesc,
    Fug de suferinţă şi mint,
    Mint că iubesc ceea ce îmi oferi.

    Cad în iubire şi uit să mă trezesc,
    Iubesc, dar nu pot să iert,
    Deşi rana mea doare atât de tare
    Încât cere iertare.

    Iartă-mă şi Ajută-mă
    Să pot uita şi ierta,
    Să-mi aplec capul în faţa Ta
    Şi să-mi accept viaţa aşa cum e ea.

    Am crezut că pot zbura,
    Dar m-am împiedicat şi am căzut,
    Dar Tu m-ai readus viața,
    Frumuseţile din trecut.

    Pentru tine, cerule,
    Scriu această poezie,
    Caut iertare și înduioșare,
    Fie voia Ta în toate,
    Am încredere în Tine!


    Spune-mi

    Spune-mi ce te doare şi am să te ajut
    am să-ţi ofer din optimismul meu,
    am să te iau de braţ şi am să te duc,
    ai să vezi că norii cenuşii de fapt sunt senini,
    că soarele trist e vesel,
    oamenii dezamăgiţi sunt şi ei fericiţi.
    Totul stă în voia ta,
    tu doar trebuie să crezi că poţi,
    şi munţii îi vei mişca din loc.
    Spune-mi ce te doare şi am să te ajut,
    am să-ţi ofer zâmbetul meu,
    energia şi puterea mea de a visa,
    gândurile mele colorate şi pline de viaţă.
    Spune-mi nu mai tăcea,
    sunt alături,
    crede că poţi,
    şi vei învingă totul.
    Ai să poţi culege flori unice,
    cu miros de fericire,
    şi am să-ţi alin durerea,
    dacă îmi vei spune ce te doare.

    raluca_almasan@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  48. Suflet de poet

    Eh,suflet de poet
    Ai ştiut ce-nseamnă sentiment,
    La multe în viaţă ai râvnit
    Chiar de-ai făcut-o prin cuvânt
    Te-ai străduit şi ai dorit
    Să scrii omului despre iubit,
    Pătimit şi prăpădit
    Prin versuri ai călătorit
    Aşteptările şi împlinirile
    Ţi-au colorat rândurile
    Cu condeiul spre păcate,
    Nemuritoare fapte
    Ai zămislit şi ai născut
    Ah,suflet de poet...



    Singurătate

    Camera-i-n plumb,aramă,e ceva ce se destramă
    Doliul cade nencetat şi rămâne neuitat
    Este trist şi este rece,frigul curge,mă stropeşte
    Cerul este întunecat,stelele nu le-am aflat

    Cărţile pe masă-mi sunt răsfoite de un gând
    Ce se lasă aburit,nicidecum prea liniştit
    Cerneala peste foi obraznic e împrăştiată
    Filele sunt mâzgâlite,de inspiraţie lipsite

    Şi fereastra este tristă,nu mai are nici o pistă
    Depărtările să vadă,să se simtă împlinită
    Uşa e gălăgioasă,se plânge şi nu mă lasă
    Să am liniştea din noapte,ce să mă cuprindă toată.

    Plopii urlă-n adiere căci nu mai au vre-o plăcere,
    Iarba-i aspră şi înţeapă,cu vântul mereu se ceartă,
    Luna şi-a ieşit din fire,căci nu are întâlnire,
    Soarele a apus de mult,iar pământul e tăcut

    Norii cu sprâncene dese ce ades se cred alese
    Se încruntă şi roşesc,te-nspăimântă când trosnesc,
    Cu şindrilă acoperite casele-s frumos vopsite,
    Iar pe streşinile lor lacrimile curg uşor.

    Picurii de ploaie bat în pereţii de la gard,
    Şi prin hornul din cămară vine mirosul de afară,
    Ce aduce a lăcrimare şi te-ndeamnă agale
    Să simţi stropii jucăuşi care curg ca din căuş.



    Moartea

    E tristă,e urâtă şi e nefericită,
    Nu ştie să ierte sau ceva să-ndrepte.
    E cruntă,e căruntă,de nimeni nu-i dorită
    Şi nu te încălzeşte,din contra,te răceşte.

    Cu viaţa nu se-mpacă şi nici nu se arată,
    Până nu vine vremea să laşi toată averea,
    Nu pleci de bună voie,te duci chiar de nevoie
    Laşi soarele şi luna,când ea-ţi întinde mâna.

    Nimeni n-o pomeneşte pentru că o urăşte
    Iar când te orbeşte cu răceala te-nveleşte,
    Chiar dacă nu o placi,oricum n-ai ce să faci
    La fel ca în poveşti,ai fost şi nu mai eşti.

    Stăpână este ea,pe viaţa în lumea sa
    Trăieşte în morminte şi nu suflă cuvinte
    Te ia ca frunza-n vânt,fară să sufli vre-un cuvânt
    Ea are un legământ,te bagă în pământ,
    Atunci când vremea îţi vine,se uită oacheşă la tine
    Şi cu mândrie îţi spune:”nu te măriţi cu mine”?!


    Cătălina Tulbure

    catalina.tulbure@gmail.com

    RăspundeţiȘtergere
  49. Zbor



    Noaptea e atât de rece,
    În suflet schimbare se petrece.
    Ziua e atât de simplă,
    Lumea pe stradă se plimbă.


    Am pus în plic o scrisoare
    Ca să ştiu numai eu cât mă doare,
    Încă nu m-am hotărât cui să îi spun
    Şi simt că sunt singură la sfârşit de drum.


    Atinge-mi chipul cu o rază de fericire din privirea ta
    Iubeşte-mi zâmbetul şi nu mă uita.
    Consideră-mă un înger şi un înger voi fi
    Desenează-mi un drum, pe acela mă vei găsi.


    Vorbeşte cu luna să mă lase să zbor lângă ea
    Ceartă-te cu marea să înot până în zare,
    Ia-mi un bilet către o stea
    De azi tot farmecul dispare.


    Undeva


    Discurs amator
    Gând plutitor
    Roşu decor
    Un dulce amor.


    Gest râzând
    Palme tremurând
    Cer suspinând
    Iar marea cântând.


    Pas strivit
    De nisip lovit
    Chip strălucit
    De o stea dorit.


    Pământ cutremurat
    De un glas uitat
    Drum dirijat
    De un suflet neschimbat.


    Orizont albastru


    Marea albastră cu tonuri de verde
    Pluteşte pasiv pe un ritm monoton
    Iar păsări ce zboară de-a lungul brizei
    Se transformă în îngeri cu aripi fumurii.
    O stâncă stă martor al lumii mister,
    Dând glas dulce vântului ce adie
    Şi păzind marea spre ţărm când se varsă.
    Un chip de înger reiese din adâncuri
    Defapt o puritate ce vesel o redau,
    Nisipul auriu ce le îmbraţişează
    Sclipeşte şi mângâie soarele pal
    Corăbii ce vin dau impresia de tablou,
    Desenate cu un creion magic
    Plutesc pe calmele valuri ce răsună
    Iar lumea acvatică dă viaţă naturii.

    www.stroe.irina.2010@gmail.com

    RăspundeţiȘtergere
  50. 1.Tu… Ce-mi doream

    Oare ea nu vede?
    Oare ea nu simte ca am lasat trecutul unde-si are locul ?
    Eu incerc… si-am sa-i arat…
    Nu conteaza ce a fost…
    Conteaza ca acum eu o vreau pe ea…
    Ea, care acum semifica fericirea mea
    E o scumpa,
    Stie asta
    O ador, imi place tot la ea
    Imi place ca ma alinta …
    Nu-si da seama!
    Ma vrea si o vreau,
    Dar i-e frica de trecutul meu
    E oarecum speriata ca o pot parasi mereu…



    2.Te doare?... Nu!


    Te doare uite-te in continuare la o poza cu mine...
    Nu .. te rog sa nu plangi
    Zambeste... nu ma ura ca te-am lasat
    Iubeste o poza cu noi
    Si zii ca suntem iara amandoi
    Viata asa a vrut ca eu si tu sa avem un alt drum
    Si te rog sa alegi ce e mai bun in al tau drum...
    Nu ma uita..
    Zambeste!... Tu, iubirea mea.



    3.Mama Mea


    O persoana, o fiinta draga
    Un prieten, un dusman
    Oare ce inseamna mama?
    Pentru mine o fiinta minunata
    O prietena, dar si un dusman atunci cand vrea sa-mi explice ca sunt pe cale de a face ceva rau…
    O apreciez pentru tot ceea ce face
    Dar am si momente cand as vrea …
    Oricum nu conteaza..
    Sau poate nu mai conteaza acum cand am realizat…
    Are ceva ce ma face sa fiu cel mai implinit atunci cand zic:
    Ea e mama mea!
    E lumina de la capatul tunelului
    Sau mana ce-ti este intinsa atunci cand te afli la greu
    O iubesc pentru ca ea ma iubeste inzecit
    O apreciez ca ma intelege si ma sustine
    - Ea e mama mea!!!



    E-Mail:
    fytzoshel@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  51. 1.Frunzele casca a somn

    E toamna iar...
    frunzele se duc la culcare
    sa viseze la pasii tai,
    pamant udat de zambetul tau...
    la dragostea mea trecatoare,
    stiu,
    te doare, dar zambesti,
    zambesti si totusi plangi,
    iar pasii tai nu mai tropaie,
    doar se tarasc.
    A venit toamna
    sa ia frunzele acasa.
    A venit vantul
    sa-ti aminteasca de mine.
    Am venit eu,
    adus de amintire.
    E toamna
    si frunzele casca a somn.

    2. Mi-a zis tata

    M-am indragostit
    pentru o noapte.
    Un debut de nebunie
    pentru-o ora si jumate,
    am zacut in agonie
    cu un junghi micut in spate.
    Au trecut vreo doua zile
    si au fost ceruri senine,
    am primit un telefon,
    ma sunai de pe balcon:
    "Dragul meu, bla, bla, povesti,
    nu cumva nu ma iubesti?
    ca am un sughit mamar
    si in gura-un gust amar."
    "Draga mea, e ora sapte,
    te-am iubit in doua acte.
    niciun gand nu ma alina
    cand imi fac penicilina.
    Tu imi pari a fi straina."

    Mai, baiete, mi-a zis tata, vezi?
    noaptea nu stii ce iubesti.

    3....nu conteaza!

    nu conteaza ce spun,
    conteaza ce fac,
    stiu ca nu asculti
    pietonii desculti,
    nici nu ai venit,
    nici nu ai plecat,
    dar stiu de ce ai parul spicat.

    de-atatea ori ti-am zis
    ca nu te vreau,
    ti-am zis de-atatea ori
    nu te iubesc.
    prea multe nopti,
    prea multe zile
    pierdute-n zadar numai cu tine
    satana cu ochi migdalati...

    contact@floringusul.ro

    RăspundeţiȘtergere
  52. 1.Apus

    labirintul aprins fură suflete noi
    le înghite si fuge cu ele
    peste oceane, şi oraşele goi,
    robesc în gemete şi ţipete ecouri flămânde,
    umbrele cu capete prinse sub ziduri
    de lacrimi şi rugăciuni
    la ceasul din urmă îşi dau săruturi...
    orizontul pustiu adoarme obosit
    de căutările lungi şi cumplite
    moştenirea lor s-a stins de dor, îngheţată
    pe nisipul mării de toamnă.
    cad frunze pe mormintele lor,
    pe cearşaful alb cad dinţii de fiară,
    sunt prea tari lacrimile...
    dimineaţa pământul speriat se închină,
    apusul zâmbeşte...
    un călugăr bătrân, dă bineţe
    pesemne e ultimul an,
    la răscruce de drum aşteaptă
    apusul...

    2.Ore de nelinişte

    Ora zece seara…Nu vine? Uite-l!...Se aude la distanţă...
    Pri..cio..., sip...,ş...ţi...E beat?! Da? da!...
    Fragmente de silabe, cuvinte impregnate
    pe difuzorul terestru fără explicaţii...
    Geamăt de nevinovăţie...Urlă şi loveşte nemilos...Iar...

    Ora şapte dimineaţa. Tip, top, cip, rip, cip...
    Privesc la fereastra geamănă din bucătărie
    Dinspre deflectorul atârnat sus, ca un emiţător de gânduri,
    se aud...a mai intrat una, nu poate să zboară, da...uf...
    ce năpastă dau peste ele? Poate un blestem...

    Ora nouă seara, pooc! H... cea fost asta? iar peretele e de vină.
    Se ceartă ca în fiece noapte...Zgomote ultraînalte...
    Nu-mi pot ţine respirul acasă, Intru în detresă...şi adorm în veşnicie...
    Văd trecutul...Dimineaţa păsările intră în ventilatorul casei
    Strigându-mă în ajutor cât le ţine gura...Nu mai au salvare...

    Ora unu ziua. Toţi plâng...jale, bocet...
    Departe de ei, Sunt singură, într-o lume curată,
    în sfârşit linişte...Peretele nu scoate zgomote...
    Păsările nu se aud...Ce bine e!...Acum mă pot ruga în linişte...
    Doamne, dă lumină şi înţelegere în sufletul
    celor care mi-au dat viaţă...

    3.Ultima şansă

    cuprinsul cerne în mine zbuciumul,
    rătăcit pe culmile divine
    zbor să-mi găsesc liniştea,
    nu vreau să mai ştiu ce înseamnă dor,
    să cresc puterile, sau ochii să-i deschid,
    nu vreau slăvi nici durere în suflet să coc,
    vreau să văd începutul zâmbind
    pe creştetul mulţimii,
    vreau să mă nasc dintr-un suflet curat
    şi să cânt cerului buna vestire.

    nici păsări nu cântă în primăvară,
    nici gheaţa nu-i scursă în mijloc de vară
    şi trupul e rece, ecoul răsună,
    copiii toţi fug...
    e noapte şi lună e plină,
    suflete amărâte plâng de frică.
    cerul deschis cere jertfa din urmă,
    amuţiţi, buimatici de drum
    au uitat să răspundă.
    şi viforul suflă, mulţimea îngheaţă...
    pământul căzut în genunchi
    cere ultima şansă de viaţă.

    (chesov.elena@gmail.com)

    RăspundeţiȘtergere
  53. am uitat sa imi postez adresa de mail, imi cer mii scuze : robi.urs@gmail.com

    RăspundeţiȘtergere
  54. 1.Iubire neimpartasita

    Am inceput cu buna...
    Am continuat cu o privire la luna.
    Era o joaca de copii
    Cum numai tu sti.
    Am spus tot ce am avut de spus
    Si cu asta tot ce am avut s-a dus.
    O gaura neagra,
    As vrea sa ma traga
    In adancul lumii...
    Pe pamantul lunii
    Tu sa fii
    Astfel voi vedea lumea grii.
    Ai plecat din viata mea
    Si orice s-ar intampla nu te voi uita.
    Azi as vrea sa te-ntalnesc,
    Sa-ti spun defapt ca te iubesc...

    2.Captivitatea

    Inchisoara inimii in care esti inchis,
    Este captiva in lumea mea…
    Dar in timp ce'ti doresti sa vezi un geam deschis
    Eu vreau sa fiu detinuta in a ta...

    Nu e vorba de libertate
    Ci de locul in care esti inchis
    Pentru mine simti fraternitate
    Dar pentru ea a-i putea face un compromis.

    Nu e vina mea ce te iubesc nebuneste
    Si ca inima ta pentru ea taieste
    Daca m'ai lasa macar sa te sarut
    Ai realiza si tu ce ai pierdut.

    3.Minciuni

    Spune’mi ceva ce nu stiu,
    Despre tine, despre noi…
    Ceva ce ma face sa fiu
    Cum e lumea,exact ca voi.

    Nu sper in lumina vietii,
    In ceva ce’i trist si gol…
    Insa sper in vantul rece care face un ocol
    Vietii insasi pentru oameni,bietii…

    (angel_and_me_2008@yahoo.com)

    RăspundeţiȘtergere
  55. 1. Interfata

    alunecand slab
    in moleseala zid
    nesalvat de trist, catre alt eu, mai gol, ca niciodata.
    nici somn, nici real,
    la o jumatate monstruoasa
    cu plictiseli urate
    ce dezintegreaza suflari.
    neputinta
    si multa, multa teama
    de nemiscare si miscare
    si ne-zambete din altfel de timp.
    trebuie sa ma trezesc:
    imi zdruncin pielea
    dar nimic



    2. De data asta

    supra-constient constant cusut cu
    fir translucid de zambet bun.
    multe intrebari,
    din nou frica, dar altfel,
    ne-transa.
    parca exista ceva mai mult.
    ochi ce tresar
    e bine, e socant, e socant de bine.
    multe intrebari, despre interfete.
    sa nu mai existe moleseala,
    nici suplicii de ganduri.
    catre alt eu, mai gol, ca niciodata
    nici somn, nici real.
    dar nimic.



    3. Stagnare

    rasare frematand
    in frumosul timpuriu
    cu fericire somnambula
    neincrezatoare.
    batai de inima tipand
    redundante
    si apasatoare
    acopera.
    autosugestii albe, ezitante
    incearca, incearca.
    nimic?

    RăspundeţiȘtergere
  56. Un inger cazut...


    Nu-mi ajunge-o viata intreaga,
    Sa repar ce am facut...
    M-am sfaramat in mii de pietre,
    Praf si...pulbere...am cazut.

    Aripile de-alta data,
    Mi s-au rupt si ele acum,
    Nu voi zbura niciodata...
    Ard incet si se fac scrum...

    Cerul plange, ma reneaga,
    Nu ma vrea acolo sus...
    Iar abisul ma asteapta,
    Sufletul...deja s-a dus...

    Ard incet, in foc de gheata...
    Ard si nu ma pot opri...
    Azi am incetat din viata.
    Ce a fost nu va mai fi...


    andreea.iurea@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  57. Ma pierd...


    Ma pierd in ochii tai ca marea,
    Si as vrea sa-ti simt din nou chemarea.
    Ma pierd in ochii tai ca cerul,
    Si as vrea ca tu sa-mi alini dorul.


    Ma pierd printre mii si mii de stele,
    Si as vrea sa ma cauti printre ele.
    Ma pierd in vis,ma pierd in noapte,
    Si aud doar ale tale soapte.


    Tu ma gasesti, dar eu ma pierd din nou,
    Fug si ma ascund intr-un cavou.
    Intr-un cavou al timpului trecut,
    Ce ma asteapta singur si tacut...


    Ma pierd in ploaie si furtuna,
    In suflet fulgera si tuna...
    Ma pierd in strigate si soapte,
    Dar ma regasesc in miez de noapte...

    In suflet simt doar colti de lup...
    Ma zbat si strig si nu am unde sa ma duc.
    Imi curge sange rece si albastru,
    Iar sufletu-mi e numai un dezastru.


    Si iar ma pierd si iar ma regasesc...
    Sunt moarta...dar totusi traiesc...
    Gura-mi plange, ochii mei vorbesc,
    Nici nu mor, nici nu traiesc...


    andreea.iurea@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  58. Jertfa...

    Pe altarul dragostei am pus astazi o jertfa,
    Dar n-am pus un foc de nuiele,
    Ci foc de dragoste eterna.

    Pe altarul dragostei am pus astazi o jertfa,
    Dar nu am pus un foc de lemne,
    Ci foc de dragoste suprema.

    Un inger vine si culege
    Scoate lacrimi din fum si le alege
    Le pune apoi intr-un pocal plin cu iubiri tarzii
    El stie ca ai sa revi...
    Se duce-n cer, alege-o stea
    Si pune in ea inima mea...

    Se aduna norii a furtuna,
    In suflet ploua fierbinte si tuna.
    Apoi totul se linisteste,
    Apare o raza, ma orbeste
    Raza sperantei cred ca este.
    Imi intra in suflet, ma acapareaza
    Si-un loc aparte isi creeaza...

    RăspundeţiȘtergere
  59. O mica greseala

    Daca stai sa te gandesti cateva momente,
    Ai sa realizezi cat de repede il/o poti pierde…
    Nu iti dai seama cat de mult te iubeste,
    Si ca el/ea doar pentru tine traieste.
    Incearca sa iti fie mereu pe plac,
    Sa iti satisfaca chiar si acele nevoi de care poate ai uitat.
    Dar in loc sa vezi lucrurile bune si momentele frumoase
    Mereu vezi partile rele si greselile pe care le face.
    Orice om greseste,de multe ori neintentionat,
    Insa apoi regreta si incearca sa repare ce a stricat….
    Uneori e prea tarziu si nu se mai poate repara nimic,
    Dar invata sa ierti si sa uiti k a gresit.
    Mereu cauti ceva nou,ceva neasteptat
    Insa nu stii ca aceste lucruri va pot da peste cap.
    Crezi ca poti gasi ceva mai bun decat ai langa tine
    Insa cu altul/alta nu o sa ai parte de iubire.
    Zici ca e doar o aventura de o noapte,
    Ca totul se va uita si ca tot la partener/a te vei intoarce.
    Insa nu stii ca el/ea simte ca il/o inseli,
    Pentru ca te porti ciudat fara sa realizezi.
    O greseala ca asta va distanteaza enorm,
    Odata ce ai inceput asa e greu sa mai dai inapoi…
    Mereu zici ca asta e ultima oara si ca nu se va mai intampla,
    Insa greseala se repeta de multe ori in viata ta.
    Gandeste-te o clipa prin cate ati trecut impreuna,
    Adu-ti aminte cand va plimbati tinandu-va de mana,
    Cand va sarutati cu atata pasiune….
    Si cand va spuneati cuvine de iubire…
    Ai uitat toate aceste momente,
    Si nu vrei sa iti mai aduci aminte,
    Niciodata nu te gandesti sa renunti la el/ea
    Insa prin felul in care gresesti distrugi relatia.
    O persoana mai buna si mai sincera nu ai sa gasesti,
    Pentru ca el/ea este tot ce iti doresti,
    Te iubeste enorm si si-ar da si viata pentru tine,
    A trecut peste multe si ar mai trece o data ca sa fie bine.
    Dar la un moment dat nu stie ce sa mai faca,
    Si se hotaraste sa o lase balta.
    E prea obosit/a sa mai incerce sa fie bine,
    Cand tu uiti complet de el/ea…
    Te gandesti doar la tine.
    Stai cateva momente si gandeste-te bine,
    Daca se merita sa pierzi persoana iubita
    Doar pentru cateva minute de “fericire”…


    Doar un joc

    Totul incepe cu o gluma,
    Si se termina cu o minciuna…..
    Te atrage ceva la ea ,
    Si te gandesti ca trebuie sa fie a ta.
    E putin timida , putin provocatoare,
    Tu stii ca o vrei doar pentru o seara.
    Totul incepe cu o gluma aparent nevinovata
    Pe ea o atrage riscul si decide sa te vada.
    E timida la inceput si nu e sigura ce vrea…
    Insa nu dupa mult timp o faci sa fie a ta.
    Te face sa te simti bine,apoi pleak de la tine,
    Pentru tine e ceva normal,nu e ceva ce te-ar da peste cap.
    Te gandesti ca o mai vrei si a doua oara
    Uiti ca ai vrut doar o aventura de o seara.
    La un moment dat tie ti se pune pata
    Si hotarasti k vrei sa o lasi balta.
    Insa pentru ea nu mai e atat de usor
    Sa mai plece din dormitor.
    S-a atasat mult de tine ….
    Pentru ca impreuna v-ati simtit bine.
    Tu nu o intelegi si zici ca e nebuna,
    Ca tu nu vrei sa fiti impreuna.
    Pleci fara sa ii dai vreun motiv
    Si crezi k ai incheiat-o definitiv.
    Insa nu stii ce a ramas in sufletul ei,
    Crede ca e doar vina ei…
    Nu intelege ca pentru tine a fost o joaca
    Care la un moment trebuia sa se opreasca….
    Insa macar un motiv trebuia sa ii dai
    Si intelegea,se lasa la mana ei.
    Dar ai plecat fara sa zici vreun cuvant
    Si in urma ta ea a ramas plangand…

    brunetzik_ger@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  60. La gura sobei stau tãcutã
    Şi gânduri mã macinã-o sutã…
    Privesc pe geamul aburit
    Şi caut chipul ce-a pierit.

    O zi, atât îmi amintesc
    Când am simţit cã te iubesc.
    Când ochii mi-erau fermecaţi
    De-albastrul alor tãi…

    Şi pãrul tãu cel blond,în soare
    Pãrea capabil sã-mi omoare
    Tot dorul,plin de suferinţi
    Şi-mi amintesc ce frumos minţi…

    Trec zile, sãptãmâni şi ani
    Şi câteodatã-mi amintesc
    De tine,într-un mod firesc
    De noi, încerc sã fug, sã ocolesc
    Regretul pentru-acea privire,
    A tinereţii nemurire…

    Te-am iubit nespus de mult
    Dar iatã cã nu te pot ierta
    Inima mea nu te mai vrea
    Gândul îmi spune sã nu te-ascult.

    Tot ce-mi doresc este sã-îmbrãţişez
    Un nou ideal nebunesc
    Pe care sã îl conturez
    Peste delirul din care mã opresc.

    Acum lacrimile-mi inundã ochii,
    Sufletul este focul durerii
    Dar mai târziu cea mai cruntã rãzbunare
    Va fi acea fericire,acea resemnare.

    Atunci poate vei realiza
    Cã prima mea iubire-ai fost
    Şi cã amintirile noastre
    Nu sunt absurde, fãrã rost.

    Şi voi striga sub cer de lut
    Sub ploaia cea îndureratã
    Cã am sperat cã tu vreodatã
    Vei plânge pentru ce-ai pierdut…

    Cãci te-am iubit cu-adevãrat
    Cãci ai fost prima mea iubire…
    Fiindc-am crezut cã tu eşti altfel
    Şi-mi vei aduce fericire.

    Dar ai fugit într-un alt loc
    Acompaniat de laşitate şi nehotãrâre
    Clapele iubirii pe care apãsam
    Au fost strivite de ceea ce iubeam…

    Cât am visat,cât am sperat,
    Cã îmi împãrtãşeşti iubirea
    Dar sufletul nenorocit
    Acum primeşte amintirea.

    Iubite-voi întotdeauna, tu, suflet nemilos şi crud
    Care-ai crezut cã prin absurd
    Ne vei lãsa sunetul surd…

    Şi chiar de vei îngenunchea
    În faţa suferinţei mele
    Eu nu te voi putea ierta
    Şi voi fugi râzând spre stele.


    summer_andra@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  61. 1) Oamenii care aduc ploaia

    Printre prinşii de război ai inimii tale
    nu-mi mai număr nefiinţele
    m-ai slobozit, un gol fără nume zace
    -în mine şi tine-
    iar eu, din centru,
    răzbat anecdotic supunându-l pe cel mai mic dintre noi;
    am un munte de zei gata să sară în apărarea mea
    şi a noastră
    despărţirea nu înseamnă întotdeauna minus unul
    rămân doar eu
    eu si cu mine, gata întotdeauna de război
    împotriva iubirilor ca tine,
    niciodată calculate până la final,
    cu margini deşănţate, unghiuri particulare pline cu cifre şi cifre.

    # Noi doi suntem primi,
    un singur divizor comun stă ca mărturie a naşterii
    din aceeaşi femeie
    mă uit la noi dimineaţa devreme, ca un radical dublu ne despărţim
    dezlegând uşor exponenţii firii tale,
    inima mea e cu o măsură mai mare
    am o infinitate de semidrepte uzate, înălţate din piept şi din gură
    ...inversabil trigonometric...
    Cândva alaltăieri ai plecat,
    lucrurile tale nu mai atârnau,
    ai lăsat în urmă miros de madlene şi cafea
    urme monotone ale trecerii tale prin faţa razei,
    prin faţa lui Dumnezeu-
    în vise îmi apari doar ca o rădăcină raţională,
    ca o iubire reductibilă
    ţi-am uitat gustul.

    Există o teoremă care spune că oamenii solitari
    au marele avantaj că se aud pe ei înşişi
    solitudinea mea îmi dă de gândit
    în fiecare punct zace un plan
    obişnuiam să fim concurenţi,
    concentrici uneori,
    uimiţi şi goi în faţa dragostei
    la fel ca
    Noe când a văzut pentru prima oară ploaia...


    inima mea stă înfăşurată într-o alegorie în dungi
    proiecţia ta în mine, atinge
    limitele inferioare ale haosului
    ale dezgropării nefiinţei din fiinţă
    a trecut ceva vreme de la ultima noastră cruciadă
    obişnuiam să avem aceleaşi riduri,
    aceleaşi cute primordiale ale apăsării
    oasele noastre erau făcute din aceeaşi ţărână
    femeia va rămâne întotdeauna datoare cu o coastă
    gândurile ne ieşeau prin pori
    respiram aceleaşi guri de aer, sacadat, ritmic.

    nu îmi dau seama când,
    în ce moment al căutării mele sisifice
    te-am pierdut
    ca pe un copil mic căruia nu-i mai simţi mâna
    transpirată
    a fost o iubire frugală, plesnită pe alocuri
    păcat că noi nu am văzut asta la început
    semăna izbitor cu un măr pârguit...

    # e timpul să cobor acum,
    am scăpat cu visele întregi
    dar nu ştiu cum îţi e ţie...

    RăspundeţiȘtergere
  62. 2) Eram telurici


    [ Bărbaţii trec prin sufletul femeilor
    încălţaţi, cu ghetele pline de noroi
    scuzându-se apoetic apoi
    de murdărie, de deranj. ]


    ***
    în ziua în care mi te-ai făcut cunoscut
    eram umbrită de curbe premergătoare
    aveam coastele înnădite dezirabil
    şi desenam ambiguu pe tivul rochiei
    tot ceea ce avea să se întâmple.
    În ziua în care te-am cunoscut
    încarceram cuvinte aidoma
    nebunilor care-şi scriu memoriile pe şerveţele
    şi se gândesc în fiecare seară
    la un catharsis cât mai cuprinzător şi edenic.

    se scurgea din mine poezia,
    căci dragostea te face să pierzi bucăţi din neajunsurile tale

    devenisem telurici
    lăsam urme volatile de călcâie peste toate paginile
    împreunându-ne genele pentru o reflectare cât mai ingenioasă
    a unuia în celălalt...

    nu eram niciodată
    căci
    umbrele oamenilor nu se preling decât dacă
    sunt conştiente de întuneric.

    Nu eram
    ....
    niciodată.

    RăspundeţiȘtergere
  63. 3) Înainte


    Aş vrea ca înainte să devin
    o filozofică amărăciune,
    să-mi pun în ordine iubirile din suflet
    aş vrea ca timpul să se verse peste mine
    ca o uitare
    ca o iubire cu trupul prins între acte,
    între calmele dezamăgiri ale negrilor
    înainte de moarte.
    Africa lor e loc mut pentru drame,
    femeie arsă de soare
    cu pulpele pline de noroi
    gâfâind înţelept în faţa
    deşerturilor sentimentale.
    Aş vrea ca înainte de moarte
    să văd copiii umbriţi de soartă
    cu zâmbetele răsfrânte şi uscate.
    Aş vrea să înţeleg cum ţin ei lumea
    în palme murdare,
    răsucind-o în joacă
    între anii ultimi ai clipelor lor...

    Aş vrea ca înainte
    ca vertebrele să mi se transforme-n clepsidre
    să-mi întreb inima ce dureri are
    să-mi întreb sufletul
    dacă nu cumva ar vrea să mi se aşeze
    în ochi
    ca să pot privi lumea cu dragoste...

    Aş vrea ca înainte de moarte
    să trăiesc o veşnicie...


    stanciu_flaviutza@yahoo.com (am trimis 3 comentarii pt ca nu m-au lasat sa pun toate poeziile intr-unul)

    RăspundeţiȘtergere
  64. 1.Dorinţe

    Aş fi vrut să-ţi şoptesc libertate,
    Tu, fluture cu aripi udate
    De lacrimile mele,
    Să te înalţi spre stele
    Într-o noapte de mai,
    Să-ţi cânt fericirea pe acelaşi ritm
    Şi tu culoare în ochi să îmi dai,
    Iar eu iubită, o dată, să mă simt.

    Aş fi vrut să te stâng la piept,
    Să-mi fii mai aproape de suflet,
    Să îti leagăn încet
    Pe chipu-ţi un zâmbet,
    Dar gingăşia ta ne separă
    Şi gheara-mi ascuţită de fiară,
    Şi floarea divină pe care
    Tu te aşezi şi visezi
    Îmi strigă haotic şi tare
    Să încetez.

    Aş fi cules cu tine flori din infinit,
    Întreaga lume ţi-aş fi daruit,
    Aş fi deschis cu tine poarta fericirii,
    Te-aş fi ales fluturele iubirii...

    Însa în zadar aş încerca
    Să îti ofer ce ai deja,
    Să te prefac în rob
    Când tu eşti rege
    ...orb

    ...oricum n-ai înţelege!


    2.Înstrăinată...regăsire

    O barcă sparge valu-n mii şi mii
    Şi parcă vrea să bea întreaga apă,
    Şi pânza-n dans îi face mărturii
    Catargului fermecat de-a ta harpă.

    Străin în lumea ta nu vei mai fi
    Însă de lanţul tău nimeni nu te mai scapă,
    Doar marea-ncearcă veşnic a-ţi şopti
    Că libertatea ta nu-i prinsă într-o barcă.

    Pătrunzi cu gândul depărtări nebune,
    Umane rele se îneacă toate-n mare,
    Dacă înveţi ”adio!”-ncet a spune
    Şi vei păşi târâş-n a ţărmului uitare.

    Un vânt ştrengar îţi tremură privirea
    Şi îţi usucă gura veşnic însetată,
    n-ai înţeles încă unde e nemurirea
    şi că orice speranţă nu e deloc deşartă.

    În părul tău rebel dorinţa se-mpleteşte
    Şi-arată-mpotrivirea de altfel inutilă
    În faţa nebuniei vântului ce-etern creşte
    Şi-mpinge barca grabnic spre altă şi-altă milă.

    Plecarea în pustiu nu îţi mai e surgiun,
    Ci regăsiri de sine şi de al tău cămin;
    Memoriile duse pe gândul tău nu-şi pun
    amprentele de sânge; prefăcut e-n carmin.

    În barca asta veche îţi legeni nebunia
    Şi resemnarea spusă de valurile reci,
    c-ai renunţat la viaţa ce poate fi a mia
    ce să îţi aparţină zadarnic tot încerci.


    3.Noi doi

    Suntem doi magneţi blocaţi de o piatră neutră,
    Ne atragem, ne vrem împreună mereu,
    Însă ruga timidă nimeni nu ne-o ascultă
    -blestemul durerii unor inimi de leu.

    Suntem doua stele despărţite de-un întreg univers
    ...e-un gust amar al iubirii presărat pe-al meu vers...
    Suntem eroii unei piese fără vreun învingător,
    Pionii neajutoraţi ai unui joc de şah ne-ndurător,
    Aduşi din greşeală pe-aceeaşi coloană
    -culori opuse ce-au sfidat jocul să se atragă.

    Cum ai putea tu, un bătrân trecut,
    Să-mbrăţişeyi un viitor necunoscut,
    Să mă înalţi spre-o zare de mii de ani apusă,
    Să mă îmbii cu o iubire mută
    Dintr-un film vechi, c-un singur act,
    Cu-ndemânare...pe mine-fără tact...


    Pe mine, cea ce caut începutul,
    Când tu, nefericitul, tu ai văzut sfârşitul;
    când eu tânjesc cu teamă la sărutări naive,
    Tu ştii întreaga piesa-proza pe portative.


    Tu-o minune pe o sferă plictisită,
    Cunoşti totul când eu nu ştiu nimic,
    Eşti totuşi scris banal pe-o foaie scrisă
    ..ce n-aş mai da să te citesc un pic!

    Şi jocul continuă...cu un calm dureros...
    Ne privim şi fugim, deşi-n sărutări ne-am cuprinde,
    Sub vorbe naive, aparent fără rost
    Ascundem flacăra ce-n inimi ni se-aprinde.

    dana_iulia94@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  65. Scrisoarea unui copil orfan
    Mi-e dor de tine,mamă,de părul tău bălai
    Cum ai putut,tu,oare,uitării să mă dai?
    Eu sunt aici ,departe de vise și culori
    și mă gîndesc în noapte la tine uneori.
    De ce m-ai lăsat ,mamă,căci parcă sunt cuminte?
    Eu nu îți cer nimic,doar cîteva cuvinte.
    Te rog,mamico dragă,hai,vino și mă ia
    Deacum eu sunt mare te pot și ajuta…
    cînd
    noaptea se coboară,de plîng sau sunt bolnav,
    privirea ta-mi apare,dar chipul tău e vag.
    Aș vrea ca să te văd din depărtări măcar
    Căci ochii tăi, mămico,sunt cel frumos dar.
    Am învățat a scrie și-a spune poezii
    și rău îmi pare,mamă,că nu vrei să le știi.
    Aș vrea și eu acasă,să am și eu bunei
    Aș renunța la toate doar pentru ochii tăi.
    Mi-a spus mie-o colegă că ești frumoasă și
    c-ai bani, mașină,casă și ai și alți copii
    să știi,dragă mămică,nimic eu nu doresc
    doar să te strîng în brațe să-ți spun că te iubesc”te iubesc..”

    eu m-am nascut"acasa"
    Deși pămîntul se-nvîrtește
    eu m-am născut acasă,
    aici și soarele-i mai cald
    și zarea-i mai albastră.

    Aici pe-un petic de pămînt
    Încape-o lume întreagă,
    Aici și vîntul e mai blînd
    și noapte e mai albă.

    Aici mi-e dragă valea morii
    Și răsăritul zorilor în mai
    Aici se-ntorc cu drag cocorii
    Și lanurile roagă să mai stai.

    Aici doinește floarea tinereții
    Și horele sunt vesele la sat
    Aici renaște roua dimineții
    Iar grîul este verde și curat.

    Aici pădurea-i creastă de ogoare
    Și apele se varsă în fîntini,
    Aici mă doare fiecare floare
    Căci ramura se ține-n rădăcini.

    Aici și soarele mai sus lucește
    Iar viața-mi pare dulce și frumoasă
    Cu toate că pămîntul se-nvîrtește
    Ce bine e că ne năștem ACASĂ.

    daca

    Uneori te-aș strînge-n brațe
    Și nu te-aș lăsa să pleci
    Mi-aș uni sufletul cu tine
    pe veci....

    Dacă-i sta o zi cu mine
    Să m-asculți ,să mă privești,
    M-ai cuprinde-n sărutări
    Și n-ai mai dori să pleci.

    Dacă-i fi c-o răsuflare
    Mai aproape,mai atent,
    Te-aș topi c-o sărutare
    Și te-aș ține strîns la piept.

    Dacă-i fi al meu o zi
    Chiar departe dacă-i fi
    Te-aș privi din depărtări,
    Dar de-aproape te-aș iubi.

    Dacă-i fi al meu o noapte,
    Ai dormi în sărutări.
    Ai visa pe nori albaștri
    Și-ai zbura spre curcubeu.

    Dacă-i fi măcar o umbră
    Ce se ține-n urma mea,
    Te-aș purta spre țări frumoase
    Și te-aș preschimba în stea.

    Dacă-i fi un foc sălbatic
    Ce în inimă îl port,
    Te-aș topi c-o sărutare
    Și nu mi-ar păsa deloc.

    Dacă-i fi...doar dacă-i fi...
    Unde-acum să te găsesc?
    Dacă-i fi și tu mai altfel,
    Aș putea să te iubesc.

    elacika17@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  66. 1.Delăsare

    Azi a fost iar mâine
    Peste pleava supremului of,
    Îmi bate o inimă de câine
    În suflet şi pe fila mov.

    Irosesc pe drum idealuri
    Ciuntite de oamenii ploii,
    Ideile-mi stau la limanuri,
    La limită stau doar eroii.

    Astăzi a fost iarăşi ieri
    Sub visurile gândului flasc,
    S-au făcut aceleaşi trieri
    Şi aşteptările încă pasc.

    Mâine este acelaşi timp
    Decupat din coperta trecut,
    Poate că gîndul e tâmp,
    Dar o iau, o iau de la-nceput.

    Început, sfârşit sau retur,
    E acelaşi război anticipat,
    Înscris pe-acelaşi femur;
    Sunt Omul… mereu am aşteptat.



    2.Iar primavera

    Primăvară, iar ai venit pe potecile reci
    Cu gândurile tale abisale şi alaiul de eter,
    Cu viorile şi chitările nostalgiei de ieri…
    Primavera, tu şi micile mele plăceri…

    Inima mea bate în ritmul vântului gonit
    Printre crengile tremurânde şi golaşe
    Pulsul se accelerează prea subit
    O dată cu amurgul albelor miraje…

    O, dragă primavera, susurul despărţirii
    De visele albe ce au nins până acum
    Dezbracă-ţi misterul deasupra trăirii
    Şi transformă în viaţă tot ce e scrum…

    Iubita mea primavera, strânge-mă-n braţe
    Ca pe un copil ce se smiorcăie neştiutor
    Şi s-a-ncâlcit în propriile jocuri şi aţe,
    Lasă-mă să fiu al tău vestitor…

    Paşii mei cântă amorul renăscut
    Şi natura este ceea ce a fost la început,
    Şi cercul se trasează tacit pe viitor…
    Sunt numai eu şi vântul: o ea şi-un călător.

    3.Franc

    E-o cruce peste banalitate,
    Înscrisă în cea mai sfântă carte
    Şi toţi o-ntorc pe faţă şi pe dos
    Cu stilul franc, amăgitor, mieros.

    E-un idol ce îmi stă în coasta mea,
    Sculptat pe spiritul ce sfânt se vrea
    Şi toţi înjunghie de sus în jos
    Cu-acelaşi bis dungat şi ros.

    E-un vis suprem sacralitatea grea,
    Înfipt adânc şi dureros în viaţa mea
    Şi toţi mă poartă pe străzile murdare,
    Pe cele mai depreciate calendare.

    E-o încercare inumană de-a ascede,
    Tranşată între ştii exact şi crede
    Şi toţi o-aruncă în aceeaşi poartă,
    Credinţa e prea grea, prea spartă.


    floric3ls@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  67. 1.Memoriile unei flori de cireş

    O floare de cireş alunecând nostalgic
    Pe apa de cristal a vieţii, a unui timp vechi…
    Doi ochi îmbrăcaţi în suava limpezime a cerului
    Şoptesc în lumina dimineţii ascuţite
    Cuvinte calde ce străpung sângeriul unor buze tremurânde…

    Suflu melancolic adulmecă esenţe vii
    În cărbunele fumuriu ce urcă-n vise sparte
    Spre negura unui infinit străveziu.

    Supine uşoare se scurg pe obrazu-i de porţelan
    Alintat de mişcarea lină a unei flori căzânde,
    Izvor de speranţe şi-apleacă recea-i mângâiere
    De finele ei mâini de ceară
    Ce-şi pierd supleţea în coaja unui evantai.

    Aţele unei arte ideale o aruncă
    În spuma-nfloritoare a unui dans al iubirii,
    Păru-i de-ntuneric tresaltă în sunetul jalnic
    Al unui sărut arzând, nemuritor,
    Iar fragedu-i trup cade răsunător
    Pe treptele reci, de piatră a unei făclii emanate
    De-o dorinţă efemeră acoperită de giugiul eternităţii.

    Raza a stătut tremurândă dezmierdarea vicleană
    De somn, pe genele de noapte a gheişei
    Ce-şi îndrepta privirea spre crăpătura unui suflet,
    Al propriului ei suflet scăldat în miasmele
    Unei dureri prea mari, ascunse…
    Iar şoaptele demult s-au închis în cuşca
    Unei morţi subite în arta timupului,
    A unor memorii ce-alunecă încet pe apă…

    2.Inscripţie pe-un gând

    Vrui, cititorule, să-ţi dau
    Cuvinte mici,
    De licurici,
    În vârf de săbii de pitici,
    În lumini de rămurici,
    În funde largi de rândunici
    Zugrăvite pe coala unei scândurici,
    În braţe calde de mămici,
    În buzunare de arici,
    Aici,
    În sufletu-ţi de călător,
    Făuritor
    De-un dulce dor,
    Aşteptând târziu
    Eternitatea unui vis,
    Petalele unui iris,
    Spulberate-n praf stelar,
    În ultima îmbrăţişare
    Purtată suav în gând.

    3.Descântec primăvăratic

    Înmugurit-au ochii tăi
    În salbe fragede de grâne,
    Iar roşul arzând al sărutării tale
    Stropit-au lanul cu licoarea
    Unei fericiri nebune.

    Seminţe de visare au înverzit
    În câmpul culcat de lumina
    În care plânge parfumul ierbii,
    Iar mâinile străbunilor au reieşit
    La tumultoasa reverie
    A unei vieţi reînnoite.

    Se spune-a nu ştiu câta oară
    Povestea sărutului primăverii
    Cu posomorâta humă a uitării,
    Dansul feeric al prospeţimii
    Încinsă-n brâu cu soare,
    Şi-al dorului de stihuri
    Purtate-n cânt de sărbătoare,
    Prinse-n culorile fundelor de şoapte,
    Al crengilor îmbătate de esenţa
    Primilor ciorchini de stele.

    fresh_green_x@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  68. Lacrimi fără de răspuns
    (lui Mihai Eminescu- 160 de ani de la naştere)

    În trista Românie, pe uliţe pustii,
    Penumbre de Luceferi roiesc spre nicăieri,
    Sub lampa împăcării cu vechile stihii
    Ce scrijelesc văzduhul prin false adieri.

    Din codru frunza cerne catrene argintii
    Înmiresmând hotarul dintre pământ şi cer,
    Cu jurăminte sfinte, scăldate-n gelozii
    Ce încă mai păstrează, iubirea în eter.

    Şi tot mai rar ne mişcă, mesajul „perimat“
    Al geniului sortit a zace-n debarale,
    De dragul inculturii ori vrunui obsedat
    Ce hărţuişte faima adusă ţării sale.

    Doar vântul risipeşte ocările meschine
    Din viaţa pământeană ori viaţa de apoi,
    Căci nu se ştie unde şi când i-a fost mai bine
    Poetului de suflet, al multora din noi.

    Din cer răsare luna prin nourii orfani,
    Iar streşinile curg, sub lacrimile serii
    Ce cad pe caldarâmul îmbătrânit de ani
    Şi-mbracă haina ierii în vuietul durerii.

    Dimitrie-Sorin Pană
    dimitriesorinpana@gmail.com)
    Titu – 14.01.2010


    Ecou în cartea amintirii

    Mi-e dor de Bucovina,de codrii ei istorici
    Ce încă mai păstrează tăcute regăsiri,
    Mi-e dor s-ascult Moldova cu ale sale cronici
    Cum susură pe ape, scăldate-n Cantemiri.

    Mi-e dor de nordul ţării,de ţărna îngropată
    În versuri prăfuite,de-a marilor trecuţi,
    Mi-e dor de Eminescu cum nu mi-a fost vreodată,
    De uliţa pierdută la sud de Cernăuţi.

    Mi-e dor de hornul sobei,de nopţile cu frig
    Ce troieneau nămeţii pe deal la Humuleşti,
    Mi-e dor de badea Creangă,de vechiul Pipirig,
    De-a sale nesfârşite păţanii şi poveşti.

    Mi-e dor de bojdeucă,de urmele din paşi
    Lăsate-n veşnicie sub teiul din Copou,
    Mi-e dor şi de Galata, de tot ce-nsemnă Iaşi
    În cartea amintirii, păstrată în ecou.

    Dimitrie-Sorin Pană
    dimitriesorinpana@gmail.com)
    Titu – 13.iul. 2009


    Eu te păstrez

    Din umbra suferinţelor nescrise
    Te regăsesc la fel ca l-anceput
    Lângă fuiorul nesfârşit, de vise,
    Când depănai prezentul de trecut.

    Pe gene-ţi curge roua fericirii,
    Obrajii îţi pălesc ca la copile,
    Ascunzi în buze mrejele iubirii
    Şi porţi în suflet răsărit de zile.

    Te rătăceşti în bezna de cuvinte
    Care se sparg în valurile mării
    Lăsând în urmă spuma celor sfinte
    Ce niciodată nu se dau uitării.

    Iar dacă luna ce coboară-n stele
    Ne lasă umbra rece pe pământ,
    Eu te păstrez în gândurile mele
    Aşa cum eşti, iar eu, aşa cum sunt.

    Dimitrie-Sorin Pană
    dimitriesorinpana@gmail.com)
    Titu - 30.aug.2009

    RăspundeţiȘtergere
  69. Strain

    Prin vantul sec in miez de iarna
    Precum un fulg tot mai razbat,
    E toamna in primavara mea
    Si-n suflet doar fior de teama.
    Nu mai sunt viu de vreme ce iubesc
    Doar lutul ce mi atarna la picioare,
    Sunt rupt de aripi si de zbor,
    Vapai in ochi ma ia un dor...
    De mine,de-ai mei ochi privind spre cer
    Si desenand o stea cu-a lor lumina,
    Sa fiu iar beat de-a lumii dezmierdare ,
    De inima -n bataia jocului de fluturi.
    Privesc in zare cum in nori
    Se plamadesc iar fluturi albi,
    Miros de brad si lumanare,
    Ma doare un vis ,ma-ngana tare.
    O sita -si cerne scame albe
    Si cad ,s-astern si se topesc
    Oricat de multi se ingramadesc
    Se sting mereu, curg lacrimi dalbe.
    O stea s-a rupt din bolta-i argintie
    Splendoare a fost...acum e doar cenusa,
    Iar cerul e la fel...de parca nici n-am fost!


    Magie

    Licurind roua prin vie,
    Ceru-n norii multi revarsa
    Prin codrul vantul adie ,
    Viata insufla-n iarba deasa.

    Cu suflet de floare
    Se-mbraca o fata,
    In zambet culoare ,
    In par e udata.

    Pe-a marului buze
    Stropite cu roua
    Tresar niste gaze
    Si-ncepe sa ploua.
    Si ploua cu stele ,
    Cu flacari albastre,
    Si ninge pe ele
    Petale de astre.


    Iar parul balai
    Prin vant fluturat
    E-ncoronat in mai
    De-un prun scuturat.


    Privirea-i apune
    La treacat de luna
    Aude doar strune
    Si nu vrea sa spuna.

    Ea vede cum curge
    Izvorul cu zane,
    Si calul ce fuge
    E-mpuns de albine.

    Cu multe stele-n frunte
    E-ncalecat de-un prea frumos fecior
    S-apropie s-o sarute
    Iar nunta o vor face in luna lui cuptor.

    Pe fata lor cadea necontenit
    O ploaie ca de ceara
    Spontan si timpul s-a oprit...
    Zicandu-i frumoasa nimfisoara

    Prin codru soarele apune,
    In unghere patrunde ceata.
    Cei doi legati cu-n fir de ata
    Se pierd cu-a razelor minune.

    Aripi frante

    In lacrimi mi-ai udat zambetul
    Si nu-ti mai pot ridica ochii
    Spre locul in care a rasarit soarele nostru.
    M-am pierdut in umbra ta,
    In care mi-ai ingropat aripile
    Ma uit spre cer ...si nu-mi doresc sa zbor.
    Aveam un vis...si acum e ingropat
    De drame,nebunii..in fapt de-un sentiment
    Si nu-l pot deslusi cum nu ti-am deslusit vapaia
    Din ochii tai cand negrii,cand verzui.
    E poate primavara ,dar e si toamna in privirea ta
    Pe cand afara fulgii mi se topesc in palma.


    mirela_chereja@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  70. 1. TRAISTA

    O traistă fără de nimic
    E lumea care plânge
    Ascunsa-n calendar
    Fugind de-amar
    Cu pasul mic

    2. DESTIN

    Al mortii val
    sa-l bat n-am cum
    sunt om din carne trasa-n scrum
    destin asemeni
    ne e scris
    nascuti sa nastem cand iubim
    cu moartea fiv-om doar frati gemeni
    pana apunem
    in destin

    3. CLIPA

    Priveste maine clipa
    pastrand un ieri scaldat in basm
    cu trilul unei pasari
    calatoare
    ce vrea sa zboare
    povestea vietii ei
    va rasari
    din dulci cuvinte

    priveste clipa ta
    risipa mea

    e-mail: selenity_b@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  71. Te aştept…


    …La colțul de stradă,
    sub buza vineție a felinarului
    Solitar,
    unde mereu frunzele de toamna
    tulbură şoaptele copacilor.

    …La colțul de stradă,
    unde sub clar de lună,
    m-am pierdut cast
    ȋntre buzele tale,
    unde ȋntȃia oară
    ne-au crescut aripi
    şi am zburat departe.

    …La colțul de stradă,
    Unde cȃndva, cumva
    Am smuls un fir de ață
    Din ghemul ȋncurcat al vieții ,
    Ȋnnodȃndu-ne destinul.

    La colțul de stradă,
    Unde vei veni la amurg,
    Sub buza vineție a felinarului…

    Aş vrea



    aş vrea să ştiu gustul buzelor tale cȃnd scriu
    pe gura mea secătuită de viață un sărut....

    aş vrea să ȋmi zdrobesc mirosul de parfumul pielii tale
    ce mȃngȃie cearşafurile calde...

    aş vrea să văd cei şapte trandafiri
    din vaza de cristal scuturȃndu-şi petalele
    către tine
    ȋn timp ce ȋți deschizi ochii cei căprui....

    aş vrea să văd perdele unduindu-se ȋn
    briza de dimineață a primăverii
    pe trupul tău gol, făcȃndu-te transcendental,
    ȋngerul meu brun

    ȋnsă cȃnd va fi să nu mai existăm, rază opacă
    de soare ȋntinat,
    vreau să mori pe umărul meu,
    iar pletele tale să-mi mȃngȃie chipul,
    purtate fiind de vȃntul rece al noptii.


    Urme

    Călare pe coama unui bloc
    alunecat pe papuci
    din pungi ‘eco’
    pierdut borcan cu
    hȃrtii şi pixuri.

    călare pe coama unui bloc
    plecat spre puncte puncte, deținut destin 9, cu
    lacăte/baraje ȋn loc de porți.

    adresa de e-mail: ayumy_69@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  72. Sfârşit de toamnă

    Şi ce dacă vine toamna?
    Oricum e frig sub ochii noştri
    Şi dacă vrea, poate să plece
    Sufletul nostru e rece.
    Degeaba vine cu pocale
    Cu vinuri dulci şi cu gutui
    Frunzele ei nu mai răsfaţă
    Sufletul nostru amărui.
    Atâta iarnă e în noi
    Încât dacă deschidem ochii,
    Curg din ei şiruri de ploi
    Şi se transformă-apoi în gheaţă,
    În cioburi şi în amintiri
    Şi cerşim grame din speranţă
    Şi foc din foste iubiri.
    Dar e departe.
    A plecat.
    Ne-a lăsat zăcuţi în iarnă.
    Iarna noastră a mâncat,
    Stropul mic,
    De toamnă.



    Capodoperă

    Mi-am terminat capodopera.
    Nu există ceva mai perfect
    Te-am pictat cu toate pensulele mele,
    Ţi-am adăugat aripi de înger
    Arată fantastic!
    Dar, din greşală, un ochi ţi l-am pătat cu un zâmbet
    buzele ţi le-am murdărit cu prea multe săruturi,
    iar pe gene, am pus din greşală prea multă iubire
    şi pielea...
    Doamne, era aşa frumoasă, până când am picurat-o cu lacrimi de dor.
    Acum nu a mai rămas nimic din capodopera mea...
    La început arăta uimitor, dar acum e o biată pictură mânjită cu dragoste.
    Totuşi,
    totuşi,
    e o capodoperă. Doar eşti tu în ea.




    O altfel de iubire

    E clar.
    Ceva se întâmplă.
    Am câteodată o poftă nebună.
    Îmi vine să spintec. pur şi simplu
    Acum, de plildă, îmi vine să spintec
    tot ce are ochi şi inimă.
    de exemplu, un bărbat.
    Să fie înalt, să vorbească frumos,
    să îi placă poezia.
    Poate...chiar să îl iubesc.
    Dar îl spintec.
    Iar cu ale sale coaste, o să mă zgârm între dinţi
    ca o sălbatică.
    O să îi iau ochii în mâini şi o să îi admir:
    -Doamne, ce ochi frumoşi!
    Ar merita să plângă...măcar odată.
    Iar apoi buzele...
    cândva fierbinţi şi roşii
    acum învineţite şi reci.
    O să le îngrop sub un maldăr de flori uscate,
    care să le ţină şi mai reci.
    Şi tot aşa până ce scumpul de el se va transforma în cioburi
    şi va fi oblăduit de pământ.
    O să spintec tot!
    O să spintec ficatul, o să ciurui pielea,
    fiecare bucaţică, fiecare unghie, fiecare fir de păr
    până ce voi ajunge la suflet.
    iar acolo o sa deschid uşa,
    şi am să mă strecor încet.
    -Nu vreau să fac deranj!
    Sunt obosită...
    merg să dorm.
    Mă învelesc cu sufletul lui.

    e-mail: oanabanuta93@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  73. VIAȚA


    Totul în viață-i trecător,
    Viața însăși călător,
    Și destinul îndrumător,
    Totul în viață-i trecător.

    Viața-i o filozofie,
    Dacă faci analogie.
    Vezi cum se scurg clipele,
    Numeri pe rând zilele.
    Și pui toate cap la cap,
    Vrei să vezi cum se desfac.
    Cum să oprești timpul în loc,
    Vrei să vezi de e un joc.

    Viața e un vis frumos
    Dulce, amar și luminos,
    Dar cu clipe efemere,
    Unde tu nu ai putere,
    Să oprești timpul în loc
    Și să joci ultimul joc.

    Viața este o baladă
    De un dulce glas cântată.
    Cântec, cântec ce destin
    Clipe trec și clipe vin.
    Și se scurg minutele,
    Iute mai trec zilele.

    Viața e filozofia unui mare vis, frumos
    Viața este doar e stea, de pe cerul luminos.
    Viața este o baladă,
    De un glas tăcut cantată.


    Viața e un lung șir de întâmplări...
    Premergătoare morții.





    JERTFĂ



    Pe altarul dragostei am pus, astăzi o jertfă.
    Dar n-am pus un foc de nuiele,
    Ci foc de dragoste eternă.

    Pe altarul dragostei am pus, astăzi o jertfă.
    Dar nu am pus un foc de lemne,
    Ci foc de dragoste supremă.

    Un înger vine și culege.
    Scoate lacrimi din foc și le alege.
    Le pune apoi într-un pocal, plin cu iubiri târzii...
    El știe vei reveni.
    Se duce-n cer, alege-o stea
    Și pune-n ea inima mea.

    Se adună norii a furtună,
    În suflet plouă fierbinte și tună.
    Apoi totul se liniștește,
    Apare-o rază, mă orbește!
    Raza unei speranțe, este...
    Îmi intră în suflet, mă acaparează,
    Și-un loc aparte își creează...



    e-mail:andreea.iurea@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  74. Noi

    M-am reîntors
    La întâlnirea cea dintâi
    La florile din pom şi la bujori
    La viile culese după ploi
    Şi la noi

    M-am reîntors
    Să te privesc în fiecare frunză
    În lutul modelat după obraz
    Să-ţi caut chipul desenat pe umbră
    Şi trupul tremurând a vânt curat

    Am fost la infinit să-ţi caut mâna
    Şi ţi-am cules inelele din flori
    Mirajele de cercuri ale lunii
    Şi cerul ondulându-se prin nori

    Dansând în preajma ta se sting incendii
    Şi apele în clocot s-au aprins
    Mi-e dor să-ţi aduc daruri din sferele sfinţite
    Să bei apa trezirii din al iubirii iaz


    Însingurare


    Se face noapte încet
    Plâng ploile pe sol în bocet
    Stau florile de negru ninse
    Şi trupurile neatinse

    Se face noapte uşor
    Trec păsările prinse-n nor
    Stau ploile de rouă prinse
    Şi sufletele neînvinse

    S-ar face noaptea iar
    Adu-mi din ceruri nori în dar
    Stau fructele în ploi scăldate
    Livezi de flori sunt alăptate


    Oraşul

    Acest oraş cu porţile-i închise
    Cu lanuri de lalele întristate
    Cu temelii de pietre şlefuite
    M-a exilat în spirit şi în vise

    Trei flori de rouă, două aripi
    Stau desfăcute în petale
    Îmi cântă norul ploaia morţii
    Mă adâncesc în mii de valuri

    Acest oraş cu porţile-i închise
    Mă tot aşteaptă să-i deschid
    Adâncul suflet prins sub prispe
    În focul libertăţii să-l aprind

    Trei flori de rouă, două aripi
    Mă ocrotesc la ora nouă
    Aş da orice să deschid poarta
    Lalele să culeg din piatră nouă


    e-mail: chandra_placao@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  75. 1...Ratacire Ratacita

    Visuri puternice colorate doar in noapte
    Pastrate de intunericul corpului,dincolo de viata si de moarte,
    Obiceiuri proaste renascute in cuvinte apasate
    Luminate aspru in propria imaginatie…

    Un om brazdat de urme ratacit pe undeva departe,
    Degradat in trepte,in atingeri dorite si visate
    Povestitorul de prapastii si mistere ametite,
    Creatorul unei vieti intr-o cetate cu ziduri pustiite…

    Sa-mi fie iertat pacatul de a te iubii pe tine,
    Si tot atat de bine,respir un aer ce nu imi apartine!
    Nu-nteleg, visul incepe sau se termina in fiecare zi?
    Oricum,ce simt eu pentru tine e mai bine sa nu stii…

    Nici macar nu stiu daca de maine mai pot respira!
    De la o scurta daruire ratacita ai ajuns in viata mea..
    Tu,cel ce cauti taina vietii intr-o fila
    Tu, cel ce esti prima promisiune si ultima minciuna…

    Am stat o noapte cu un munte de gheata in brate,
    In camera cu vedere la intamplare,
    Ocolind pamantul cu un strigat in doar cateva ore,
    Pasesc cu greutate spre tine si ma doare!...

    Cersesc la poarta gandului si-a vietii,
    Caci am uitat nelinistea si vina,
    Ce te consuma si te bantuie la miezul noptii,
    Ca un transplant de suflet atragand lumina!

    Ai grija luptatorule nu-ti pierde ochiul,
    Nu-mi clatina rasufletul privirii
    E o fabuloasa incursiune spre misterul despartirii,
    Copilul lacrimilor tale devine creatorul lumii!...

    Si ratacesti in goana pe undeva departe,
    Calatorie simpla spre niciunde..
    Esti ca un acrobat de noapte,
    Acolo unde nimeni nu patrunde!...


    2...ZBOR IN GOL!

    In adierea unei zile cand fara rost ne irosim,
    Ne lepadam de ingeri si-n nopti voievodale ratacim
    Si ne cutremuram la ce vedem cu ochii nostrii,
    Din colt intunecat ne ridicam spre astrii!

    Cu privirea inocenta si mainile ridicate,
    Strigam spre cer cu degetele rasfirate
    Avem atatea bucurii dar second-hand,
    Si-o groaza de lacrimi primite supliment!

    Traim o viata dubla ratacita in fum,
    A unui inger despuiat si prefacut in scrum
    Si-a unui demon plictisit si c-am nebun
    E-un paradis c-am duplicat si brun!

    Alergam spre exterior, nu ne mai place-n interior
    Avem stele in par si lacrimi in ochi
    Vinovati de netraire si strigat revoltator,
    Mintim ca nu ne doare cand sufletul e gol!


    3...UMBRA

    O umbra in zare, imi pare ca moare
    Totul e umbra, ce umbra nebuna,
    Si umbra pandeste sa mangaie cerul
    Dar cade, se pierde si din nou rasare
    Rasare in noaptea pustie
    Din sufletul tau numai mie,
    Luceste zburand in pragul amiezii
    Cazand pierduta prin pomii livezii…

    Adie un vant si frumzele cad,
    Umbra dispare si-apare in prag
    Sa-mi spuna cuvinte alese
    Nu le-nteleg si pleaca plangand
    Se-aude un fosnet, dispare urland…

    Raman nemiscata, n-as vrea sa plece
    E ultima umbra in sufletul rece
    Si unde s-o caut? Sa stiu ca exista
    Acolo departe in noaptea cea trista…




    E-MAIL: monytek@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  76. Neputincios incerc...

    Tresarind in miezul noptii,
    Vise tulburi ma inconjoara,
    Si incerc balanta sortii
    Cu un freamat s-o schimb iara.

    Intr-a somnului orbire,
    Naucit te strig in noapte,
    Imbatat de a ta iubire
    Eu te chem usor prin soapte.

    Si te caut cu nerabdare
    Sa vad ochii ce ca stele,
    Inima-mi fara-ncetare
    Lumineaza a ei unghere.

    Si sa caut din soare raza,
    Intr-al noptii intuneric,
    Calator precum o barza
    Peste intreaga lume vesnic.

    Te zaresc sub clar de luna
    La izvor pe potecuta,
    Unde suflete se aduna
    Iti privesc a ta gurita.

    Si-o sarut dulce, cu foc,
    Sub a lunii mari lumina
    Incercand sa uit de tot
    Inger pur far' nici o vina.

    Dar tresar in miezul noptii,
    Vise tulburi ma inconjoara,
    Si incerc balanta sortii
    Cu un freamat s-o schimb iara.

    Eftenie Alin
    midnight1725@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  77. 1. Acasa[...]

    Acasa ai caldura ce niciunde nu gasesti,
    Acasa ai iubirea pe care ti-o doresti
    Acasa ai ai tai cei patru mari pereti,
    Acasa te intrebi spre ce drum te indrepti...


    Cand lumea te intreaba ce e in mintea ta,
    Raspunsul te va duce direct la casa ta...
    Acolo-i amintirea unei copilarii,
    Acolo e raspunsul pe care-ai vrea sa-l stii!


    Ia seama, fiu al vietii,
    Acasa e mereu
    Un loc vegheat puternic de sufletelul tau...
    Intreaba mai departe si vezi care-i parerea,

    Te departezi de casa si vei simti durerea...



    2. Femeia

    Femeia e fiinta ce te face sa-ntelegi
    Ca-n viata asta trecatoare, poti multe sa alegi!
    S-alegi destinul si iubirea,
    Sa-ti creionezi tu fericirea!


    Femeia trebuie-ngrijita, Caci ea ti-e fiinta iubita!
    Femeia este mama ta, sotia si chiar fiica ta.
    Tocmai de aia te indrum
    S-oferi femeii tot ce-i bun...


    Cand dimineata te trezesti,
    Tu de femeie-ti amintesti
    Dar ea este de mult plecata,
    E abatuta, `ngandurata,
    Nu stie daca este ea,


    Femeia pentru viata ta!


    3. De ce-a trecut?!?

    Si totul chiar a fost perfect,
    Nu exista niciun defect...
    Numai ca tu cu-a ta paloare
    Nu ai stiut sa-mi dai culoare!


    Un suflet gol si parasit
    Care pe tine te-a iubit,
    Tu l-ai lasat indurerat
    Pe mine de tot m-ai uitat!


    Ce-a fost mai rau? Ca am gresit?
    Sau ca pe tine te-am iubit?
    Ca n-am lasat uitarii grele
    Nopti planse, pline de durere?


    Tu ai plecat. De tot, acum...
    In urma-s pasii tai pe drum,
    Pe care inca ii privesc
    Si-ncerc din plans sa ma opresc.


    De ce-a trecut frumosul vis
    In care totul mi-ai promis?
    De ce-a trecut a ta iubire
    Si m-ai lasat tu in robire?


    De ce? Pe mine inca ma apasa
    Si-as vrea sa vii din nou acasa
    Si s-o luam de la-nceput
    De ce-a trecut?!?



    luncasu_carmen@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  78. 1. Powerless thorns

    Hidden vines are intertwined
    Grapes turn into wine
    Alcohol vapors rise
    And sink my heart into abandonment.

    It's now numb.

    Yet it bleeds happiness,
    It pounds and echoes long, forgotten beats.

    I've never felt more alive.

    This can't be erased
    Nor forgotten.

    Nothing can move me more.

    Roots grow deeper and stronger
    Leaves aren't rusted anymore
    Pure, green life has just revived
    Insects no longer pierce the wood
    Winds and storms make the tree stronger
    Lightning doesn't strike it,
    Thunder doesn't bruise it.

    The aching, sharp thorn from my wrist
    Is now soft and blunt.

    It can't hurt me anymore.

    Looking back I smile at my disaster
    And I embrace it with content.

    The garden has finally blossomed
    After a long, rough winter.




    2. Derailed

    A pitch black room
    Resonates with silence
    That's choking me;
    Extreme cold, rain, wind
    Doesn't even move me now.

    The sound of peace

    Is bothering, distracting
    Consumed with fragments of laughter;
    They feel like knives
    Stabbing damaged flesh.
    It's real!
    This is real!
    I am real!

    Alone I am again
    Under my sheets
    I try not to falter
    To break down, to let myself be seen.
    Silent gasps are to be suffocated
    Only at night;
    No mortal shall see
    That I am human, week and hurting too.

    Violet, blue, then yellow
    Accidents purposely done
    Body trauma arises
    Mental health crumbles
    The road to hell deepens
    Failure's so close
    I can feel the shiver;
    Eyes are closing
    Thoughts refuse to focus
    Mind is blocked
    Emotions fear to show
    Mouth can't utter
    What heart really longs and wishes.

    Beyond doubt I'm losing
    I'm the only one to know and blame
    Who else knows about this never-ending game?

    The thought of pain
    Erases sanity
    I need to abuse myself
    A flame of hurt I need to feel
    My skin is burning
    Fingers impatiently caress
    Self damaged tissue
    Longing for the same sensation.
    It can't, it will never be experienced again.

    With memories I sink
    I can't breathe
    The air I've just exhaled
    It's like poison.

    I'd bleed tears
    If I could make it go away
    I'd bleed red
    If I knew scars would fade.




    3. Saying goodbye

    Time is fragile, time is thin
    Strings of white pearls
    Hang and seek for equilibrium
    Distant cries, unheard callings
    For so much I've wondered
    Lost and alone.

    Your ship left too soon
    Yet the anchor was still aboard,
    It kept pulling you under
    Forcing water to run on the sides.

    New horizons await beyond the sea,
    Transitions, experiences, dreams and hopes
    All of them drowned in the fear of change.

    I felt your warmth for the last time
    I heard your heart breaking
    I saw it aching
    I watched you pretending to be strong
    Even though you knew what was the end all along.
    Until it was undeniable
    That last goodbye was inevitable.

    You held me close
    At a complete loss for words
    I couldn't hide the hurt
    Behind my smile anymore;
    Tears were speaking in the name of all the unnecessary words,
    Our kiss never experienced that passion before.

    Only the thought of it brings
    Crystal drops
    That decorate the dry surface of my cheeks;

    My body is yet not prepared:
    My eyes - colourless and pale
    My face - motionless and tired
    My mind - confused and undecided
    My hands - shaking and aching.



    E-mail: sabau_laura89@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  79. COPILARIE

    Intrand in camera mea de-odinioara,
    O privire-n jur am aruncat.
    In colt, in capat sub fereastra,
    Sunt jucariile cu care m-am jucat.

    Ma plimb incet, prin semi-intuneric,
    Imi aduc aminte, ce copil...
    Naiv si inocent eram.
    Si sub fereastra, cu jucariile eu ma jucam.

    Ma gandesc cu nostalgie,
    La trecut si la copilarie,
    Cand sub geamul meu stateam...
    Cu jucariile eu ma jucam.

    O papusa eu aveam
    Zi de zi cu drag o ingrijeam,
    Cand in camera stateam,
    Cu papusa mea...sub geam.

    Aveam si-un urs...cat il iubeam!
    Seara-n brate il strangeam...
    Dar acum, e plin de praf
    Sub fereastra, aruncat.

    Ce greu imi e sa-mi amintesc,
    De tot ce trebuie sa parasesc,
    Sa las tot, tot ce iubeam,
    Jos in colt, in colt sub geam.



    ADIO

    Acum, cand tu esti fericit,
    Cand pentru veci ne-am despartit,
    Cand vina nu-i decat a ta,
    De ce nu pot, nu pot uita
    Trecutu-acela blestemat
    Cand te-am iubit cu-adevarat,
    Crezand ca tu vei fi al meu
    Ca amandoi vom fi mereu
    Ca nimeni n-o sa ne desparta...
    Cum poti iubi o alta fata?

    As vrea sa am inima ta,
    Atat de usor schimbatoare,
    Sa pot iubi un oarecare
    Strain ce mi-a iesit in cale
    Fara sa-i pun o intrebare...
    De unde vine, ce gand are?
    Dar nu pot, viata-i amara,
    Nu pot iubi a doua oara,
    Tu ai putut fi fericit...
    Eu nu regret ca te-am iubit.

    Te-am iubit cum n-am sa mai iubesc,
    Si-mi pare rau, dar n-am sa te opresc,
    Din drumul pe care ti l-ai ales.
    Si partea mea de fericire,
    De care m-a lipsit destinul,
    Lasand in urma lui veninul...
    Caci am crezut numai in tine...
    Si vad, ca nu am facut bine.
    Esti liber!Poti sa faci ce vrei!
    Eu n-am nimic cu viata ei.
    Dar ma intreb cum ai putut,
    Sa uiti prin cate am trecut,
    Si sa ma lasi ca pe-o epava?

    Dar nu-i nimic, esti fericit,
    Eu nu regret ca te-am iubit...
    In seara asta fara mine,
    Te rog la cantator a spune,
    Sa cante-n numele iubirii...
    Te rog sa nu ma mai privesti
    Caci niciun rost n-ar mai avea
    Cand langa tine va fi ea
    Care de tine e straina...
    S-o vad tinandu-te de mana
    Razand cu tine fericita,
    Iar eu cu inima zdrobita...
    ...Adio!



    365

    92 days of spring
    Blooming trees, bumble bees,
    Fresh grown grass, that's all you see.
    Snowdrops struggling through the snow,
    Nature filled with it's own glow.

    92 days of summer
    Burning sun, the thirsty ground,
    Slowmo' life that makes no sound,
    Lazy people, soda bottles,
    Beach and waves, bikini models.

    91 days of autumn
    Falling leaves, naked trees,
    Nature dying, birds are flying,
    Empty streets and raincoats,
    Rainy days no rainbows.

    90 days of winter
    Snowflakes fall on snowy roads,
    Carol rise up to the clouds,
    Ho,Ho,Ho Rudolph's red nose,
    Merry Christmas, Christmas Tree
    That's the way the year should be!



    E-mail: pavlov.carla@gmail.com

    RăspundeţiȘtergere
  80. Asteptare...



    Si o sa fie odata o zi de septembrie
    in care-ti vei uda pantofii de piele intoarsa;
    s-atunci pasi tai vor hoinari debusolati
    iar salcamii-ti vor picura diamante intre gene,
    pentru ca pe strada ta
    pur si simplu a plouat prea mult...

    Si o sa fie odata o zi de septembrie
    si cateva secunde de glorie si extaz
    in care ma voi rataci in tine,
    strivindu-ti plamanii si principiile...




    Glorificand prezenta ta in mine




    Tu traiesti in mine,in centrul meu
    Strabatandu-mi sfios conturul venelor
    Revarsandu-ti pacea in fiecare spectru
    Astepti tacerea sa ne-nghita in lumea viselor.

    Stelele,mi se topesc pe tample
    Si nici o zapada nu ma poate acoperi
    Nu ma poate cunoaste,ca bratele tale.

    Tu vei fi ultima prezenta din univers
    Iar eu voi fi eterna,pentru ca o parte din tine
    S-a inchistat demult intr-un abis alunecos
    Si rece,din mine.





    Femeie...



    Femeie,vino langa mine
    Sa privim florile de tei
    Cum aluneca usor
    Peste nisipul inghetat.

    Femeie,acopera-ma cu sanul tau
    Ca sa nu-si verse cerul
    Dorul asupra mea
    In lacrimile sale nesfarsite.

    Femeie,incetineste timpul
    Caci vreau sa ma scufund
    In buzele tale blonde
    Si-n eternitatea lacului
    Din genele tale.


    mail: psychopath_lady@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  81. eu am doar 13 ani:) sper sa se ia in considerare :

    Cat o iubesc?
    ( dedicata mamei mele)

    Cand ma gandesc la ea
    Inmuguresc fiori
    Si lacrimile incoltesc a vina
    Ca nu-ncerc sa-i spun mai des,
    Cand pentru mine ea suspina,
    Ca o iubesc ; cat o iubesc !

    Ma rog in soapta si-apasat
    Sa vina vesela acasa,
    Sa fie bine si-n putere
    Si sa ma certe cand gresesc ;
    Sa nu-i mai vad pe chip durere
    Ca o iubesc ; cat o iubesc !

    Nostalgie de primavara


    Adie parca lin si cald,
    Un vant usor de primavara,
    Iar razele ciupesc a cald ,
    Menite sa dezmierde iara .

    Iti vine sa zburzi pe-afara
    Cu elan de mielusel,
    Sufletul se umple parca
    Ca pieptul de porumbel.

    Nostalgic scrutezi in zare
    Orizontul se-albastreste,
    Pajistea se-nvioreaza,
    Verdele crud biruieste.

    Vestitoarele verii


    In multe nuante de verde
    Tot ce e uart se pierde
    Imprejur e plin de flori
    Si in iarba tolanite ,
    Doua vesele surori.

    Pe sub razele de soare
    In rochii de sarbatoare,
    Fetele-nalta cantari
    Cantece de dor si viata
    Pentru fluruti dansatori.

    Culeg flori de iasomie,
    De salcam si papadie,
    Isi pun soc si izma-n par
    Si se piaptana usor
    Cu parfum imbatator.

    e-mail : garamoth_sis@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  82. Promisiune de plumb

    Lacrimi reci, umede, plumb.
    Prietenii neexistente, false.
    Deşi nu vrei, te arunci
    Deşi pare pământ
    E plumb, e aer,
    E prapastie, e vid,
    E nimic.
    Doar un cumul de trăiri,
    Emoţii care te dor,
    Dor, dor.
    Cicatrici.


    Mască.


    Dacă aş avea o mască
    Să mă pot ascunde
    De tot ce e pe lume
    De tot ce e in lume
    Sa scap.
    Sau cel puţin să uit.
    Sau cel puţin să nu mi se reamintească.
    O mască, pe jumătate de faţă,
    Neagră, albă, roşie
    Nu contează.
    Doar sa nu fiu eu.
    Sau cel puţin un altfel de eu.
    Un eu care nu doare aşa tare
    Un eu cu mai puţine cicatrici,
    Sau cel puţin care nu se văd.


    Repercusiuni.


    Şi treci peste, cu ajutorul măştii.
    Doar ca să te arunci din nou
    Dar de data asta,
    Distanţa e mai mică.
    Te loveşti mai repede de stancă
    Cazi în apa înspumegată, agitată, tulburată.
    Care devine sângerie
    Din sângele rănilor tale.
    Păcat, destrăbălare, destrămare,


    Dar cel puţin te-ai ţinut de promisiune.


    Ce doare mai tare?

    O prmisiune neîmplinită?
    Sau o promisiune împlinită?
    Cu o mulţime de repercursiuni
    Dar doar asupra ta.
    Lor le e bine.
    Pe când tu plângi,
    Suferi...doare.
    Doare al naibii de tare.
    Şi suferi în taină
    De nimeni ştiut
    Doar de al tău păcat
    Care te apasa.


    De ce?
    E o întrebare pe care şi-o pun mulţi
    Pe cât de multe întrebări se pun
    Pe atât de multe răspunsuri nu sunt.

    O faci,
    Fără să te gândeşti.
    Pentru că atunci
    Prmisiunea a însemnat tot
    Promisiunea a însemnat tu
    E în tine
    Şi nu te-ai putut ascunde
    A trebuit să ţi-o ţii
    Şi acum doare.
    Şi doare al naibii de tare.

    Dar se spune că există timpul,
    Batrânul şi înţeleptul timp
    Şfeşnic.
    Un şfeşnic mai bun decât luna.
    Luna îţi dă viaţă
    Pe când timpul te iartă
    Şi aşa poate treci peste.

    Şi daca nu,
    Plumb.
    Rămâi cu plumbul, cu amăgirea.

    Şi poate cazi din nou
    Dar nu uita: nu cazi pe petale de flori
    Viaţa e grea.
    e-mail : cristina.boldorea@gmail.com

    RăspundeţiȘtergere
  83. Zâmbesc (la mine)

    Zâmbesc.
    Zâmbesc la mine.
    Am ajuns sã mã-nţeleg de una singurã.
    Cum nimeni nu e în stare sã mã-nţeleagã,
    Mi-am zis sã-mi fac o favoare
    şi m-am apucat de citit.
    Recunosc,
    Eram analfabetã,
    Credeam cã în clasa I
    începi sã înveţi literele
    şi sã-ţi descifrezi sufletul.
    Da’ de unde…
    Dacã nu te naşti învãţat,
    Nu mai înţelegi nimic.
    Mai mult, nimeni n-are timp să te-nveţe.
    Credeam că alfabetul rasei umane
    E acelaşi alfabet latin,
    Pe care-l înveţi literã cu literã.
    Oamenii sunt atât de analfabeţi spiritual,
    încât se încurcã unii cu alţii,
    Uitã sã punã punct,
    Nu se obosesc sã citeascã suflul celuilalt.
    E de ajuns sã-l suporte.
    Foamea, e şi ea o obsesie a omenirii.
    şi ajungem sã ne mâncăm unii pe alţii.
    Aşa e când toatã lumea ronţãie din tine.
    Ajungi legumã.
    De parcã oamenii ar fi comestibili.
    Sau, mã rog, digerabili.
    Şi toţi se cred intelectuali
    şi îşi zâmbesc ironic,
    Ca şi când nu toţi ar amorţi
    Analfabeţi,
    între literele aceluiaşi alfabet.
    Zâmbesc de una singurã.
    Când învãţasem şi eu sã citesc,
    Nu mai ştiau ei sã scrie,
    Ura îi prostise.
    Încã zâmbesc.

    Portofel de amintiri

    M-am ales cu un portofel gol de amintiri,
    cãci cheltuisem toate clipele colindând prin mine.
    Ai fi zis cã sunt nebunã,
    la prima vedere.
    Ar fi trebuit sã-ţi faci un control la ochi, apoi.
    Dupã control şi tratament,
    Ai fi zãrit douã buzunare
    atârnate pe o stanã de piatrã,
    împietritã de vorbe oarbe.
    Buzunarele, goale şi ele,
    adãposteau un portofel gol în amintiri,
    prea dispreţuit de afaceri afective.
    Acum poţi privi mai bine.
    Stana de piatră o să-ţi clipeascã
    şi o lacrimã îi va închide genele.
    Priveşte-o,
    n-o să te doară ochii.
    Pe ea o dor.


    Mult prea multe intr-un metru ’60…

    Prea multe…
    S-au adunat toate,
    între plus şi minus
    şi culmea,
    A rezultat mulţimea vidă.
    O adunare cu plus şi minus,
    Fără egal.
    S-au scăzut…
    Câteva.
    între minus infinit şi plus infinit
    şi culmea,
    Nu erau egale,
    Rezultatul…
    Aceeaşi mulţime vidă.
    S-au împărţit între ele,
    s-au certat pe egal,
    mi-au nesocotit creionul
    şi culmea…
    o împãrţire dublă,
    în plus.
    Dupa egal,
    s-au înmulţit.
    Gãsisem rezultatul,
    Prea vid pentru portretul unei ecuaţii.
    Culmea,
    Egalul avea un rezultat geamãn,
    Cu un minus în faţă.
    N-am înţeles nimic.
    Am luat ruleta şi-am măsurat
    Fraza de după egal,
    Scrisă în limbaj numeric.
    Soluţie:
    Mult prea multe într-un metru’60.


    e-mail: gool_getta@yahoo.com
    georgeta_official@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  84. Simtiri de iarna

    Plebea de-alta data ce curgea siroaie dinspre ceruri,
    Sade acum intunecata pe pamantul de-alta data.
    Zarea de demult incetosata zace alba-n zi si noapte
    Mii de fulgi, ei se rasfrang din cer pan pe pamant in fosnete si soapte.
    Soare-n noapte si cu stele, vifor cete de lumina
    In zapada cea senina, ce se-ntinde din rasare pan la floarea-nalta in inima ce-o poarta.
    Sub sclipiri de clipe ce minune, cantece din glasuri line, de prin carari strabune, vin in forfot de inimioare ce bat in colinde, in suflete romane.
    Cristale de simtiri, renasc in dureri de bucurie sau plansete de agonie cand cele dragi din al nostru simtamant, nu mai sunt pe pamant, sau in zarea ochilor plapand.
    Insa toate bune si cu rele din rasaritul luminii mele, le primim cu fericire in adancul firii noastre, in adancul haului de iubire ce canta in colinde, in plapande clipe.



    In preajma ta

    Sub privirile tale
    În hăul firii sale,
    Sub ploii de stele
    În adâncul inimii mele,
    Sub zâmbete de Soare
    În valurile de mare,
    Sub fiorul Lunii
    În atingerile simţirii,
    Sub ape şi ninsori
    În mângâierilor pori,
    Sub răchita cea pletoasă
    În a ochilor plasă,
    Sub fulgere şi furtună
    În a naturii cunună,
    Sub crenginile de stejar
    În flăcărele de jar,
    Sub mâna ta cea caldă
    În bătăile-mi ce-avântă,
    Sub Aurora Boreală
    În a codrului petală,
    Sub Australa Auroră
    În noaptea-i lugubră,
    Sub căderile de râuri
    În pasărea colibri,
    Sub amorul vântului
    În veşnicia sufletului...

    Sincronul bătăilor mele
    Regăsesc în privirile ele
    Cald, incinsul simţământ,
    Fără tine nu-i Pământ.
    Al meu centru univers
    Eu pe tine te-am ales.



    Sageata-n suflet

    Mă rătăcesc sub lună
    Şi o ceaţă se adună,
    De pe dealuri şi izvoare
    Copila nopţii sare.
    Un surâs, ca intr-o joacă
    Şi-n inimă îmi sapă,
    Lângă-un cedru din câmpie
    Mă înfrupt din ambrozie.

    Eu pierd lumea realităţii,
    Ea-mi alungă simţul vieţii.
    Eu o caut în zare,
    Ea se duce-n depărtare.
    Eu mă plimb sub a mea lună,
    Ea se duce şi suspină…

    Dorul tău mă otrăveşte,
    Văzul îmi orbeşte
    Auzul îmi surzeşte
    Trupul meu… îmbătrâneşte.

    Ai secat viaţa sufletului
    Precum albia râului,
    Precum Calea Lactee
    De căldura unei stele,
    Ca şi vidul spaţiului
    Ai răcit făclia focului
    Dar mai răcit de dor
    În cel mai amarnic amor…


    e-mail: cosovanud@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  85. Te astept....

    Te astept unde-s multe castele
    acoperite de adanc de munte,
    unde spini-s mai frumosi ca florile
    soarele de trei ori in zi se aprinde.

    acolo,fermecat e izvorul
    doar pentru ca isi arata pietrele,
    frumusetea ierbii sta in realul
    verdelui sau.

    te astept unde stejarul
    moare pentru a invata sa invie rar,
    sa-ti arat cum timpul
    ii da din ce in ce mai multe
    frunze in dar.

    sa vii, sa inveti de la stejar
    cum sa rasari de trei ori ca soarele.



    Sunt frumoasa..


    Sunt frumoasa -
    cearcanele mele sunt la fel de negre
    ca paru-ti ondulat,
    pentru tine sunt cea mai frumoasa,
    paloarea chipului ce-l iubesti
    iti arata dorinta trupului,
    de a purta galbenul frrunzelor
    din ziua in care ne-am sarutat .
    ridurile le sarbatorim impreuna-
    se aseamana cu linile din desenul
    ce mi-l faceai pe nisip.
    ma bucura firele albe,
    am visat ca un inger
    mi a pus pe tample
    franturi din haina-ti alba
    si eu cred in acel vis....
    si apoi, chiar de-as fi urata
    am prietena padurea
    ce ar lupta cu fiecare frunza
    fosnet impotriva urateniei,
    fara sa ma raneasca.



    si ce daca...


    Timpul pare o minciuna
    fiecare floare colt de rai,
    orice pata alba o mica luna-
    asta pentru ca ai vrea sa ma ai.


    visand ca fericirea are chipul tau
    am trecut peste toate mereu,
    punand zambetului al tau nume
    m-am impacat cu intreaga lume...

    SI....buze atata de mari cum le ai tu ,
    in orice secunda inflorind
    fara vointa lor ofilind
    boboci intunericului mereu-
    ma fac sa-ti spun ca am cunoscut
    in ele adevaratul trandafir.
    incununat c-un lung sir
    de perle rosi-el iti este scut
    in lupta mea de a evita sa te sarut.
    existenta gurii tale imi impinge buzele
    incat sa-spuna ca peste tot in lume-s petale
    purtatoare de masti ce imita ca un actor
    trandafiri.


    asta e razbunarea mea ,
    sa folosesc imaginea ta
    cand caut neincetat fericirea-
    sa te lovesc cumva
    ca m-ai facut sa innebunesc,
    sa cred ca pot sa iubesc
    pentru niste ochi frumosi,buze frumoase.

    RăspundeţiȘtergere
  86. Adela Elena Belbu, Anastasia este de logare a blogului meu si al doilea mail inger_mic_adela@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  87. De Dragobete

    În zi de Dragobete, iubirea să v-aducă
    Buchete de săruturi, îmbrăţişări de raze,
    Eterne declaraţii din suflete ce urcă
    Spre sufletele voastre!

    Dragostea să vă plimbe prin nesfârşite vise
    Culese şi-mplinte de chiar stăpânii lor,
    Cu ei, printre dorinţe şi stele interzise,
    Să vă-nălţaţi în zbor.

    Flori smulse de pe buze, surâsuri înţelese,
    Mângâietoare vorbe şi gingaşe atingeri,
    Cu drag să vi le-ofere, doar pentru voi alese,
    Ziua pentru plăceri.

    Şi dacă mult prea scurtă această zi vă pare,
    Dragostea să vă lege, iubirea să vă-mbete
    Şi viaţa voastră toată să vi se pară-o mare,
    Zi sfântă - Dragobete!


    E-mail: nelutzu_1508@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  88. E IARNĂ
    E iarnă... şi frigu-n suflet a pătruns,
    El geme, vrea de la viaţă un răspuns.
    Şi ochii, ce parcă lacrima o cheamă,
    Ascund lumini sub îngheţata geană.

    E-un freamăt între a fi şi a nu fi,
    E-un strigăt între-a pleca şi a veni,
    E-o stea a zilelor ce trec răzleţ -
    Văd viaţa înecată în îngheţ.

    E iarnă… până şi sufletul îngheaţă.
    Dar tot din ea renaşte-o nouă viaţă!





    LĂSAŢI-MĂ
    Lăsaţi-mă o clipă să trăiesc
    Şi setea de-al tău dor s-o potolesc,
    Iar pe aripa dragostei să zbor
    Spre-un tainic gând ascuns în viitor.

    Lăsaţi-mă o clipă să visez,
    Mişcări suave-n minte să pictez.
    Iar pe aripa fragedei iubiri
    Să evadez în adormite amintiri.

    Lăsaţi-mă o clipă să iubesc,
    Să simt că-s fericită şi trăiesc,
    Iar pe aripa blândei cugetări
    Să zbor spre minunatele cântări.







    OMENIA
    Tu, omenie, zăcământ,
    Pe care noi de-am înţelege-o,
    În suflet ne-am uni şi-n gând
    Şi fi-vom viaţă, fi-vom lege!

    Vom fi putere luminoasă
    Ce are vorbe înţelepte,
    Vom fi stăpâni la noi acasă -
    Dar către tine-s multe trepte.

    O treaptă este bunătatea,
    A ei sămânţă la greu moare,
    Şi-ţi pare că-n singurătate
    Mai bun devii, te faci mai tare.

    Ea-i sus, dar pân-la ea-i iubirea
    De care astăzi nu se ştie,
    Şi de se va întoarce-n lume
    Ce mare fi-va bucuria!

    Iar lumea tinde să te-ajungă,
    Dar în zadar, trudită cade.
    Râvnind la bogăţii deşarte,
    Dorinţa către tine-i scade.

    Şi noi uităm de omenie,
    Lăsăm prietenul să moară,
    Răbdăm ura şi tâlhăria
    Şi-n certuri ne rănim să doară.

    De unde vine ajutorul
    Cât între oameni vieţuim?
    Tot de la blânda omenie!
    Vreau,oameni buni,mai buni să fim!


    Mulțumesc!
    alinatrofim@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  89. ŞI TOTUŞI NU MAI ÎNŢELEG NIMIC

    Nu mai văd,
    Sau nu mai vreau să privesc,
    Coloanele de nori uitate de năvod
    Spre infinit, ce-n valuri mari plutesc.

    Nu mai aud,
    Sau nu mai vreau s-ascult,
    Când singur şi surprins sunt de acord
    Cu un cuvânt sau gest pot să mă mint.

    Nu mai mănânc,
    Sau nu mai vreau să beau,
    Amarul dulce al frunzei de pelin
    Din ultimul pocal cu otrăvitul vin.


    Nu mai plutesc pe ape,
    Sau nu mai pot să-mi număr paşii,
    Nu ştiu de mai au vâsle
    Ori unde se mai duc luntraşii.

    Nu mai vorbesc ,
    Sau nu mai vreau să ţip ,
    Despre lumina care-o folosesc
    Culorile din anotimp.

    Nu mai sunt chiar neştiutor,
    Şi totuşi nu mai înţeleg prea multe
    Pe unde merge , lumea ,cu al ei rost
    Şi de ce totul , s-a transformat din pod în punte...



    DE ACEEA, BLESTEMELE TRECUTULUI

    Am început
    Să nu-mi mai privesc nopţile ,
    Ci doar să visez,
    Cele mai frumoase
    Amintiri şi
    M-am întrebat de ce...
    Cred că nu au fost
    Desenate până la capăt şi
    De aceea , blestemele trecutului
    Le-au transformat în stafii ,
    Care să bântuie
    Visele , până la lacrimi de bucurie ,
    Pentru a ne întoarce în
    Timp , când nu ştiam , despre acesta ,
    Că trebuie măsurat...


    PRAFUL ASTRAL

    Liniştea nopţii, de mult
    Nu mai există ,
    Liniştea morţii ,
    Persistă , doar pentru cei rămaşi şi
    Este mai apăsătoare ,
    Decât greutatea adunată a munţilor,
    Liniştea sorţii, chiar mai
    Există , atunci când
    Te izbeşte surprinzătorul vânt ,
    Al neputinţei, paşilor de pe pământ
    Dar după ce te ridici
    Şi te scuturi de praful astral,
    Plin de energie,
    Rosteşti primul cuvânt
    Care ţi-a mai rămas
    Pe ultimul val...


    e-mail: sandu_razvan_19@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  90. * * *

    poeziile în cărţi sunt ca mormintele în cimitire

    din limbă în limbă trece cuvântul lui Isus
    din aripă în aripă alunecă tristeţea cerească...
    ...şi numai noi ne îngropăm în propriile noastre versuri

    noi suntem înrăiţi ca îngerii
    şi ne străpungem cu săgeţi de foc
    iar dacă cineva citeşte o poezie
    înseamnă că undeva a înviat un mort

    * * *
    la fundul mării scrisul îmi iese parcă mai bine
    mă simt ca un peşte prins în cârlig şi mi-e uscat în gură

    nu, iubita mea nu-i curvă dar se culcă cu oricine
    cu mine însă nu vrea

    şi de ce mă dor solzii de ce mă părăsesc unul câte unul
    lăsându-mă singur în faţa nu ştiu cui

    la fundul mării plouă

    * * *

    poezia e ca o ladă de gunoi din care vagabonzii
    găsesc câte ceva împotriva foamei

    câinii au fost şi ei oameni poezia a fost şi ea pâine

    din burtă în burtă trece versul de azi
    ca un miros plăcut şi amăgitor de saţ
    din ochi în ochi trece poezia de azi
    ca o foame în zdrenţe

    foamea a fost şi ea pâine omul a fost şi el poezie

    RăspundeţiȘtergere
  91. Diamante de sange

    Ninge peste noi iubito
    Azi ninge cu lacrimi de gheata,
    Din ochii tai albastri, prelinse
    Stau perle albe agatate pe fata.


    Ninge tacut si sinistru,
    Cad dimante din cer.
    Sunt pentru tine iubito,
    Azi ti le ofer.

    Ninge morbid, ninge sobru
    Luminile s-au stins, e tarziu
    Doar cainii mai latra cu jale
    Si urla iata-a pustiu.

    Ninge salbatic si greu
    Sa ne luam dar ramas bun
    E ultima noapte iubito impreuna,
    E noaptea sfanta de Craciun.

    Ninge cu moarte si gheata,
    Ninge tacut si nu stiu,
    Te strang la piept in tacere
    E frig, e rece, tarziu.

    Ninge rubiniu iubito
    iata cerul moartea ne plange,
    Din ochii tai in ceata, prelinse
    Stau inghetate diamante de sange.



    E randul tau

    Blestem clipa care te-a facut sa pleci
    Blestem acea neagra si pustie noapte
    Acum chiar daca poti sa negi
    Singura pe drumuri mergi
    Trista si departe.

    E prea demult si prea tarziu
    Sa te mai port in minte
    Dar poate fara ca sa stiu,
    Chiar daca sufletu-i pustiu
    Inima mea te simte.

    Si chiar daca rau ti-ar parea
    Azi ce folos din toate,
    Ai vrut sa demonstrezi ceva,
    Ca poti fi buna dar si rea
    Mai rea daca se poate.

    La mine de-ai veni plangand
    Chiar in genunchi de te-ai intoarce
    Nu te mai iert de-acum nicicand,
    Si astazi nu te port in gand
    Nu am cu tine a face.

    Prea multe rele ai facut
    Si mandra in orgoliu,
    Pe mine toate m-au durut
    Si iata tu te-ai prefacut
    O vaduva in doliu.

    Cand treci pe strada, capu-l pleci
    Dar nu esti rusinata,
    Asa te faci ca nu ma vezi,
    Clipesti din ochii mari si reci
    Tu cand ma vezi pe strada.

    Mai dreapta stai si calci mai dreu
    Si nimeni nu-i ca tine
    Dar oare vei putea mereu
    Sa nu arati ca-ti pare rau
    Sau ca-i uitat de mine?

    Dar astazi parca te-ai schimbat
    Cand ma-i vazut pe strada
    La mine lung tu te-ai uitat
    Iar eu spre tine zambind larg
    De mana cu o fata.

    Sa vad acum de-ti cade bine
    Si iata furioasa
    Te uiti urat, pufnesti spre mine
    Si chiar sa plangi iti vine
    Dar esti orgolioasa.

    Si zaresc parca chipul tau
    Privindu-ma frustrata
    Azi poate este randul tau
    Sa vezi, sa simti, sa-ti para rau
    Privindu-ma pe strada.


    Abstact

    Fumul tigarii in umbre danseaza
    Printre buze aruncat ca un oftat
    La lucruri abstracte el mai viseaza
    Inca mai spera si nebun delireaza
    In focul singuratatii sta aruncat.

    Timpul pentru el zace oprit
    Fara putere sa inteleaga
    In suflet focul ii arde mocnit
    De toti uitat, azi parasit
    Nu mai vrea inainte sa mearga.

    e-mail: dinumihaela43@yahoo.com
    20 februarie 2011, 13:45

    RăspundeţiȘtergere
  92. Aer

    Am sufletul plin de şoaptele zilei,
    De toate gândurile, dorinţele, lucrurile nespuse
    Abandonate pe aleile oraşului.

    Inchid ȋn mine atât de mult din aerul care mă ȋnvăluie,
    Atâtea parfumuri şi mirosuri şi izuri
    Şi e atât de greu să mă mai identific printre ele.

    Atâtea poveşti…..
    Mi se rupe sufletul când văd atâtea cuvinte , atâtea şoapte
    Atâtea culori presărate de-a lungul zilei,
    Şi ȋncerc să nu ȋnchid ochii să văd, să simt...să ȋnţeleg

    Toate aceste poveşti,
    Pentru că sunt toate ale mele.




    Frângere



    Inchide-ṭi palma
    Dar nu-mi zdrobi aripile.
    In noaptea asta.

    E rece şi zi
    şi noapte şi cald
    şi prӑbuşire şi ȋnalṭare
    şi gânduri bune şi multe rele
    E apus şi durere
    E rӑsӑrit şi nou
    E doar un gând şi o poveste
    E zi.ȋn mine
    şi noapte ȋn noi
    E cald ȋn jur
    şi atât de rece ȋn tine
    E prӑbuşire
    In aripile mele frânte
    şi ȋnalṭare ȋn privirea ta
    E gând bun…In inima mea
    şi gând rӑu ȋn sufletul tӑu
    Rӑsӑrit peste trupul meu
    şi apus departe de tine
    E zi….o zi urâtӑ şi meschinӑ
    E noapte…de fiecare datӑ când te iubesc


    Am aripi
    Negre şi frânte
    şi dor….



    Contemplare

    Linişte.
    Cuvintele din mine se liniştesc.
    Pentru o clipă,sunt doar aer,
    Pur şi dulce, gol şi liniştit.

    Simt.
    Nisipul umed sub tălpi
    Şi trăiesc un moment de inexistenţă
    Pentru că , aici, ,
    E doar sufletul meu,
    Contemplând.

    Trăiesc.
    Mereu aceaşi stare de vid plin ,
    Aceaşi metamorfozare,
    Din sinele meu uman
    In sinele meu eteric, roşu şi dincolo de înţelesuri.

    Vibrez,
    Şi doar zgomotul valurilor, în noaptea asta
    Imi poate acoperi cuvintele .
    Rostite încet, ca un fel de incantaţie,
    Ca un fel de ritual.
    Sufletul meu e doar o coardă vibrantă,
    Mă doare şi sunt fericită ,
    Dezbrăcată de condiţia mea umană .

    Zgomot şi linişte din nou ,
    Stând aici în faţa mări,
    Limitele mele se anulează subit,
    Nimic nu mă poate atinge
    Şi totul lasă urme în mine.
    Ca şi cum aş fi o poveste ,
    Scrisă încet şi cu grijă ,
    Cu tandreţe, ca şi pentru sufletul
    Unui copil.

    Contemplu, frânturi de albastru relativ
    Incet,
    Las fiecare culoare şi sunet să mă însemne
    Pentru că, niciodată în drumul meu
    Povestea nu va fi aceaşi.
    Orizontul din mine işi va schimba culoarea
    Şi vreau să-mi pot aminti,

    Fiecare orizont, metaforă
    Din mine.


    Adresa de mail :
    cheri_ruedelafortune@hotmail.com

    RăspundeţiȘtergere
  93. GANDURI PENTRU VOI
    Spataru Beeatrice



    Cerul cenusiu apasa greu
    Asupra sufletului meu.
    Vantul nici el nu mai stie,
    Nu mai stie incotro s-adie.

    Ma impiedic la fiecare pas
    de voi oameni ce priviti doar inainte

    Ramaneti o clipa in loc
    Si priviti!-Nu mai e nimic!
    Iubirea a ramas de mult doar un vis
    Un vis pentru cei slabi-doar un vis

    Viata ma prinde si ma arunca,
    ma arunca departe in zborul ei

    Lanturi vesnice atarna asupra voastra,
    De mult nu le-ati mai bagat in seama.
    Sentimentele nu le mai cunoasteti
    Le renegati si mereu le aruncati.

    Lumea e doar a voastra,
    manipulati si schimbati fara a gandi.

    Gradinile voastre sunt in floare,
    Pline de vise si sperante desatre
    Udate si ingrijite cu grija-
    De lacrimi pure in coaja.

    De mult vreau sa plec-departe
    dar ma impiedic de voi mereu…


    REFLEXIE




    Privesti…
    ochi,
    buze,
    trup
    e silueta ta
    Tu esti?...
    O reflexive in oglinda
    este doar o amagire
    pentru mintea ta-
    Dincolo de ea
    esti tu
    gandui,
    sperante,
    vointa,
    sentimente,
    Iubire.


    Concretisme



    Nu aspir catre lucruri concrete
    Sufletul imi e preocuparea cea mai mare
    Stiu ca unele lucruri se intampla
    din cine stie ce motive puerile
    sau nu numai,
    Pe care, vrem sau nu,trebuie sa le acceptam
    Desi ,suntem departe de a le intelege.
    Stiu ca dincolo de ochii blanzi si glasurile
    ce imi sunt atat de cunoscute,se ascund
    chipuri noi pe care nu le cunosc,
    Chipuri reale,linistite.
    Stiu ca in spatele unor cuvinte dure
    se afla altele blande si lucide.
    Stiu ca dupa infinit mai exista ceva.
    Stiu ca vraja misterelor nu ar trebui sa fie
    descifrata si impartasita, ar trebui sa fie
    sporita.
    Stiu ca interiorul detine un alt interior
    Si ca moarte nu poate fi prevazuta.
    Stiu ca dupa moarte mai exista viata.
    Stiu ca omul are multe fete…de teama
    sa nu –I fie recunoscute slabiciunile.
    Stiu ca omului ii e greu sa inteleaga
    aceste lucruri.
    Stiu ca e greu sa accepti ceva ce chiar
    nu-ti place sau ti se pare ilogic.
    Stiu ca ai vrea sa cauti raspunsuri
    in tot,dar chiar daca vei gasi iti
    vei da seama ca esti inca departe
    de a descoperi tot.
    Stiu ca omul e nemarginit,
    ca nu are limite,si ca universal
    e la fel.
    Stiu ca atunci cand crezi ca totul s-a
    sfarsit se suprapune-
    Un nou inceput.


    beatrice2403b@yahoo.com

    multumesc,
    Beatrice
    Spataru

    RăspundeţiȘtergere
  94. 1.Intre viata si moarte

    Am incercat sa traiesc,
    Dar moartea nu m-a lasat.
    Am incercat sa mor,
    Dar viata nu mi-a dat pace.
    Am incercat sa le alung
    Pe amandoua,dar n-am reusit.
    Asa ca aztazi ma chinuiesc
    Intre un a si alta,
    Ma zbat ca un peste pe uscat,
    Infloresc ca un pom,
    Iar a doua zi ma vestejesc,
    Ca o floare.
    Ma chinuiesc intre viata si moarte
    Si nu stiu cine sunt,
    Si nu mai stiu daca
    Am murit sau traiesc.

    2.Impulsul

    Scrie!Scrie!Scrie!
    Si am inceput sa scriu
    Imi spunea inima,
    Imi spunea mana,
    Si impulsul.
    Scrie!Scrie!Scrie!
    Caci asta ti-e tigara,
    Prin care nervii circula
    Si plansul.
    Si-n cupa ta cea plina,
    Nu e vin
    Si se ascunde-n ea
    Un singur lucru,
    Scrisul.
    Scrie!Scrie!Scrie!
    Si iarasi scriu,
    Ca sa-mi treaca dorul si uratul,
    Chiar de-i ploaie
    Si a-nceput si vantul.

    3.Hai sa plutim iubite!

    Hai sa plutim iubite!
    Pe o cascada inspumata,
    Cand raul murmura-n soapta,
    Cand buzele-ti sunt ude,tremurande.
    In bezna noptii tu dai lumini rasfrante.

    Hai sa plutim iubite!
    Cu dorul nostru scaldat de duiosie,
    Udati as vrea sa fim cu apa vie,
    In linistea apasatoare,nesuferita
    Si totusi iubita.

    Hai sa plutim iubite!
    In ciuda tacerii stingherite,
    Cu glasul infondat in talazuri.
    Fiind clienti ai fericirii
    Si ai iubirii

    Hai sa plutim iubite!
    Cu luntrea garbovita de valuri,
    Pana cand ochiul de nisip se desface
    In lumina apusului,
    Iar funinginea indoielii va pieri.

    Adresa mail: alexandra.vioreanu@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  95. Scrisoare catre...

    A`nceput totu` asa frumos de parca m`asteptam

    Nici de ingerii decazuti nu ma bucuram

    Doar unul este acum la mine in cap

    Reiau obiceiuri vechi de care greu mai scap

    Exista doar un singur gand ce ma face fericit

    El umbla doar prin capul meu neimplinit

    Aceasta fata face totul sa dispara



    Acum stau si ma gandesc din nou ca prima oara

    Nu vreau sa mai gresesc cum am facut pana acum

    Daca stau sa ma gandesc , chiar nu am cum

    Raul din trecut tare ma raneste

    Ea stie de demonul ce ma urmareste

    Ea este totul pentru mine

    Asa ca ploaia dintr`o veche amintire



    Acum ca ma gandesc numai la tine

    Nu vreau sa mai fac totul doar pentru mine

    Demonstreaza`mi cine sunt defapt

    Rece e privirea de care incerc sa scap

    Etern este sentimentul meu

    Erupe din mine ca fumul dintr`un semineu

    Acest cantec pentru tine`i scris



    Atunci cand sufletul mi`e deschis.

    Nicaieri nu duce asta

    Doar daca tu prinzi faza

    Raiul pe care nu pot sa`l refuz

    Este scris in versuri ce te fac confuz

    Este scris doar numele ei

    Aceasta enigma noua, cu miros de orhidei.



    Oliviu13mag@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  96. Strigat de ajutor...
    Nu pot sa inteleg geniul eminescian
    Ma lupt cu ganduri pe care nu le mai am
    Un gest al tau face cat o mie de cuvinte
    M-ar putea rani, m-ar baga in morminte
    Eu nu te`as uita nici dupa ce mor
    Il rog pe Dumnezeu sa fie ingaduitor
    Cu sufletul meu, pacatos din fire
    Incerc, dar gandul ma duce doar la tine
    As lasa totul ca sa fiu al tau
    Iti ador sublimea cu care nu`mi vrei rau
    Nici eu n`as vrea sa stiu cum e sa scap de tine
    Voci inconfundabile vor sa`mi faca rau mie
    Ma gandesc infinit cum sa ajungem NOI
    Cum reusim sa ne contopim, sa fim doar noi doi
    Iarta`ma daca te`a deranjat ceva
    Strig si sper ca ma aude cineva
    Un cuvant al tau face cat o mie de gesturi
    Rosteste`l cu patima de la care tremuri
    Cuvantul tau care incerc sa`l ascult
    Imi da putere sa trec peste orice`i ocult.
    Visarea in care ma cufund e dureroasa
    Caci acolo esti tu...si ti`ai facut casa
    Daca te`as uita nu m` as ierta niciodata
    Iti jur iubire, dar momentul nu mai vine odata.
    Strig ca sa ma auzi, sa`ti atrag atentia
    Sufletul imi sugruma fizicul adesea
    Singurul gand care ma tine in viata:
    Eu, tu , pe-o banca...iar restu`i ceata.
    Incerc incet sa te`nteleg
    Nu stau, gandesc , si`ncep sa cred
    Ca voi fi odata si odata
    Un nor de fum, dintr`o amintire indepartata
    Vreau sa fiu optimist , eu ma gandesc doar la tine
    Insa devin trist, cand stiu ca nu esti langa mine.
    Am depasit ratiunea, tu esti in capul meu
    Cuvintele tale m`ar schimba intr`un zeu
    Stiu si ma gandesc ... ca nu sunt deprimat din cauza ta
    De parca ce`ar spune altii ar conta cumva .


    oliviu13mag@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  97. Esti primavara mea ...

    As vrea sa`ti spun intr`o mie de cuvinte ceea ce simt
    Singurul lucru de care ma tem e sa`mi zici ca te mint
    Cand esti langa mine cerul plange
    Ca nu a vazut ceva mai frumos si`ncep
    Sa lacrimez si eu , lacrimi modeste
    Si vreau sa`ti arat iubirea in fapte marete
    Dar deja stii ca nu trebuie sa`ti demonstrez nimic
    Iar eu vreau sa te imbratisez doar un pic
    Cand suntem impreuna totu`i perfect
    Iar eu vreau sa te protejez de orice`i defect
    Mi`ai aratat o noua fata
    O singura privire de la tine si nu fac fata
    Sentimentul de la care tremur foarte tare
    Si recunosc atunci cand vad in mine ceva mai mare
    Nu`ti cer sa ma iubesti inapoi,
    Doar sa ma lasi sa te iubesc eu, apoi
    As vrea sa te pot face fericita
    Cum ar trebui sa te fi in orice clipa
    Cand suntem impreuna soarele straluceste
    Iar intunericul de noi se fereste
    Natura infloreste in urma ta
    Sper doar ca tu sa recunosti fraza:
    "Nici eu nu vreau sa stiu cum e sa scap de tine"
    Norii revin in viata`mi pustie
    Frunzele palite din cauza carora ma deprim
    Cand totu`i trist si refuz sa revin
    In vechile stari de nepasare crancena
    Caci mie`mi place si atunci cand fulgera
    Fulgii de nea iti acopera obrajii
    Ii sterg si ii sarut de parca ar fi ultimii
    Tu dai culoare vietii mele gri
    Tu dai un sens magic trairii
    "Unde esti tu nepasare trista"
    Vers ce nu vine dintr`o gandire fixista
    Ci dintr`o minte ce cunoaste iubirea
    Cum incerc si eu sa ating starea
    Eternului sentiment ce ne face uniti
    La fel cum Erosul ne lasa uimiti...


    oliviu13mag@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  98. 1.Inchipuitul apus

    Celibatarul se-nghesuie in vizuina lui,
    I se pare ca nu mai incape de propriu-i trup
    Sa-si legene sufletul
    Si totusi un gol ii umple fiinta,
    Il ideamna sa caute,
    Isi pipaie ochii si simte intunericul.
    Se minte spunandu-si ca-i doar o eclipsa,
    Dar degetele nu i se ard de apropierea soarelui
    Si mintea nu i se tulbura de freamatul lunii.


    2.Aparenta Evanghelie

    Care suflet inca plange
    Nu-i pierdut ci se incinge
    Asteptand in aburi tulburi
    Pieptul ca sa se despice

    Care degete isi poarta-a lor inele
    Nu sunt numai oase-n piele,
    Sunt coroane-n legaminte,
    Sunt dureri in cefe sfinte.

    Care umar isi mai poarta mila
    Nu-i un pumn de cersetor,
    E Iuda ce-si duce vina
    Invelita in sudori.

    Unde capete se pleaca
    Nu e rost de rugaciune,
    E indemnul sabiei din teaca
    Ascutita-n maini de zane.

    Unde liniste domneste,
    Nu-i taram pentru Eden,
    E cenusa stransa-n vatra
    De oameni si luciferi.

    Unde maini stau ridicate
    Nu sunt intime idei,
    Sunt pedepse aruncate
    In poporul de iudei.


    3.A-mbatranit dragostea noastra

    A-mbatranit dragostea noastra ,
    Cuvinte-au mai ramas din noi
    Ca doua pene ratacite,
    Mucegaind de-atatea ploi.
    Doar vantul ne mai poarta credintele,
    Pe drumuri vechi,intarziate
    Si linistea din dreptul crucii
    Ne-aduna palmele sfaramate.
    Se-alearga apele pe campuri
    E rece rasuflarea ta
    Si luna-ti dezveleste riduri,
    Oprindu-te in fata mea
    Tremuri,apucat de friguri.
    A-mbatranit dragostea noastra
    Si clopotele bat vestind,
    A saracie si-a pedeapsa
    Si-a suflete pe rug arzand.

    my_ansisa@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  99. STARE PRZENTĂ

    Îmi caut uitarea în fumul ţigării
    Şi-mi macin ficatul cu nes şi cafea,
    Şi-mi mint disperarea cu pana visării
    Şi-nşir vorbe...Vorbe ce-ar spune ceva...

    Dar gându-mi pustiu, nu-şi găseşte cuvântul
    Ce limpede-ar spune, ce vreau şi ce simt
    Şi astfel, cu-ncetul, îmi piere avântul
    Ce poate mi-ar spune doritul cuvânt...

    Şi-ăstfel, rătăcesc prin idei desuete,
    Ce n-au nici substanţă şi nici adevăr,
    Mă mint cu speranţă, să-mi 'stâmpăr o sete,
    Ce-mi arde adâncul cuvântului DOR...

    Şi fumul ţigării, acoperă-n ceaţă,
    A lacrimii rouă ce-ar vrea să răsară...
    Mai fac o cafea. E deja dimineaţă...
    Mă-mbrac. Dreg machiajul, figura să-mi pară

    Senină. Ferice şi fără de vreri,
    Aşa cum şi feţele altora spun !
    Şi, doar Dumnezeu ştie câte dureri,
    Îneacă şi ei, în cafea şi tutun.....

    DORUL PIERDUT

    Pe aripa gândului, dorul îmi zboară
    Pribeag pelerin de iluzii pierdute
    Ce-şi cântă speranţa pe-o spartă vioară
    Şi-şi pierde ecoul pe mări neştiute...

    Şi-n zbor obosit, trudeşte spre zări,
    Cătând disperat negăsitul catarg,
    Ce este ascuns pe cotite cărări,
    Cărări rătăcite departe, în larg...

    Şi luat de furtună, se zbate bolnav
    Că aripa-i ruptă. Şi-i noapte, si-i frig...
    Şi marea-i haină, iar dorul firav..
    Îl strig să se-ntoarcă, degeaba îl strig....!

    Că marea huieşte şi glasul îmi frânge,
    Şi dorul se zbate, pierdut călător
    Şi dorul e singur, furtuna învinge...
    Şi dorul e mort. Ne-nţelesul meu dor....

    JURĂMÂNT

    Credinţa mi-e clară şi cred în lumină
    Credinţa mi-e dreaptă şi cred doar în bine
    Iubirea, de-asemenea, nu e străină
    Credinţei ce are sălaşul în mine !

    Iubirea şi binele-s fraţi cu lumina
    Şi lor le sunt roabă supusă, mereu...
    Şi asta, pe lume, mi-e singură vina,
    Ce pasul mi-l face adesea, prea greu...

    Iubirii, luminii şi binelui, veşnic,
    Altare de nuferi în floare, voi face !
    Şi jur să mă ard ca uleiul din sfeşnic
    De crezul iertării, vreodată, uita-voi...

    De-i pasul mai greu, nu am timp de popas !
    Şi n-are nimic dacă-i drumul pieptiş...
    Cu cât e mai negru al nopţilor glas,
    Cu-atât e mai soare în luminiş...

    Potrivnice legi vin acum să mă lege
    Zăbralnic să-mi pună credinţei...şi jug !
    Şi-i multă otravă ce nu înţelege
    Că-n focul credinţei, mă ard ca un rug...

    Mă ard şi-s lumină de candelă-n noapte
    Căldura din rug, încălzeşte pământul,
    Hrănindu-l cu bine, arzând mii de şoapte
    Viclene şi rele...Salvându-i veşmântul !

    Iubirea îşi varsă şi ea, mări de stele
    Şi scaldă-n lumină păgâne voinţi...
    Iertarea-i cenuşa de lacrimi rebele
    Şi-mbracă pământul cu gânduri cuminţi.

    Credinţa mi-o port ca pe-un scump giuvaer
    Credinţa îmi vindecă rănile toate
    Purtate de-o lume-ntre tină şi cer
    Şi-mi umple nimicul cu-a sa bunătate...

    Şi de-aia-i sunt roabă şi de-aia-i servesc
    Că apă şi pâine îmi sunt al meu crez.
    Şi-acuma şi pururea, mă juruiesc
    Feştila-i aprinsă , să i-o păstrez !

    luciasecosanu@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  100. 1. O LACRIMĂ DE DOR

    Pe prima pagină din Cartea Vieţii
    S-a furişat o Lacrimă de Dor!
    Vreau s-o deschid, dar mă ating nămeţii
    Întoarcerii în Timp...! Amăgitor

    Se scutură un Nor ce rătăceşte
    Şi-aduce alte ploi de Lacrimi reci.
    Pierdut-a Calea şi nu te găseşte
    Şi-mi este greu! De plâns mi-s ochii seci.

    Să întorc fila? Voi găsi momentul
    Unde Destinul ne-a legat de Cer?
    Rămână scris în pagini Testamentul
    Învăluit în Vrajă şi Mister!

    O altă filă..., şi-alte multe cele
    Au oglindit viaţă după viaţă.
    Ne-am regăsit în Ceruri..., în Inele
    Acelaşi Suflet, cu o altă Faţă.

    Vorbesc cu Timpul să piardă tăcerea
    Şi la finalul Cărţii să se-aşeze
    Un alt Vlăstar ce-aduce mângâierea
    A două Suflete... Etern vegheze!
    .............................

    2.
    SUFLETUL TRANSPUS ÎN VERSURI

    Sufletul transpus în versuri
    Este tot ce-a mai rămas.
    Dacă-l porţi cu drag în mersuri
    Îţi dă chip, şi îţi dă glas.

    Sufletul e-oglinda firii
    E Blazonul care-l porţi.
    Elixirul Nemuririi
    Să îl sorbi şi să suporţi

    Viaţa cu ce-ţi pregăteşte
    Cu suiş şi coborâş.
    Nu uita! Doar mulţumeşte
    Cerului...! Nu lua în râs

    Sufletul spălat cu rugă
    Nu-l zdrobi! Nici nu-l păta!
    Dă-i Speranţa să-şi parcurgă
    Peste timp, cărarea sa.

    Sufletul nu ţi-l mai vinde
    Pe arginţii din răscruce!
    Nu-l opri! El va cuprinde
    Şi pelin, şi lapte dulce.

    Doar smerit să-ţi scrii valoarea
    Printr-un Suflet Îngeresc.
    Morţii să-i redai paloarea.
    Este tot ce îţi doresc.

    Suflet potrivit în rime
    Este Sacrul Legământ.
    Îngerii-n cântări divine
    Redea Pacea pe Pământ!
    .....................

    3.
    NOI ÎNCEPUTURI

    Petale de floare pe tâmplele firii
    Zâmbesc amintirii de-nceputuri trecute,
    Mustesc seve dulci ca roua iubirii
    Îmbiind la speranţă de comori neavute.

    Aburind în visare de somnuri trezite
    Nori poartă în zare chemare de fluturi
    Zumzet tandru, în iarbă spune-n şoapte grăbite
    Că e timpul să-nceapă..., Noi Începuturi!...

    Şi-n ceasornicul vieţii, cu multul său dor
    Ora bate suav, a Speranţă născută
    Dintr-o clipă de Soare şi Zăpezi care mor
    Zămislind o Minune...! Noua şansă avută

    De Mine, de Tine, de El sau de Ei...
    Noua şansă a rodului ce coace în glie
    Şi-n zăpezi, pentru toţi, trudesc ghiocei
    S-anunţe Noi Timpuri, ce-aduc bucurie.

    Bucuria că azi, suntem încă Aici,
    Să privim un Miracol ce naşte din luturi
    Să Renaştem prin el, urmărind licurici
    Ce ne-arată Cărarea pentru Noi Începuturi.
    ............................

    RăspundeţiȘtergere
  101. PENTRU PARINTI

    Cat inca ne mai palpaie-n pupile,
    aceste sfinte si sensibile lumini.
    Cat inca, sub caimacul incretit,
    le fierbe laptele acestor zile, mai leganat, mai alungit
    cu ceaiuri si pastile,
    Sa incercam sa fim mai fii!
    Durerile, le-am stinge cu-n cuvant!
    De ne-ar vedea mai des, de bucurii
    am umple, lumea cu dor, din jurul lor.
    Sa incercam sa fim mai muritori
    si sa le-alegem cate-un Sfant.


    DE DRAGOSTE

    Imi aminteste pielea ta,
    de floarea calda,
    care iesea
    cu aburi, din lamai.
    Cand trag in piept,
    ma risipesc in mine
    si-as vrea,
    un veac intreg
    sa-mi mai ramai.

    Mi-alearga herghelii
    de cai prin tample,
    Cand treci cu buzele
    pe-ntinsul lor racit.
    Din zbor
    le sar pe cefe,
    cu sarutul,
    Ca inc-un veac
    prin mine, sa-l mai simt.


    MAICA TEREZA DE CALCUTTA

    Doamne.
    Mai sadesc in nisip
    o lumanare la vii.
    Pentru cei ce-au gresit,
    pentru ce-mi vor gresi.

    Pazitorii ce-i am,
    Tu, saruta-I si grei
    de lumina sa-I ningi
    peste semenii mei.

    Ia-mi si-mparte la toti
    Sfantul tau ajutor.
    Mie da-mi doar sa pot
    sa zambesc tuturor.


    fataingalben@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  102. Cum Doamne...

    Cum Doamne oare să opresc
    Căderea stelelor de genii?
    Călătorind în gând milenii
    Căderea sufletu-mi rănesc.

    Cum să ridic lumina lor
    În sferă de eternitate
    Când nici măcar singurătate
    Nu pot să-ndur ca muritor.

    Şi mă-ntristez de-al lor destin
    Şi plâng ca sălcii peste ape
    Că le e stingerea aproape
    Departe de al lor senin.

    Departe de a fi ajuns
    Cu raza lor în neuitare,
    Căci e păcat şi că mă doare
    Că n-au rămas, acolo, sus.

    Pe-albastru cer le-aş bate-n cui
    Riscând să ard de-al lor văpăi
    Pierdute printre negre văi
    În lumea ast,-a nimănui.

    Şi trec deasupra mea potop
    De vise reci, pustii şi grele;
    M-aş stinge eu să ardă ele,
    Dar să le-aduc 'napoi nu pot.

    Nu pot lumina să le ţin
    Precum Atlas bolta cerească
    Cu inima mea omenească
    Formată din dor şi venin.

    Cum oare Doamne să aduc
    Atâtea zile înţelepte
    Ca soarta-n lume să-şi accepte
    De moartea lor noapte produc.

    Doar hău de care nu s-ating
    Nici zeii la creaţiune,
    Căci gândul lor perfecţiune
    Deasupra omenirii ning.

    Şi stau în jilţul meu tăcut
    Privind un geniu-nepăsare
    Cuprins de razele de soare
    Atât de mândru, de plăcut...

    Şi totuşi mă-ntristează mult
    Şi sânge-mi curge prin orbite
    Strângând ideile-i grăbite
    Şi adevăr din al său cult.

    Atât de mult 'ntr-atâtea clipe
    Şi-atâta viaţă spre apus,
    Călăuzindu-ne de sus
    Cum Doamne pot să se risipe?


    A ideilor procese.

    Capul, sprijinit de mână, greu atârnă către foaie,
    Plin de vise, gândul mintea o răsfoaie,
    Răsfoind filă cu filă, el pătrunde în esenţa
    Celor ce au fost să fie vers pe foaia de hârtie...

    Tot microbul lumii care a ucis plăcerea vieţii
    S-adunase-n astă minte ca la cârciumă drumeţii,
    Toată pleava societăţii, murdăria, tot gunoiu
    S-adunat formând durerea şi dispreţul ăstui geniu.

    Cât mai decăzuse lumea în plăceri bolnăvicioase
    Aspirând la prea înalte adevăruri, la coloase;
    La valori primordiale pentr-o viaţă infinită
    Ce aveau de gând să facă din a lor pustie clipă.

    Dar se trec timpuri ca ape, ape curg în neuitare,
    Toată curgerea-nglobată în a lumii nepăsare;
    Îndrumaţi de-a lunii rază în nemernicia noastră
    prin a vieţii labirinturi ne-ndreptăm spre zare-albastră,

    Spre o zare susţinută de cereasca judecată
    În a şterge de pe inimi, de pe suflet orice pată;
    Înlănţuiţi de-a lumii palidă vremelnicie,
    Când vom fi şi noi ţărână, 'om intra în veşnicie.

    Dar pân' atunci jonglăm cu vorbe, vorbele-s iluzii, vise,
    Neatinse pentru unii, alţii - la extreme duse,
    Astfel, ne-ntreţinem prin a ideilor procese
    Zi de zi luând în calcul realizări şi insuccese.

    banu_alexei@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  103. Sub semnul clipei

    De la geamul amintirii eu privesc
    Cum în zarea nemuririi se topesc
    Anii mei ca stelele în lacuri,
    Ca clipele în mii şi mii de veacuri;
    Cum zilele, lume, ca norii se trec
    Şi nopţile vieţii se-adună, sporesc.

    Din orbirea ta firească ai uitat
    Armonie şi iubire ai cătat
    Şi-ai lăsat în urma ta durere;
    Te-nconjori cu suferinţă şi tăcere
    Căci ai cer înnourat în suflet,
    Lacrimi, dor, nefericire, plânset.

    Şi doar speri c-ai să ajungi odată
    Să găseşti fericirea toată,
    Doar visezi, iar visul ţi se duce,
    În deziluzii mereu ca să urce;
    Negre-ţi mai sunt perspectivele tale
    Pierdută acum pe-a trecerii cale.

    Căci nu poţi, senin, privi-nainte
    Cu vocea conştiinţei ce se minte,
    Nici să vorbeşti despre sinceritate
    Sau să zâmbeşti când moartea e aproape;
    Încă mai eşti în dulcea ta beţie,
    A urii egoiste, sub demoni şi urgie.

    Şi cazi, căderea-i pustie şi deşartă
    Şi fără rost în efemera-ţi soarta,
    Degeaba-ţi zici că răul e spre bine
    Când sângele-ţi murdar mai arde încă-n tine,
    Iar în priviri mai dăinue mânie
    Ca ea să-ţi fie de-a pururi mărturie...

    Privirea ta ţi-e singura osândă
    Şi nu poţi face pedeaps-a fi mai blândă,
    Prin ea se oglindeşte întreaga mişelie,
    Dar şi speranţa în viaţa de iubire,
    Prin ea se vede amorul crud şi pal
    Ce te cuprinde ca mâna unui val.



    Te poartă-n deznădejdii şi războaie,
    În amintiri trecute, viitoare,
    În umbra singurătăţii care
    Încet se stinge şi aprig mai răsare
    De dorul căror simţăminte oare
    Când deşărtăciune totul e sub soare?!

    Dar ţie nu îţi pasă şi nici nu vrei să ştii
    Că-n orişice suspin e suflet de copii,
    Că orice bogăţie e alergare-n van
    Şi orişice dorinţă obscură-i din noian,
    Că-ntregul orizont îţi e atât de mic,
    Iar tu te lupţi mereu, mereu pentru nimic.

    Că mâna ce-o întinzi în semn de rugăciune
    Spre cerul pur făcând o plecăciune
    Pătată-i de ruşine şi păcat,
    Uitat e trupul în care inimi bat;
    Nu simţi cum vise striveşti cu nepăsare
    Făcându-ţi tu reproşurile-amare?

    Îneacă-ţi deci amarul şi durerea
    În vinul disperării toată vrerea,
    Orgolii şi speranţe în vremelnicie,
    În clipa care trece întreaga veşnicie;
    Îţi meriţi dar soarta pe acest pământ
    Lume blestemată, gând purtat de vânt.

    Las perdeaua veţii peste infinit
    Să cuprind lumina pe întreg pământ,
    Căci soarele se naşte în orice dimineaţă
    Spre o lume nouă, spre o nouă viaţă;
    Înlănţuiţi de soartă timpul ne cuprinde
    Precum felinare noaptea le aprinde.

    banu_alexei@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  104. forma neconcludentă



    stăteam undeva pe sârma subţire a singurătăţii
    cu gurile desfăcute pe obraji de zâmbetele stărilor uşoare
    erau în jur albastrele păsări cu pantofi de zdrobit glezne
    şi câteva femei cu sâni licitaţi ameţelii interioare

    să nu ne pripim suntem cu hainele pe dos
    şi cu covoare putrezite în urechi
    să mergem
    să mergem la teatrul din centru să ne vizionăm ombilicul făcut ghem
    să mâncăm din palme scaunele de execuţie contemplativă

    în umbra verde a aceloraşi acorduri vag necunoscute
    ne înşirăm cu capetele triunghiulare în braţe la medicul informat eronat
    trebuie să ne cerem voie măcar pentru binele lui
    ne spune că avem diferite boli nemaiauzite şi nu ne poate vindeca
    e surd.
    este normal să fim bolnavi suntem abia în formare
    cuvintele nu încap în gură şi mamele ne mai caută încă
    prin şanţuri să ne arunce în ele

    din cauza unei vastităţi insolubile ne îngăduim să credem
    în vigoarea fiecărui gest de curaj ciclic

    doctorul zice faceţi ce vreţi şi se întinde cuminte
    pe masa de operaţii şi se înveleşte cu incizii.
    plecăm de sus cu cearşafurile bine strănse în jurul ochilor
    cu patul agăţat de gât şi braţele înmugurind direct din arcuri.
    vai priveşte-i cum trec spune o doamnă în negru
    cred că merg să se nască în colţul acela curat
    al teatrului din centru
    să-i ajutăm cu nişte perfuzii şi câteva coji de pâine
    noi nu le privim suntem în formare
    ne mişcăm ca şi cum am dansa începutul acela gnostic
    al filosofiei congenitale
    pe străzi ne întâmpină alaiuri fără moaşe
    şi case ce abia se ţin pe picioare

    suntem tăcuţi apoteotica clipă ne-a cusut buzele cu dinţi
    agili fărâmiţăm sub paşi ameninţarea locurilor care nu ne cunosc.
    domnilor v-au căutat mamele dumneavoastră erau rujate şi aveau
    o disperare completă în priviri ne spune un bărbat bine
    chinuit de un costum de lemn
    nu-l luăm în seamă nu mai avem loc îi mâncăm ochii şi îl aşezăm
    cu grijă într-o ladă de sticlă.
    pe bulevardul cel mare circulaţia
    sangvină a călătorilor a fost oprită de tot
    pavajul este întrupat în mod dezordonat maşinile terorizate
    s-au căţărat în cuiburi şi noi trecem la fel de tăcuţi
    spre inevitabila dezlegare a misterului colectiv

    ajungem la teatrul din centru cu ceaţă spre seară
    împuţinaţi de teama nereuşitei.
    am venit să ne naştem spunem în cor portarului în evidentă ruină
    avem bilete suntem în regulă şi o să fim cât se poate de cuminţi
    cum să vă naşteţi la mine în sală?
    îmi murdăriţi podeaua cu ţipete
    îmi maltrataţi spectatorii cu sânge
    şi de altfel nu am nici pansamente nici numerele de telefon
    ale ursitoarelor
    asta e răspundem noi nerăbdători avem dispoziţii clare
    trebuie să ne naştem fără să afle mamele
    spectatorii pot rămâne e pe gratis
    bine bine vă las vorbeam şi eu aşa
    dar teatrul s-a mutat de aici acum două zile.
    apăsăm mânerele ne uităm îngroziţi la ele şi întradevăr
    interiorul nu mai este dincolo de uşi
    avem o clipă de cădere îl luăm pe portar îi mâncăm ochii
    şi îl aşezăm pe bordură
    vezi c-au să vină mamele noastre să ne caute
    le spui să scoată teatrul din centru din pântece
    şi să-l pună la locul lui că ne-am prins de poantă
    noi ne ducem să bem o bere.
    portarul ne urează petrecere lungă şi îşi pune
    sub frunte două pietre să ne poată vedea mamele

    pe sub genunchii lumii substanţele devin amare
    în logica ardentă a nesupunerii carnale

    odată înţeleşi ne străduim într-o metamorfoză a dorinţei
    săpăm în ridurile asfaltului şi cultivăm hamei
    unul din noi încropeşte halbele din apă
    iar altul mărgineşte masa cu linia virtuţii
    ne descurcăm şi noi cum putem
    suntem în formare

    în timp ce teatrul îşi zideşte zidul exaltat
    mamele ţipă şi gem noi râdem şi bem




    claudiu700@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  105. E-o lege...



    O dimineață calmă și plină de-alinare
    Te văd în ea aievea și dorul mi se pare
    Tot mai ușor și parcă, continui să trăiesc
    Cu un trecut alături, mi-e greu să-l depășesc.
    Mi-e dor de-a tale brațe ce mă cuprind cu foc
    Mă stânge și mă-ndeamnă să mai rămân pe loc
    Să mă privești o clipă și timpul să mai stea
    O veșnicie poate și tot n-ar ajungea.
    Aș vrea apoi să fie o rază ce ne leagă
    Și s-o păstrăm tot vie, să se unească toată
    Mi-aș da și viața-ntreagă acum, eu să mai am
    O clipă și-o-amintire, cu tine ca-ntr-un basm.
    ..............................................................
    Atât a mai rămas din dulcea mea poveste
    Nu e puțin dar parcă nici legea n-a fost lege
    De ce-am pierdut prezentul care mă fascina
    Și a trecut în urmă, să spun:" A fost cândva..."?!
    Doar ce-am gustat din cupa nemuritoarei legi
    Care mi-a arătat că nu poți să alergi
    După un vis pierdut, să-i cauți răsuflarea
    Cu ploaie și cu vânt, și flacăra dispare.
    Fărâmă de iubire mi-a dat, ca să-nțeleg
    Că tot ce scrie-n cărti e-adevărat, și-i drept.
    O șansă ai în viață ca să cunoști iubirea
    Dar n-am știut atunci că aia-i fericirea.
    O flacără ce-i stinsă, poate să fie praf
    Dar tot la fel de bine, jăratecul rămas.
    Acum am priceput că focul se aprinde
    O dată de la sine, e bine să ții minte
    Căci de nu ai știut să il menții aprins,
    Rămâi cu ce a fost, cu-n foc care s-a stins
    Atent să fii atunci când rândul tau îți vine
    Să prețuiești momentul, acesta nu revine
    Degeaba-am încerca să spunem că se poate
    O dată vei iubi, cenușa nu mai arde...

    eileithy@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  106. Spre infinit

    Am început de jos. Nu ştiam nimic.
    Am avut un vis. Nu te cunoşteam.
    Am urcat strigând. Nu te vedeam.
    Am mers mai departe. Nu te auzeam.
    Am crezut în tine. Nu te simţeam.
    Am căzut visând. Nu era lumină.
    Am aprins o dorinţă. Nu s-a stins.
    Am simţit o emoţie. Erai tu.

    Am căutat dragoste. Nu am primit.
    Am călătorit chemându-te. Nu te-am găsit.
    Am visat întorcându-te. Nu ai venit.
    Am privit înainte. Nu te-am văzut.
    Am încercat să te simt. Nu erai departe.
    Am furat o amintire. Nu ai mai dispărut.
    Am adorat momentul. Nu îl voi uita.
    Am simţit vraja. Te iubeam.

    Am aşteptat...
    nu am primit.
    Am absorbit...
    stropi
    din infinit.


    Scrisoare imaginară

    Cuprins și-ntinat de ale tale gânduri
    încerc să arunc printre noi și noi rânduri
    corbi pali, condus de-armonioase cânturi
    pe-alt plai prin-ale firii plăcute vânturi.

    Sunete suave mă conduc lin spre-abis,
    alienate-ntr-o ploaie cu fulgi de iaspis
    ce mi se prelinge încet, ca într-un vis
    ce de ani și ani, din Necrezut mi-a fost prezis.

    Totul este-un simfon idilic și zbor...
    contemplez, te procreez și-apoi te ador –
    cu tine în suflet plutesc prin orice nor
    din minte-adormită ce-așteapt-un alb vapor.

    Iluzia perfectă rămâi Tu... și
    eu.


    Nădejdea învinge totul

    Vâjâit de noapte bate-adânc în geam,
    vijelios, tumultuous, vifor dionisian.
    La poarta spre idile, cu flori albe zburând
    stă ca paznid Parmenide, sabia-nbrățisând.

    Norii-negrii-născuți din nebulosul ban, nevrotic
    deranjează prin simțuri castul domn, apoteotic.
    În negura nopții-naintând-nainte melodic,
    se odihnește Don Quijote pe-un pat, stih narcotic.

    Ca din visul apăsat, angos se trezește,
    luptându-se cu mori, umbra-i încetinește.
    Cu emoția controlată, exprimând un singur țel
    se-avântă…
    dar Lumina-i doborî: omul de oțel.

    E-Mail: sebastian_clej@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  107. Îngenunchez

    Îngenunchez la tine literă să -mi dai strălucirea ochilor,
    Sufletul buzelor ghimpate
    Precum dulceața gîndului iși caută nepăsarea
    Și te reflecți oglindă în oglindă precum stafiile își capătă puterea
    și teama-forma î n lumină
    Caci întuneric în flori percepi și gustul si durerea
    De ce un soarece înalță către moarte cu dorința?
    De ce cladirile mănîncă măști spre a le face curtoazie?
    De ce mă înduplec cînd vad șapte,
    Șarpe , frunză și cal?
    Iarba pieptanată de Stănescu?
    Nu mai visez și-arunc iarăși tăcere, căci chipul-mi nepictat
    Și cine-s?
    Ce ?
    O neplăcere pentru o plăcere.

    Închisoare

    Buzele tale au căpătat catușe
    Nici nu știu cum de ploaia a încetat să curgă
    Frunze învăpăiate se preling pe trupul tău ca niște monede in aer.
    Oare spiritul a învațat cum să descrie senzații de teamă cînd nu mai ești?
    Oare hainele mergînde au ramas perplexe de prezența ta?
    Oare natura si-a schimbat circuitul de durerea ta?
    Căci nu mai exist în neant.
    Nu mai învaț să iubesc tot ce am creat.
    Te-ai transformat într-un mozaic, o piesa deja s-a dezlipit din cerul care te-a născut …
    Undeva ciobul astă mai plutește, undeva unde fericirea este statică, nu are căi de parcurs,
    nu are măști de purtat,
    nu are culoare să mai picteze destine,
    să definească concepte ce nu pot fi interpretate
    Orice poem plăsmuit nu poate să ne mai dea litere, trofee ce ar desluși fiinta ce ne-am creat-o noi înșine!

    Ai cucerit fiecare treaptă a scării mele
    Devorînd pînă în lacrimi fiecare picatură a ființei mele
    Eul tău se străpune pe aripile trupului meu
    De parcă pielea mea îți strigă numele,
    îți incătușează suflarea spre nemărginiri
    Prea multe ferestre care sunt închise, prea multe uși care așteptă sosirea spiritului tău în mine
    Asterne- ți atingerea către pieptul meu…

    RăspundeţiȘtergere
  108. DOR




    Mi-e dor de tine fiinta draga
    Te vad tot timpu-n visul meu
    Hai spune,cine esti tu oare?
    De tot ma chinuesti mereu!

    As vrea acum sa ma innec,
    In lacrima ta dulce
    Sa ard in flacarile tale
    Ce inima le strange.

    Coboara tu din amintire,
    Din visul meu amar,
    Si lasa-mi zambetul cel dulce,
    Si-o sarutare-n dar.

    Coboara raza de lumina
    In inima mea moarta;
    Si lasa-te sa-mi fii regina
    Si eu a ta consoarta.


    Esti roua diminetii,
    Esti luna dintre stele,
    Esti stralucirea zilei,
    Si steaua vietii mele.


    Acopar cerul lin
    Cu flori mirositoare.
    S-atraga doar fecioari
    Si tinere fecioare.

    Sa fii regina lor
    Sa te gasesc indata;
    Sa fiu eu printul tau
    Fecioara fermecata.

    Obrajii sa tii spal
    Cu razele de soare.
    Si-n par sa-ti impletesc
    O stea sralucitoare.

    Sa-ti pun la capul tau
    Cunune de petale,
    Cu aur impletit
    Sa fii nemuritoarte.

    Iti pun covor cand calci
    Din aur si cristale,
    Pe margini numai flori
    Si-n el mii de petale.

    Si-atunci cand vei dormi,
    Pe pat iti voi asterne:
    Smaralde si argint
    Si trandafiri ca perne.

    Simt viata cum imi zboara ,
    De dor si de durere
    Caci te visez mereu,
    Cu ultima putere.

    Sa mor la tine-n brate ,
    Sa plang de fericire ,
    Sa stau cu tine-o viata,
    Sa ma iubesti pe mine.

    Ti-as da ca amintire
    In dar inima mea,
    S-o porti mereu cu tine
    Sa faci ce vrei cu ea.

    Si-n dar sa-mi dai si tu
    O mica sarutare;
    S-o port la mine-n gand
    Cu fericire mare.

    Si-n vis de-mi mai apari
    Sa ma privesti cu dor,
    Ca tu imi esti sortita
    Sa fiu al tau pan’ mor.

    De-mi mai apari in vis
    Te voi rapi indata,
    Te voi cuprinde-n brate
    Ca tu sa-mi fii mireasa.

    Iar de-mi vei fi mireasa
    Ca nasi noi vom avea:
    Pe luna dintre stele
    Si soarele cu ea.

    Nuntasii sa ne fie,
    Luceafarul din cer
    Cu miile de stele
    Si florile cu el.

    Cadou la nunta noastra,
    In dar iti voi aduce,
    Palate din cristale
    Si tot ce am mai dulce.

    Ti-aduc tot la picioare
    Sa fii numai a mea,
    Dar spune-mi zana draga
    Sa fii a mea vei vrea?

    Nu vreau sa ma trezesc
    Din somnul meu cel scurt.
    As vrea sa stau cu tine
    Sa pot sa te sarut.

    Sa te cuprind in brate
    In ochi sa te privesc,
    Iar cand iti simt mirosul
    Indata ma topesc.


    Si vine ea la mine
    Intinde palma sa
    Si ma cuprinde-n brate
    De parca m-ar lasa.

    Ii curge pe obraz
    O lacrima amara
    Nu stiu ce a patit,
    Privirea nu e clara.


    De ce ea plange oare ?
    Si ma priveste-ndata
    Cu o privire sumbra
    Dar si nevinovata.

    Simteam ca-mi pierd puterea
    Privirea imi cadea,
    Simteam un gol in suflet
    Se intampla ceva,

    Si ma trezesc din somn
    Eram neputincios,
    Eram asa slabit
    Un om fara folos.

    Simteam ca mi se stinge
    Si inima din mine
    O fi sfarsitul meu
    Sau viata ma mai tine?

    Priveam pe geam afara
    Si norii sus pe cer ,
    Erau intunecati
    Cred ca de-al meu disper.

    Iar florile murise
    Si cerul fulgera,
    Era in toiul verii
    Se intampla ceva,

    Se-amestecase totul
    Era tot dureros,
    Ce oare se-ntampla
    Era asa frumos!

    Simteam ca mi se stinge
    Lumina ochilor,
    Si sufletul din mine
    Mi se stingea de dor.

    O sa mai pot visa
    La dulcea mea mireasa
    In caz de voi muri?
    Oh! Draga mea craiasa!

    Apari in fata mea
    Doar pentru o secunda ,
    De-oi sti ca voi muri
    Cu inima plapanda.

    Si daca ma voi stinge
    La tine voi veni
    Sa-ti daruiesc de toate
    Si multe bucurii.

    Pleoapele se lasa
    Si pe obraz imi curge
    O lacrima de jale
    Caci astazi ma voi stinge.

    Atunci se-ntunecase
    Tot ce e-n jurul meu,
    Iar ceasul imi batuse
    Ma-luase Dumnezeu.

    Acum as vrea sa vad
    O raza de lumina,
    Sa fii in acea raza
    Caci inima-mi suspina.

    Sa ma cuprinzi de brate
    Sa-mi dai o sarutare,
    Sa nu mai fie-un vis
    Ci chiar o intamplare.

    Sa facem nunta noastra,
    Sa fie bucurie
    Sa raspandim in lume
    A noastra veselie.

    Iar cand vei fi mireasa
    Ca nasi noi vom avea
    Pe luna dintre stele
    Si soarele cu ea.

    Nuntasii sa ne fie
    Luceafarul din cer
    Cu miile de stele
    Si florile cu el.


    adresa :goldangabriel@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  109. MAMA

    Privesc in ochii limpezi
    Ce-au lacrimat candva,
    Si-n ei te vad pe tine
    In tineretea ta.

    Te-aseameni cu o floare,
    Esti mandra luna-n noapte;
    Tu esti al nostru soare
    A vietii fermecate.

    Esti cerul lin al vietii,
    Si suflet pe pamant;
    Esti floarea diminetii
    Si frunza verde-n vant.

    Mama,numele ti-l dezmierd,
    Si viata mea ti-o daruiesc
    Mi-e teama ca am sa te pierd
    Si nu pot sa te rasplatesc.

    Ti-as da orice-i mai scump pe lume,
    Dar sa te pierd n-as rezista.
    Esti particica cea din mine
    Pastrata-n inimioara mea.


    Pe-altarul vietii te pastrez,
    Nimic nu te-ar putea lua,
    Si nu pot sa te-ndepartez
    De langa inimioara mea.

    Ai fost,mai esti si tot vei fi
    O floare-a vietii mele
    N stiu cum te voi rasplati.
    Cu luna dintre stele?

    In viata tu ai cunoscut
    Si bucuria si triste tea,
    Prin clipe grele ai trect
    Pierduta tti-a fost tineretea.


    IMN LUI EMINESCU

    Din ziua-n care s-a nascut
    Ceva maret i-a fost sortit,
    Si darul ce el l-a avut
    De Domnul i-a fost daruit.

    Incet,incet,descoperea
    Ceva ce e de nedescris;
    Si Domnului el multumea
    La inceput era un vis.

    Si Eminescu,el fiind :
    Un preamarit poet roman.
    Avea in el un romantism
    Si numai vorbe dulci curgand.

    Dar inspirat de-orice cuvant,
    Orice erau,erau mistere.
    Avea in el un suflet bland
    Ce-mpartasea orice durere.

    La el,pe primul loc erau :
    Poeme,proze,elegii;
    Cu asta dansul se-ocupa,
    Sa scrie pentru-a dainui

    Stia s-asemene orice.
    O mandra fata cu o floare,
    Cum bate vantul,mandrul soare,
    Cum curge apa dun izvoare,

    Cum pasarile-au toate aceleasi forme,
    Cum vantul mangaie obrajii calzi de soare,
    Cum oamenii au toti aceleasi vorbe,
    Stia ce este-acea asemanare.

    Acest poet cand a murit,
    Nu a murit cu-adevarat
    In carti si-n suflet dainuind,
    Si nu va fi nicicand uitat.

    Pe lume om a fost odata,
    Stia ce-seamna sa traiesti
    Si nu va fi uitat vreodata;
    Erou al cartii romanesti.

    De tanar el cand a murit,
    Nu a murit de batranete
    Caci moartea tanar l-a rapit
    Si-n neaml lui a fost tristete.

    Acest poet a dainuit,
    Stia ce-nseamna sa traiesti .
    Si Eminescu e numit;
    Erou al cartii romanesti.


    RAZA


    Ce dulce-s razele de soare
    Cand pe pamant rasar in zori,
    Ca nufarul care apare
    In lacu-nconjurat de flori.

    Te-astept ! Ohh raza de lumina,
    Sa ma cuprinzi in mreaja ta,
    In valul tau lin de caldura.
    Si apoi incep a te-astepta.

    Te-astept tu sa cobori in zori
    Si sa-ti deschizi bratele tale.
    Sa-ti lasi podoaba calduroasa
    Sa lumineze pana-n zare.

    Sa ne urcam apoi la cer
    Cand vei apune pe-nserate,
    Sa-ti vad culcusul tau de noapte
    Si soarele cand ziua bate.

    Sa ma-nvelisti cu-a lunei raze ,
    El de va lumina prea tare.
    Caci tu-mi vei socoti destinul
    Cand ti-oi vedea stapanul soare.

    Si-apoi la patrie ma duci
    Sa strig intregului popor,
    Ca am vazut a ta stapana
    Si-acolo-n cer era sa mor.

    Ca-i mai frumoasa ca smaraldul
    Si calduroasa…nu pot spune!
    Sa strig aceasta-n gura mare
    Incat o lume sa se-adune.
    Ai rasarit frumoasa raza,
    In mreaja ta nu mai luat
    Hai spune-mi tu,cat mai astept ?
    O viata-ntreag-am asteptat.

    adresa:goldangabriel@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  110. Suntem zidiri

    Eşti o stalactită prinsă de bolta divină,
    îndreptându-ţi privirea către pământ;

    Sunt o stalagmită cu rădăcini în pământ
    căutând spre cer;

    Lin, picături din fiinţa ta cad în adâncul meu
    ridicându-mă;

    Pe trupul tău unde de lumină curg şi îngheaţă în apusuri vii,
    aducându-te cu o picătură mai aproape de mine;

    În răsărituri de viaţă laşi seva ta să cadă peste creştetul meu,
    împietrind în mine;

    Eterul senin îşi umple nemărginirea cu zumzet de vise
    zâmbindu-ne;

    Uşor cobori din lăcaş de înger
    spre lutul meu căutând;

    Din lut mă înalţ căutând spre cerul tău
    plenitudine.

    Eşti atât de aproape de îţi aud pleoapele deschizându-se
    către infinit;

    Sunt atât de aproape încât palmele mele se scaldă în aura ta
    scânteietoare;

    ...Suntem zidiri aşteptând Stăpânul Cerului să ne unească
    în veşnicie.


    Zid?

    Să pier în clipa ce apune
    Peste pământul translucid,
    Vărsând din vene întuneric
    Ca o himeră în cenuşă
    Cu ochii reci scăldaţi în vid?

    Să mă arunc în zbor livid
    Peste abisuri lăcrimând,
    Arzând în palme picături
    De zâmbet fals şi pustiit
    -Ca un deşert gol şi arid?

    Să calc mormântul meu rigid,
    Din ceară aspră monotonă
    Cu paşi adânci de acetonă
    Şi să rămână urma tristă
    Doar un miros amar avid?

    Să beau din trupul de acid
    Nectar de umbre efemere
    Şi hrană lupilor flămânzi
    Să-mi las veninul din artere,
    ...Să fiu o veşnicie zid?



    Promisiune

    Peste praf de umilinţă ochii mei vărsa-vor lacrimi
    Şi pe drumul pocăinţei paşii mei se vor iuţi,
    Cu ardoare tot pământul fruntea mea îl va lovi,
    Sufletul în adormire să se scuture de patimi.

    Piatra rece-şi va cuprinde sub genunchii mei de fier
    Tresărirea din Golgota la-nălţarea Crucii Sfinte
    Iară mâna-mi va aprinde candela fără cuvinte
    Cu tăcerea-mi tremurândă şi privirea-mi către cer.

    Capul meu se va pleca slavei Tatălui Ceresc
    Şi din inimă-nălţa-voi mulţumire pentru dar,
    Bea-voi din paharul plin roua trunchiului amar;
    Toată vrerea mea jertfi-voi pe altar împărătesc.

    Calea fără de sfârşit paşii mei o vor străbate,
    Spinii suferinţei albe, lăcrimând, în zori călcându-i,
    Trupul meu simţi-va cuie, mâinile de lemn legându-i;
    Sângerând gusta-voi sânge spre iertare de păcate.

    Într-un lanţ de rug aprins prinde-voi palme pătate
    Şi-ntr-un zid de necuvinte învăţa-voi a muri,
    Judecată aşteptând căuta-voi către Domnul ajutorul a primi;
    ... Sângerând gusta-voi sânge spre iertare de păcate.


    stefan.viziteu@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  111. Am 11 ani,sper sa se i-a in considerare

    Apostolul Andrei

    Apostol al Luminii
    Venit din BETSAIDA,
    Pe plaiuri dobrogene,
    Ai raspandit credinta.

    Ai botezat poporul
    Si-ai ridicat biserici,
    Iar pestera din munte
    E plina azi de clerici.



    SINGUR PE LUME

    Afara-i frig si iarna-i grea,
    Si vantul sufla rece,
    Printre copaci,asemenea
    Se-asterne o tristete.

    Ei se foiesc si sosotesc
    Cand vantul ii loveste,
    Un copilas micut,pribeag,
    Cu pasul rataceste.

    Printre copaci pasea usor,
    Descult, cu ochii slobozi,
    Spre cer privea,spre mama lui,
    Ce ii purta norocul.

    E noaptea sfanta de Craciun,
    Cu bucurie-n suflet,
    De la colind venea acum
    Sebastian baiatul bun.

    El a cantat si-a colindat ,
    A DOMNULUI venire,
    Si prin tot satul a dat de veste,
    A MAICII implinire.

    Acum ca noaptea a sosit
    Si s-au aprins stelute,
    LA SFANTA MASA DE CRACIUN
    Statea cu bunicutii.

    Iar la culcare s-a inchinat
    Vorbind cu mama lui,
    Si bucuros...trist ,suparat ,
    A mers in patul lui.

    Nu pot sa cred ca ai plecat
    In lumea asta mare!
    Eu sunt copil,
    Tu mai lasat asa la intamplare?

    Bunica mea mi-a spus mereu
    Ca-i sa te-ntorci acasa,
    Te-ai dus doar pan la DUMNEZEU,
    Si faci si cale-ntoarsa.

    In vis maicuta a venit
    Frumoasa ca o zana,
    Pe fruntea ea l-a sarutat,
    Si s-a facut lumina.

    De sus din cer,baiatul meu
    Eu te veghez pe tine,
    Intodeauna si mereu
    Voi fi doar langa tine.

    Odaia mica a binicii,
    Se lumina deodata,
    Iar braduletul de Craciun,
    N-a fost ca altadata.

    Inalt ,frumos si-npodobit
    De mos CRACIUN ce a venit,
    Cadouri multe a primit,
    SEBASTIAN ,CRACIUN FERICIT!


    MAMICA MEA


    Cum lebada intinde
    Superbele ei aripi,
    Pe lacuri de fildes
    Smarald si cristale,

    Cum luna rasare
    Din valuri de cer,
    Din norii pufosi
    De giuvaier,

    Cum salcia-ntinde
    Pe mal multe ramuri,
    in linistea noptii,
    Privite de valurii,

    Cum soarele mandru
    Apare pe cer,
    Iubind tot pamantul
    Cu tot ce-i pe el,

    Cum lacrima curge
    Incet pe obraz,
    Din bolta cereasca
    De turcuaz,

    Cum rade copilul
    Cand vine pe lume,
    Asa te iubesc
    Eu,mama pe tine.

    Cand sus eu in RAI
    Un suflet eram,
    Stateam pe un nor
    Te cautam.

    Cand soarele sus
    Pe cer s-a ivit,
    Pe tine maicuta
    Eu te-am zarit.

    In pantecul tau,
    In inima ta,
    Eu am zburat
    Ca fulgul de nea.

    Acum c-am crescut,
    Ti-aduc multumire,
    Nopti frumoase
    Si zile senine.

    Si-n orice clipa,
    Stiu prea bine
    Ca ma iubesti
    Si esti mandra de mine.

    26.02.2011
    coroner32@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  112. "Cu totii ne-am nascutactori pe scena
    vietii" Carmen Abdreea Banita

    In umbra unui vis frumos
    Traia candva o fata
    Pe secna unei vieti numite
    "Un teatru gol si fara rol"
    Caci nimeni nu-l atinge
    Fara actorii-acestei lumi ce piesa
    Ii respinge...
    "Nu voi mai fi regizor si n-am de gand
    Sa scriu in van!"spuse Dumnezeu oftand...

    De ce cand lumea n-are sens
    Si-o ramura se-nchide
    Incerc intruna sa visez
    Sa nu cumva sa ma-ntristez
    Si orice-ar fi in lumea mea
    Sa n-o atinga nimeni...
    Si orice-ar fi in lumea mea
    Continui sa visez
    De parca ingerii vorbesc
    Chemandu-ma-n speranta
    C-atata timp cat m-antristez...
    Si totusi viata are sens...
    Da, are sens... Viata...

    Si-atunci cand fata a vorbit
    A inceput, nu sa sfarsit!...
    O noua piesa-a vietii
    Cu rolul de-a spera
    Speranta Pandorei de odata
    Ce o avea o alta fata,
    Si desi ca poate pare ireal
    Acea fata eram eu...intrebandu-ma doar...

    RăspundeţiȘtergere
  113. Satan keeper of hell

    The purest of souls, an angel among us,
    Breader of coals, a demon of no trust.
    Paradise and hell, good and bad,
    Ill or well, each half you had,
    Half goes to paradise, half goes to hell,
    Your soul up will rise, your body won't do well.
    The good part is big, the bad part is small,
    The life's intriuge, to rise or to fall.
    A lifetime journal, your gatepass to God,
    Mistakes so infernalm creating a fog.
    You won't see the ligth you'll fall even deeper,
    Where there's only nigth, and Satan's the keeper.

    kiragagash2002@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  114. Drogurile schimba tot

    Povesti,sunt destule-n lume
    Cateva au aparut fara nici un nume
    Unele de groaza,altele de ras
    La cateva-i zambit,la altele ai plans
    Sa va zic despre una trista cu-n baiat
    Care pe la 10 ani a-nceput si s-a drogat
    A tras pe nas pana n-a mai avut aer
    Era destul de respectat,nu era un fraier
    Dar parintii lui au plans cand l-au prins cu acu-n vene
    Se droga in camera crezand ca nimeni nu il vede
    S-a speriat cand tacsu` a strigat in gura mare
    Asta intr-o zi o sa te bage la parnaie
    N-avea ce sa-i faca ca sa il opreasca
    A-ncercat de multe ori ca sa-l pedepseasca
    N-a reusit nicicum dar i-a povestit
    Ca si el s-a drogat cand era mai mic
    Ca asta la dus pe patul de spital
    Si ca i-a facut o reputatie de ultimul hal
    Intr-o alta zi tot din cauza lor era sa moara
    Dar l-a scapat de viciu o frumoasa domnisoara
    Era chiar mama baiatului care asculta povestea
    Iar atunci cand a aflat a impluntat siringa in podea
    S-a lasat de droguri timp de 7 ani
    Acum avea 17 si a-nceput sa faca bani
    Si-a gasit o prietena care pretindea
    Ca il iubeste foarte mult dar ea profita
    A aflat si el dupa inca 4 ani
    A facut chiar si o piesa care i-adus fani
    Spre disperarea lui tristetea l-a acaparat
    Si-a bagat in vene,iarasi s-a drogat
    A fost ultima prostie pe care-a reusit s-o faca
    Si-a facut-o numai pentru-aceasta fata
    A fost inmormantat dupa 10 zile de plans
    La mormant toti prietenii s-au strans
    Unul dintre ei a-ncercat tigara sa si-o-aprinda
    Uitandu-se in sus a inceput sa ninga
    Desi ningea,era foarte cald afara
    Au plecat cu totii-acasa deja era seara
    Un prieten foarte bun a intrat in scara
    Si-a vazut pe fiecare treapta cate o tigara
    S-a scarbit si a calcat pe fiecare
    Spunand intr-una,,voi veni dupa tine fratioare"
    stimyboy3@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  115. Mai tin inca minte cand eram copii
    Mereu pe-afara facand numai prostii
    Dar ceva s-a schimbat,nu mai e la fel
    Acum e pustiu pe strazile din cartier
    Dar am crescut, acum ne gandim numai la bani
    Ne gandim la viitor peste cativa ani
    Ne vom imprastia cu totii si gandu asta ma omoara
    Si cand ma gandesc la asta nu e pentru prima sau a doua oara
    Poate ca gresesc daca spun ce simt
    Dar stiti cu totii ca nu-mi place sa mint
    Iar atunci cand spun ca va voi duce dorul nu sunt vorbe-n vant
    Si daca-r fi sa mor vreau s-ajung cu ele in pamant
    Vreau sa stiti ca niciodata n-o sa uit de voi
    Mereu m-ati ajutat cand am fost in noroi
    Cand aveam probleme,cand imi era mai greu
    Defapt ce ma tot complic?M-ati ajutat mereu
    Acum va spun ce inca nu v-am spus
    Ganduri care ma preseaza si-nca n-au apus
    Sentimente care n-au fost exprimate
    Si amintiri din fiecare noapte
    E trist,e foarte trist dar nu avem ce face
    Ca roata asta vad ca nu se mai intoarce
    Si ma lasa sa sper in fiecare zi
    Ca ne vom re-ntalni si vom putea vorbi
    Ca vom da petreceri cum dadeam atunci
    Cand eram cu totii numai niste pruncii
    Care se tineau de sotii,care stiau sa faca bani
    Care au pierdut in acest cartier atatia ani
    Dar nu-i nimic,ca ne distram intr-una
    Ca in fiecare seara noi vedeam doar Luna
    Si ne gandeam,,Frate,uite cat de tare"
    Uite ce frumos e-aici in Baia Mare
    Nici sa nu va treca prin cap sa va mutati
    Am facut o promisiune ca ramanem frati
    Ati acceptat si am avut un sentiment
    Si v-am spus ca daca mor va trec pe voi in testament
    Va las tot ce eu detin si ce voi detine
    Voi ati scos mereu tot ce-i mai bun din mine
    Va mai scriu un vers fratiorii mei
    Raman in cartierul meu printre derbedei

    stimyboy3@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  116. Atunci cand nimic nu-i ceea ce pare
    Atunci cand te lovesti de realitate si te doare
    Atunci cand nu mai e nimic din ce a fost odata
    Inseamna c-ai murit frate,esti in alta viatza
    Hai nu mai privi in jos,sti ca n-are rost
    Oricum ai sa te ridici,nu fi si tu prost
    Nu renunta la speranta si la cine esti
    Deci mai bine-ai crede ce acum citesti
    Ii doar un mesaj ascuns printre randuri
    Care-o sa-ti aline cateva din ganduri
    Ceva amintiri care te-au deranjat
    Ceva fapte care te-au tinut stresat
    Hai uita de ele si mergi mai departe
    Cu capu-nainte si cu amintiri in spate
    Cu placerea existentei mereu in fata
    Si cu bucuria ca mai esti in viata
    Stiu ca este greu dar incearca sa uiti
    Uita-te la mine si-ncearca sa m-asculti
    Nu sunt vorbe goale aruncate-n vant
    Sunt doar vorbe sincere spuse cantand
    Poate nu ma crezi,dar priveste-n viitor
    Oameni care intra in razboi si mor
    Oameni care de dorul celor apropiati
    Mama,tata,verisori si frati
    Ar da orice ca sa-i poata revedea
    Dar nu pot,caci au murit deja
    Punete pentru o clipa in locul lor
    Si vezi daca tie nu ti-ar mai fi dor
    Daca nu ai vrea sa mai traiesti o zi
    Stiu ca gandul asta te va incalzi

    stimyboy3@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  117. O amintire

    Am regretat,regretam si vom regreta mereu
    Fara tine fratioare ne este mai greu
    Viata nu mai straluceste cum facea odata
    Si as da orice ca sa te-ntorci acasa

    Imi pare rau frate pentru ce ti sa-ntamplat
    Ai trecut prin viata ca un erou adevarat
    Ai luptat pana la capat si n-ai privit in jos
    Stiu ca viata nu ti-a fost intotdeauna roz
    Ai indurat destul dar acum te-ai dus
    Inca mai tin minte tot ce tu ai spus
    Inainte de-a te stinge si-a urca acolo sus

    Am regretat,regretam si vom regreta mereu
    Fara tine fratioare ne este mai greu
    Viata nu mai straluceste cum facea odata
    Si as da orice ca sa te-ntorci acasa

    Ai zis ca niciodata nu vei disparea
    Si ca niciodata nu ne vei uita
    Sentimentu-i reciproc oricat de tare doare
    Iar atunci cand ma gandesc la tine vad raze de soare
    Care ma-ncalzesc si-mi reamintesc
    Cand mi-ai spus odata"frate te iubesc
    Sa nu te schimbi orice s-ar intampla
    Promite-mi frate-acum ca nu te vei schimba"
    Nu iti face griji voi ramane un borfas
    Cum ai fost si tu in acest oras
    Voi continua sa traiesc mereu la fel de bine
    Si ma voi gandi in fiecare zi la tine

    Am regretat,regretam si vom regreta mereu
    Fara tine fratioare ne este mai greu
    Viata nu mai straluceste cum facea odata
    Si as da orice ca sa te-ntorci acasa

    stimyboy3@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  118. Om maritim

    Înot în calm,printre meduze
    privind în sus,spre o dorinţă
    numită Soare.
    Zeul raţiunii e departe,
    printre covoare de azot şi oxigen.
    de netrecut pentru oamenii apelor
    Si totuşi toţi visăm la el.

    Ni s-au închis ochii de atâta apă
    nici nu o mai deosebim de lacrimă
    oricum durerea de aceeaşi
    ne-am obişnuit să respirăm resemnarea
    adulmecată de nările plăpânde,
    noi nu mai credem în verde,nici în zâne.

    Suntem în josul Universului,
    răsturnaţi,privirea este strâmbă.

    Oameni ai apelor,ne înecăm...


    Primăvară dulce

    Ieşim din umezeala blocurilor reci
    Că dintr-o închisoare de beton.
    E altfel afară,soarele e băgat în priză.
    Tu simţi că e altfel,că suntem liberi
    Inspirând aerul cald de flori,
    Mă iei de mână ,tremur,
    Zâmbeşti,iar primăvara aruncă fiori peste noi,
    Atunci să ne jucăm cu ea,
    Alergăm pe străzile verzi,
    La un moment dat cred că noi zburăm.
    Suntem toţi organisme
    Ce funcţionează cu primăvară.

    Haide ieşi în primăvară,
    Ai curaj şi respiră-i aerul!






    Au mai rămas trei scaune

    Au mai rămas trei scaune,
    studenta a plecat,se plimbă
    printre betoane strânse cu
    forţa de criză.
    Sufletul ar zbura,
    dar e legat cu funda
    de pământ,rece ca gheaţa,
    Viitor în ceaţă,
    trecând prin prea multe mâini
    ca să fie sigur.
    Trenul transportă prea multe
    visuri,s-ar putea să
    D
    E
    R
    A
    I
    E
    Z
    E
    Pe un drum nesigur,
    ce se mişcă sub picioare
    şi-atunci studenta se va împiedica
    şi va cădea.
    Au mai rămas trei scaune.

    geo_capsu@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  119. Regăsirea viselor

    Întinsă-n pat, prin valuri de mătase,
    Părea ca o sirenă ce de curând intrase,
    Din lumea magic-a legendei şi-a-nchipuirii caste,
    Mirată şi-ngrozită, în lumea spaimei vaste,
    În mijlocul furtunii
    Şi-a lacrimilor lumii.
    Din marginea uitării, de el îşi aminti
    Cum doar cu ochii umezi o mai putea privi
    Şi cum, strivit de marea durere din cuvinte,
    Doar îi şopti că marea iubire n-o mai simte.
    Atunci, găsindu-i ochii la fel de-nlăcrimaţi
    Ca-n clipa mult iubită de amândoi, aflaţi
    Sub razele de lună, când pentru veşnicie
    Iubirea şi-o jurară în a nopţii magie,
    A înţeles cu groază că nici acum nu poate
    Decât iubirea mută în lacrimi să-i înoate
    Şi să-i dicteze-n grabă cuvinte care-ascund
    Motivul despărţirii, adevărat şi crud.
    Dar oricât se-nălţară spre gândurile sale,
    Căzând îngenuncheată de întrebări şi jale,
    El nu-i putu răspunde, şi-n următoarea clipă
    Ea se ruga singură, cerându-şi o aripă.
    Apoi se ridicară, mânată de speranţa
    Că va veni curând, salvându-i toată viaţa,
    O veste cum că ea până atunci visară,
    Şi toată supărarea n-a existat să doară.
    Abia după ce timpul, tăcut şi greu, zburară
    Poate chiar cu ai ei aripă, într-o seară,
    Trecând pe sub o lună ce-i părea cunoscută,
    Zăriră doi ochi umezi, dar goi, ca de nălucă.
    Erau doi ochi ai unui infirm ce se zbătea
    În agonia vieţii ce parcă nu-l lăsa
    Să uite că odată, după ce viu trăiră
    În ochii unui zâmbet pe care îl iubiră,
    Viaţa-l osândiră, la vestea unei boli,
    Să fugă de iubită şi să o mintă ori,
    Mânat de egoism, să-i ceară a jura
    Că-n veci iubirea lor în suflet va purta.
    Citind tot adevărul din ochii-acelui suflet
    Ea se cutremură şi-şi stăpânii un răcnet.
    Apoi, împiedicată de propriile gânduri,
    Străbate noaptea toată, căutând paradisuri
    În care să-şi găsească viaţa mult visată
    Alături de iubitul ce a rănit-o odată.
    Cu lacrimile lungi, din inimă curgând,
    Şi cu speranţa scurtă, tăiată de curând,
    Plângând, fără să ştie cum de mai are lacrimi,
    Se-afundă iar în vise strângând în braţe patimi.



    nelutzu_1508@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  120. Somnul vieţii

    Din negrul nopţii albe care mă ţine treaz,
    Nu pot măcar afla cum să ofer un glas
    Durerilor ce strigă furioase că nu pot
    Să fie auzite de cineva ce poate ca să repare tot.
    Şi iar mă-ntorc în valuri de mări necunoscute,
    Mă-nec în neputinţa durerii mele mute,
    Lăsându-mă în voia sublimului înot
    Către un ţărm al vieţii unde să simt şi eu că nu mi-e greu să pot.
    Doar somnul mă salvează strigându-mă din perne,
    Cu promisiuni de vise ce-ascund în ele perle.
    Şi las din mână visul înotului spre mal
    Şi mă scufund în alt vis pe care somnul sfânt mi l-a promis ca dar.


    nelutzu_1508@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  121. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundeţiȘtergere
  122. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundeţiȘtergere
  123. La cules de.. mere
    Mâna ta, cu pete de pământ negru
    Miroase a busuioc şi…tămâie.
    Văratic, mărul cu grele poame
    De aur
    Adună copiii, până la piele dezbrăcaţi
    Să culeagă fructul văratic al
    Trunchiului tău…
    Şi mirosul de tămâie
    Şi mirosul de busuioc al merelor
    Întretaie văzduhul, cunună-mpletind
    Pentru cel însetat de apa vieţii,
    Pentru cel flămânzit de cunună…

    Mâna ta, cu miros de tămâie
    Şi busuioc, culege poame din preaplinul
    Copac
    Şi pământul negru de gras,
    Curge pe degete cum curge sudoarea
    Pe frunte.
    E vremea culesului la mere.

    Olariu Elena, Răducăneni


    Last flakes

    the giddy dance snowflakes- last
    this year,
    kissed the ground as the bride
    preparing wedding secretly
    leave kiss…
    White cherry flowers, apricot
    and sour
    get engagement ring
    which two sparrows gives it cheerfully,
    squatting, the wind unites them
    in the wedding waltz...
    daffodils, yellow, heavy plenitude
    dew,
    humble bow blessing
    land and Light
    which gives them life...

    Olariu Elena


    Iubire interzisă

    Ştiu! Între mine şi tine nu
    Este dată libertatea, nici măcar a
    Privirii…
    Ştiu. Prin nescrisă lege, pământul
    Să nu se scufunde, trebuie
    Curăţat de scaieţi mai întâi;
    Întoarsă brazda, adâncă să fie…
    Bine desţelenit apoi, lasă şar
    Să-i ostoiască setea roua din
    Cer…
    Pământul, abia atunci, îmbrăţinşând
    În adânc sămânţa
    Încolţind-o…

    Ştiu. Între tine şi mine, clepsidra
    Îşi scurge nisipul încet, precum anii;
    Floarea pământului – altoit, se
    Scurge şi ea, sămânţa stearpă fiindu-i…
    Libertatea privirii, pe furiş luată
    Îngheaţă în inimi dorurile:
    Vârtejul ameţitor al libertăţii acesteia -
    Prea multă voită de Tine,
    Cu roua sărată a-nţelepciunii –
    Din vreme în vreme, ne atinge palmele,
    Ne atinge degetele,
    Ne atinge suflul tăcut al iubirii
    Nespuse…

    Ştiu. Cu voia-Ţi, nemuritori ne-ai făcut.
    Dar, câtă jertfă
    Doamne!...

    OLARIU ELENA

    RăspundeţiȘtergere
  124. 1. IMPOSIBIL I

    culori pale pe-o umbra
    se-nvart,se cearta si-n cuvinte
    se ucid ... prea bland!

    ...grafit de lut albastru
    si-un galben cer ce-i
    singur si strain de viata
    incearca sa-si proiecteze
    ...in umbra...o stea!

    ...culori de noapte pe-un perete
    pictate de-o mana veche
    se-alearga,se-ntrec in vorbe
    si iarasi...
    ...se ucid... prea bland!

    2. IMPOSIBIL II

    ...ploua pe-o strada din inima ta
    cu roua de lut si lacrimi de vant
    Si se aduna in loc prea multe
    Picaturi de sunete stramte si vechi.

    ...ninge pe-un sant din sufletul tau
    cu fulgi cenusii ... si cu praf
    Si se-ntalnesc in loc prea multe
    Picaturi de sunete...stramte si vechi!


    3. ...cAT dE


    ...cat de ieftine sunt cuvintele
    in noapte par chiar gratuite
    si incearca sa te convinga
    ...ca va exista un happy end!

    cat de alb e pamantul
    cand granite in vise nu exista
    si tu infrangi toata ceata
    ce ieri iti inunda sufletul.

    cat de adanc e un basm
    si ziua poate fi chiar real
    cand se inunda privirea
    ...cu o raza de soare!

    VEONICA MITRACHE
    email: vero20_mitrache@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  125. (Pseudo)psalm

    Cum poţi să crezi că lumea-i o greşeală?!?
    Când a schiţat-o, Bunul D-zeu
    o-nveşmântă-n Lumină, cu sfială…
    Aşa-ţi torc straie din poeme eu…

    Atuncea se cutremură Preabunul
    De lume şi de frumuseţea sa
    Şi-o mângâie, trecând a doua oară
    Pe fiecare linie din ea

    Şi umbre ne făcu la toţi şi toate…
    O, lasă-mă să fiu eu umbra ta!

    CRISTA BILCIU
    xtabilciu@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  126. Sa ninga cu iubire

    Te rog ,fa Doamne o minune,
    Si fa sa ninga peste-ntreaga lume,
    Cu pace si cu bucurie,
    Si mila Ta cu noi sa fie.
    Si fa sa fim de-a pururi troieniti,
    De flori de liliac si rugaciuni de sfinti.

    Iar pe copiii lumii si pe-ai mei,
    De-a pururea sa-i ninga
    Doar florile de tei.
    Iubirea Ta in veci sa-i ninga,
    Nimic din ce e rau sa nu-i atinga.
    Cand ne trimiti din cer
    Albi fulgi de nea,
    Revarsa peste noi IUBIREA TA.

    Iubirea Ta si-al Tau Cuvant,
    Sa ninga bland peste pamant
    Troiene nesfarsite sa se-adune
    Si sa cuprinda lin intreaga lume .

    Ganduri de iubire

    As vrea sa locuiesc la tine-n gand
    Si cand zambesc si-atunci cand plang.
    Si fiecare lacrima de-a mea,
    Cu-n zambet doar sa mi-o prefaci in stea.

    Orice suspin orice durere,
    Sa mi le-alungi cu-o mangaiere.
    Tristeti si umbre din trecut,
    Sa le-alungam cu un sarut.

    Departe de furtuni si ploi,
    De-o parte LUMEA, de cealalta NOI.
    Sa desenam un cerc si-n el inchisi,
    De-aripa mortii neatinsi

    Ciob din ETERNITATE
    TU si EU,
    In pumnul strans la piept ,
    De Dumnezeu.



    Din dragoste, un curcubeu

    In tara minunata-n care,
    E doar iubire si iertare,
    As vrea si eu sa locuiesc,
    Sa iert mereu si sa iubesc .

    Sa iert in fiecare clipa,
    Sa fac de dragoste risipa.
    Sa tes din nevazute fire,
    De armonie si iubire,

    Sa tes, sa impletesc mereu,
    Din dragoste un curcubeu.
    Ca o lumina sa rasara,
    Mereu, mereu de-a pururi iara.

    Intre pamant si intre cer,
    Sa lege tot ce-i efemer,
    De tot ce-i vesnic ,necuprins,
    Vazut si totusi neatins.

    Fir intre om si Dumnezeu,
    Intre Iisus si gandul meu!

    DELIA STIRB
    delia_stirb@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  127. ***

    Edgar Quinet 17
    ne-am mutat acum o săptămână
    am găsit loc pentru toate
    cărțile de la mama în living
    noptiera de la ai tăi în dormitor
    iar eu în brațele tale
    seara mă găsești acasă
    citind
    îmi săruți fruntea
    îți spun că nu mai avem zahăr
    și mai avem de luat o cutie de lapte praf




    poem pentru cel pe care nu l-am cunoscut

    încă
    e devreme
    pentru concluzii
    nimeni nu e singur
    dacă strigi un nume
    într-un loc aglomerat
    va răspunde sigur cineva
    toți așteptăm
    să mai cadă o stea
    să mai găsim un trifoi cu patru foi
    suntem niște copii în căutarea melcilor
    pe care-i rănim involuntar
    iar apoi nu-i mai putem uita
    chitara mea îți cântă numele
    într-o limbă pe care nu o cunosc




    ***

    deschide bine ochii
    este ultima dată cand
    îți spun
    viața nu e o luptă cu morile de vânt
    într-o zi o să plec
    va trebui să înveți
    să trăiești fără mine
    să-ți ți sufletul în brațe
    cum te țin eu acum
    nimic nu e ușor
    îmi amintesc când a murit bunica
    ne-am strâns toți în jurul ei
    „O să vă învețe Domnul să mergeți
    mai departe”
    și apoi a plecat
    nu uita
    viața e un drum
    pe care vei merge fără mine




    Alexandra Gheorghe
    fanpio@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  128. Eterna renastere

    Doi ochi apar
    De undeva dintr-un univers imperceptibil
    Din starea de repaus atemporal
    O entitate imateriala transcende subtilul

    Doi ochi eterici in ipostaza evolutiva
    Din energie bruta,
    Esenta-i radianta o separa
    Si se redefinesc in lumea densa

    Doi ochi capata contur
    Si forma echivalenta
    E insasi clipa zamislirii
    Legendara promisiune-n timp

    Doi ochi in stare inertiala
    Miscare distorsionata, imprecisa
    Vibratii grosiere
    In limitele manifestării formale

    Doi ochi sunt ancorati
    In dinamica existentiala
    Dintr-o primă interactiune
    Si-un impact bizar

    Doi ochi se-ntredeschid
    Intr-o straina lume
    Deschisi treptat, greoi si lent
    E-o stranie plutire

    Doi ochi ce nu disting nimic
    In intunericul primejdios
    Prezenti si vii tanjesc
    Catre lumina si culoare

    Doi ochi clipind timid
    Sfiala-ncearca sa invinga
    Umiti incet-incet
    De totul dimprejur

    Doi ochi devin nerabdatori
    Sa exploreze necunoscutul taram
    Expansivi si indiscreti
    Tainele sa-i patrundă

    Doi ochi s-ar afunda indata
    In noianul desertaciunilor
    Insa tacuti privesc din umbra
    Caci totu-i nepermis

    Doi ochi desprinsi subit
    Dintr-un vartej ambiguu
    Nu protesteaza, ci-s nedumeriti
    De neputinta proprie

    Doi ochi plangandu-si
    Soarta "oarba" a spiritului stigmatizat
    Doi ochi si-o lacrima amara
    Ascund un vesnic legamant

    Doi ochi tristi si goi
    Un alt taram imaginandu-si
    Speranta isi indreapta
    Catre impartialitate

    Doi ochi par indecisi
    Sa plece? Sa ramana?
    Greoi de-a pleoapelor povara
    Aleg grabiti sa lase-n urma un vis

    Doi ochi se-nchid...
    Doi ochi profunzi
    Doi ochi sublimi
    Doi ochi fragili si imperfecti
    Dispar in vidul cosmic.


    jan_D_Ark@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  129. 1.Onomastică
    în apartamentul de vis-a-vis e o onomastică.
    un copil umflă un balon,
    un tată bea cu poftă o sticlă de bere.
    în apartamentul de vis-a-vis copiii se joacă twister.
    un copil sare coarda,
    un alt tată bea o altă sticlă de bere cu poftă.
    e voie bună,
    o mămică aduce tortul în apartamentul de vis-a-vis,
    iar copiii se opresc din jocuri.
    taţii deja ameţiţi se uită cu poftă la mămicile încinse de coptul tortului.
    un copil se împiedică şi dărâmă tortul.
    taţii râd, mămicile ţipă, copii plâng.
    *
    în apartamentul de vis-a-vis s-a stins lumina.
    în apartamentul meu cineva îmi strigă să opresc muzica.

    mail: danielionutsimion@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  130. Nicolaie Dincă


    Dacă...


    Dacă luna când apare,
    Tremurândă pe cărare
    Şi sfioasă ,vei veni,
    Vei găsi la mine-n suflet,
    Multă dragoste şi cântec,
    Şi un teanc de poezii.

    Dacă ochii tăi feerici,
    -Străluciri de întunerici-
    Ar privi adânc în mine,
    Ar găsi aici izvorul,
    Care să le-aline dorul
    Şi aleanul să le-aline.

    Dacă paşii tăi se-ndreaptă
    Către mine,când te-aşteaptă,
    Fremătând inima mea,
    Îmi fac braţele o lume,
    Numai pentru tine anume,
    Să fii fericită-n ea.

    Simt a dragostei fântână,
    Cu licoare cristalină,
    Ce-n mine sălăşuieşte.
    Dacă dorul mi te fierbe,
    Nu-ţi fie teamă,nici te pierde,
    Bea din ea ,te răcoreşte !
    ..............................
    S-au întâlnit pe cărare,
    Pe-nserate,când apare
    Pe bolta-nstelată luna.
    Suflete de dor atrase...
    Sărutări pe buze arse,
    Cădeau una-câte-una.
    Slatina


    Elefantul şi asinul

    Elefantul şi asinul,
    Amandoi cînd pui erau,
    După cum voia stăpanul
    La o iesle se hrăneau.
    Elefantul-măgădanul-
    Mânca mult peste tain,
    Pe când asinul sărmanul
    Se mulţumea cu puţin.
    Trecu vremea şi crescură,
    Cum oricine a crescut,
    Unul mare cât o şură,
    Altul mic şi amărât.
    După grindină cât bobul
    Şi nişte veri secetoase,
    Proprietarul lor -neghiobul-
    Fără nutreţuri rămase,
    Supărat merse hainul
    Să le spună celor doi:
    -Trebuie să scad tainul
    La vreunul dintre voi.
    Elefantul atunci sare:
    -Stăpâne,de la asin
    Să iei partea cea mai mare,
    Că el mănâncă puţin,
    Lui i-ajung două-trei paie,
    Că are stomacul mic,
    De-i dai apă şi bătaie,
    Nu-i mai trebuie nimic!
    Atunci stăpânul -amarul-
    Ascultând de honănaie,
    La asin merse cu parul,
    Să-l snopească in bătaie.
    Se opuse atunci măgarul:
    -Stai ,stăpâne! Ia stai…frate!
    Eşti gata să dai cu parul,
    Ia gândeşte cu dreptate!
    De mic puţinel mi-ai dat,
    Ca să-ţi ingraşi elefantul;
    Am tăcut şi am răbdat,
    El s-a îmbuibat,umflatul.
    Şi să nu-l crezi doar pe el,
    Când se plânge că nu are,
    Foamea ne roade la fel,
    Şi p-ăl mic şi p-ăla mare!
    Dacă din al lui tain
    Iei sfert nu prea simte el.
    Nu se-ngraşă,dar trăieşte
    Bine,şi ai lui la fel.
    Din hrana de zile triste
    De-mi iei sfert,sărăcesc rău.
    Aşa nu poa’ să reziste
    Nici-unul din neamul meu.
    Se opri atunci stăpânul,
    Şi-ncepu să se gândească,
    Cum egal să-mpartă fânul,
    Şi corect să-l drămuiască.

    ……………………………………………

    Aşa-i şi-n zilele noastre,
    Tot cel gras strigă că n-are,
    Cu obraji de neamuri proaste
    Şi zmintită nepăsare.
    Zeci de ani s-au îmbuibat
    Şi ne privesc azi de sus.
    Noi am stat şi am răbdat,
    Şi cât de rău am ajuns.
    Omul din fabula mea,
    S-a oprit să chibzuiască,
    Hrană vitelor să dea
    Aşa-ncât să nu greşească.
    În schimb azi conducătorii
    Lovesc rău doar in cei mici,
    Nu-şi ating susţinătorii,
    Parcă ne sunt inamici,

    Cum vin ei in faţa noastră
    Şi ne mint aşa senini,
    Cum că iarba e albastră,
    (Ăştia chiar ne cred cretini!),
    Şi că din leafa lor multă,
    De iei sfert dă tot atât,
    Cum ai lua din leafa brută,
    De la unul amărât.!?
    In concluzie ,niciodată
    Ca acum de rău n-a fost.
    Săracă ţară bogată
    Tare eşti condusă prost!

    …………………………………………

    Am ajuns şi la liman,
    Şi MORALA ni se-arată:
    Bogatul celui sărman
    N-o să-i creadă niciodată.




    Nicolaie Dincă

    Slatina -decembrie 2010







    …………………………………………………………………………………………
    Eu

    Sunt un dur sensibil ,draga mea,
    Care-am râs ades de-a vieţii soartă.
    Ori am râs-plângând de soarta rea,
    Când urgia m-a lovit vreodată.

    De asemeni ,am mai fost răul necesar
    Pentru unii,însă mai puţini la număr;
    N-am primit favoruri şi n-am dat în dar,
    Aşa importante cât să le enumăr.

    Mi-am urmat cărarea crezând cu tărie,
    Că dacă-ţi fac bine,îmi răspunzi la fel,
    Şi chiar de mi-am seama, c-asta-i o prostie,
    N-am regretat gestul nici măcar niţel.

    Am trecut prin toate câte mi s-au dat,
    Când cu bucurie,când cu suferinţă,
    Şi-acum cred că toate mi s-au întâmplat,
    Nu predestinate ci în consecinţă.


    Slatina 2011

    RăspundeţiȘtergere
  131. 1. Intrebare
    Ce-ai face daca ai fi un strop de apa?
    Te-ai evapora coplesit de iubirea soarelui?
    Sau poate ai naviga pe marea cerului avand carmaci vantul?
    Te-ai acoperi cu haina frigului si te-ai transforma in fulg de nea?
    Si de speriat ce-ai fi, te-ai aseza pe buzele unui insetat, potolind arsita din sufletul lui?
    Sau te-ai transforma in ploaie, sa bucuri cu atingerea ta chipul brazdat al desertului?
    Ai da viata doar prin simpla ta prezenta?
    Sau poate nu ai face nimic dn toate astea?
    Eu, insa, daca as fi o picatura de apa, as muri gandindu-ma ca voi pieri sub talpa unui calator grabit...
    2. Himera
    Mi-e sufletul greu si astazi ma doare,
    Respir, mai traiesc, mai stau in picioare,
    Mai pot sa rad, sa mai zambesc,
    Sa mai doresc sa mai privesc.

    Ce lume cruda si haina,
    Ce dor cumplit si rea pricina,
    Doar nori sunt azi deasupra mea,
    Ce-am facut sa merit eu asa ceva?

    Vreau sa invat iar sa traiesc,
    Sa mai privesc, sa mai zambesc,
    Sa nu simt lumea ce ma gatuie neincetat,
    Si oamenii care ma calca fara de pacat.

    Zambesc fortat, dar o mai fac.
    Privesc, ca mai am ochi si nu-s doar pentru lacrimat.
    Doresc, ca-s om si nu-s stana de piatra.
    Traiesc, mai respir, deci stau in picioare,
    Si lumea prin care inot nu-i asa mare.
    Ea are un tarm ce duce spre soare.

    3. Destin

    Suferim , ca doar pentru asta ne nastem.
    Nu mai vorbim,doar stam ca niste muti.
    Nu mai pasim, caci merge timpul in locul nostru
    Traind neincetat fara sa ne stim rostul.
    Uitam tot, ce candva am stiut,
    Uram ziua ce azi a trecut,
    Ne ferim sa gandim
    Si azi am ajuns sa iubim, sa murim.
    Traim intr-o lume ciudata, hilara,
    In care copilul din noi inca zboara.
    Viseaza si vede si tipa si rade.
    Candva lumea lui va pieri intr-o clipa.
    Cu aripa franta se va trezi din visare,
    Odata cu astrul ce zilnic apare,
    Si totusi...trezit din visare, cu aripa franta
    Incearca si maine sa zboare...

    dumiitrudaniiela@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  132. Norul vorbitor


    După ce am făcut must cu tălpile goale
    din clipele rămase inocente
    mi-a fost confirmată dimensiunea lor diafană
    aerul miroasea a mineral, mineralele
    miroseau a must.

    Fermoarul de la blana blocului meu fumegă
    încet la atingere
    Fagurele Primordial se rostogoleşte pe planul înclinat lăsat de câteva focoase solare
    pe strada noastră ajunsă cutie de rezonanţă.

    Elevii de la şcoala din Aluniş trec pe lângă mine acoperiţi cu un nor vorbitor
    poartă păsări şi peşti pe frunte, muşchi verzi şi licheni de pădure în ghiozdanele lor galbene aşteaptă cuminţi să fie injectaţi cu seringi mari de înţelepciune direct în pământ
    pământul aşteaptă o vindecare ce va veni.


    În sud


    sufletele stau înmuiate în cuvinte păstrate în amfore cu pâinea şi vinul
    prin teaca de lumină din acoperiş coboară un semn în ţinutul tălpilor
    câţiva câini aurii ne lătrau la crepuscul plefăcuţi în aşchii lichide.


    Din semafor curge o lumina verde, sfioasă


    Azi turnul meu are anatomie sublimă
    de lebădă neagră
    din semafor curge o lumina verde, sfioasă colierul de la gâtul Sfinxului întreabă sălciile poeziei despre bolile lor
    răspund numai solzii aurii ai peştilor
    despre felul cum se reflectă în amurg
    cuvântul rebel pe lemnul fierbinte al timpului.

    Cei darnici au adus pleoape noi orbilor
    au pus coroane de cetină ochilor lor
    canioane de nisip trupurilor lor în timp ce aerul umezit cu cenusă vulcanică injecta
    perle de întuneric într-o scobitoare
    pentru această lighioană urbană.

    mincu_ro@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere
  133. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundeţiȘtergere
  134. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundeţiȘtergere
  135. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundeţiȘtergere
  136. lumina orbilor

    Liberatea mea, se afla in a ta privire
    In ganduri pierdute, sarutandu-te in nestire
    Un nor prea gros ce iubind ai risipit...
    O mare de iubire in care ne-am indragostit!


    Un suflet inclestat ai reusit salva,
    O inima ce pana-acum nu cunostea iubirea.
    Tu,o aparenta simpla ca o ploaie de vara
    Facand cu fiecare zambet,toti norii sa dispara


    Sagestile vietii, prea crud ne-au incercat
    Tristetea amintirii ce-acum s-a spulberat.
    Cad frunzel-aurii ale ferecatoarei toamna
    Le vom privii impreuna pana la ultima goarna.

    Si stele vor cadea,cu aceeasi dorinta
    Sa neg ca ne-am dorit acelasi lucru nu e cu putinta
    Crezand ca soarta ne-ar vrea mereu impreuna
    In cele mai frumoase soapte ne vom tine de mana



    Drum spre nicaieri


    Tarandu-ma prin viata,ma regasesc in trecut,
    Si-mi dau seama cu ignoranta,cate-am pierdut
    Si totusi cred ca niciodata nu se va schimba
    Acea raza de soare ce-n dimineti ma mangaia...

    Si parca n-ar mai conta tot ce-a trecut
    Dar daca m-as mai naste odata n-as mai regreta ce am facut
    Si viata parca mi s-a terminat,
    Caci am facut tot ce se poate si am mai regretat

    As vrea sa pot sa-ncep din nou ce de copil eu mi-am dorit
    Sa-mi arunc inima si poate si constinta,as fi mai fericit
    Dar tot asa,se-nvata din greseli,dar nu se iarta acele decaderi
    Dar am depasit momentul de schimbat pareri!

    Si voi ajunge sa fac si ultimul pas...
    Cel ce ma va opri din tot ce as mai vrea
    Si voi cadea in eternul popas
    Sa simt deasupra doar vantul si adierea...




    ceata mea


    ceatza din cartier in noapte se lasa...
    toate sentimentele mele, pe inima-mi apasa,
    stiu ca la orice pas facut ma gandesc la tine
    dar nu pot fi acolo cand ai mai multa nevoie de mine

    stiu ca nu e nimeni vinovat de tot ce s-a intamplat
    de multe ori imi dau seama cat am exagerat
    dar de acum voi incerca sa nu te mai ranesc...
    si sa te fac sa vezi defapt cat te iubesc.

    si stiu c-ai auzit-o de prea multe ori..
    si stiu ca n-am avut in fatza doar campuri cu flori
    dar intre noi nimic nu s-a schimbat
    si-as orice sa-nvat s-arat ca te iubesc cu-adevarat

    si va venii o vreme de mult ce ti-am promis-o
    in care totul va fi divin cu-adevarat
    si fiecare lacrima de-a ta ce ti-am atins-o
    ne va face sa credem ca totul a meritat




    ganduri in noapte


    plec de langa tine in aceeasi agonie
    scapat din suflet de o eterna saracie
    plec spre transee in care am reusit sa lupt
    ca in cele din urma pe buze sa-mi ramana al tau sarut

    nimic nu e pierdut in jocul ce-l jucam
    am invatat sa ne iubim si respectam
    traind in universul nostru conturat comun
    privindu-ma in fata si in prezent vad doar un lucru bun


    aleg sa alerg cu tine in necunoscut
    sa facem tot ce ne-am dorit si n-am putut
    ne vom iubii la fel chiar sub mareata luna
    si vom sti ca urmatoarea noapte vom fi tot impreuna...

    Sandu Cristian
    e-mail: naytsirc_93@yahoo.com

    RăspundeţiȘtergere